SÀRL COUTTOLENC FRÈRES c. FRANCE

Publicat pe 6 aprilie 2021 CINCEA SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 24300/20 SAREL COUTTOLENC FRERES împotriva Franței, introdusă la 12 iunie 2020, comunicată la 16 martie 2021 OBIECTUL L În ceea ce privește suma care urmează să fie plătită societății reclamante ca urmare a deciziei CCVU de a relua exploatarea serviciului de recreere mecanică pe care îl exploata societatea reclamantă în stația de schi de la Sauze, la expirarea acordului de delegare de serviciu public încheiat între o parte și alta. Aceste deliberări au aprobat în special plata către societatea reclamantă a sumei de 3 700 Societatea reclamantă arată că stația de schi a lui Sauze a fost creată în 1934 sub responsabilitatea familiei Couttolenc și că aceasta din urmă a construit refluxuri mecanice pe terenuri care îi aparțin, pe care le-a exploatat pe baza dreptului privat timp de mai multe decenii.

; deoarece serviciul de recreere mecanică a fost calificat drept serviciu public prin Legea din 9 ianuarie 1985 privind dezvoltarea și protecția muntelui, societatea reclamantă și-a continuat activitatea în cadrul unui acord de delegare a serviciului public care prevedea transferul unei părți în cazul reluării exploatării de către CCVU la scadență. Pentru a anula deliberările, instanța internă se întemeiază pe principiul potrivit căruia, atunci când o concesiune de serviciu public pune în sarcina cocontractantului de administrare investițiile corespunzătoare creării sau achiziționării bunurilor necesare pentru funcționarea serviciului public, aceste bunuri aparțin, în tăcerea convenției, persoanei publice și i-au revenit gratuit la expirarea acesteia din momentul în care au fost amortizate.

Acesta a precizat că acest lucru este valabil și în cazul în care cocontractantul administrației era proprietarul bunurilor înainte de atribuirea concesiunii (hotărârea Consiliului de Stat din 29 iunie 2018 ; hotărârea Curții Administrative din Marsilia din 16 decembrie 2019, hotărând la trimitere). Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, societatea reclamantă își spune victimă a unei exproprieri fără a avea dreptul de a presta o despăgubire, în temeiul unei norme care nu era nici accesibilă, nici previzibilă. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Societatea reclamantă a fost privată de bunurile sale din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege, în sensul art. 1 din Protocolul nr. ? În cazul în care aceasta privare i-a impus o sarcină excesivă

Publié le 6 avril 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 24300/20

SÀRL COUTTOLENC FRÈRES

contre la France introduite le 12 juin 2020 communiquée le 16 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’annulation de délibérations du conseil communautaire de la communauté de communes de la vallée de l’Ubaye (la « CCVU ») relatives au montant à verser à la société requérante à la suite de la décision de la CCVU de reprendre en régie l’exploitation du service de remontées mécaniques qu’exploitait la société requérante dans la station de ski de Sauze, à l’échéance de la convention de délégation de service publique conclue entre l’une et l’autre. Ces délibérations approuvaient notamment le paiement à la société requérante de 3 700 000 euros au titre de la reprise d’équipements.

La société requérante indique que la station de ski de Sauze a été créée en 1934 sous l’impulsion de la famille Couttolenc, et que cette dernière y a construit des remontées mécaniques sur des terrains lui appartenant, qu’elle a exploitées sur le fondement du droit privé durant plusieurs décennies ; le service des remontées mécaniques ayant été qualifié de service public par la loi du 9 janvier 1985 relative au développement et à la protection de la montagne, la société requérante avait poursuivi leur exploitation dans le cadre d’une convention de délégation de service public qui prévoyait le versement d’une indemnité en cas de reprise de l’exploitation par la CCVU à son échéance.

Pour annuler les délibérations, le juge interne s’est fondé sur le principe selon lequel, lorsqu’une concession de service public met à la charge du cocontractant de l’administration les investissements correspondant à la création ou à l’acquisition des biens nécessaires au fonctionnement du service public, ces biens appartiennent, dans le silence de la convention, à la personne publique, et lui sont retournés gratuitement à l’expiration de celle-ci dès lors qu’ils ont été amortis. Il a précisé que cela s’appliquait également lorsque le cocontractant de l’administration était propriétaire des biens avant la passation de la concession (arrêt du Conseil d’État du 29 juin 2018 ; arrêt de la cour administrative d’appel de Marseille du 16 décembre 2019, statuant sur renvoi).

Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la société requérante se dit victime d’une expropriation sans le versement d’une juste indemnité, en vertu d’une règle qui n’était ni accessible ni prévisible.

QUESTIONS AUX PARTIES

La société requérante a-t-elle été privée de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Dans l’affirmative, cette privation lui a-t-elle imposé une charge excessive ?