- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 mai 2021
- Stat pârât
- CHE
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Soukup împotriva Elveției
Traducere în română Auto
Secțiunea a treia Cerere nr. 5453/16 Lenka SOUKUP împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 mai 2021 un comitet format din Georgios A. Serghides, președinte, María Elósegui, Andreas Zünd, judecători, și din Olga Chernishova, grefată de secțiune, cererea menționată anterior formulată la 15 ianuarie 2016, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 2 septembrie 2020 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, dl Lenka Soukup, este o resortisantă cehă născută în 1973 și rezidentă în Lagoa (Portugalia).
Guvernul a fost reprezentat de agentul său, A. Shablais, de la Oficiul Federal al Justiției. Recurenta a declarat că nu a avut dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului) într-un litigiu de vecinătate. Prin hotărârea din 15 mai 2014, Tribunalul de District din Bottmingen a obligat recurenta să retragă o instalație de încălzire și a respins cererea sa reconvențională. La 16 decembrie 2014, Tribunalul cantonal al cantonului Basel Campagne a respins o acțiune a recurentei, fără a fi transmis dovezi suplimentare.
Tribunalul Federal a respins o acțiune a recurentei prin hotărârea din 15 decembrie 2014 iulie 2015, … Printre altele, reclamanta susținea că respingerea cererii de a sesiza partea pârâtă pentru a soluționa problema dacă există un acord oral între părți cu privire la utilizarea spațiului de încălzire ar fi încălcat dreptul acesteia la un proces echitabil. Comisia a considerat, de asemenea, că instanțele interne, în special Tribunalul Federal, nu au motivat suficient această respingere. Aceasta invoca art. 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 2 În septembrie 2020, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere.
În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. În speță, din hotărârile instanțelor interne rezultă că cererea de a interoga partea pârâtă cu privire la existența unui eventual acord oral a fost respinsă fără o motivare suficientă. Având în vedere jurisprudența menționată anterior, acest mod de a proceda nu este compatibil cu cerințele care decurg din art. 1 din convenție. Prin urmare, guvernul elvețian recunoaște că faptele care au dus la introducerea cererii nr. 5453/16 în fața Curții sunt supuse unei încălcări a art. 6 alin. (1) din Convenție și se declară dispus să plătească reclamantei suma totală de 10 000 (zece mii) de franci elvețieni [aproximativ 9 236 de euro (EUR) ] [1] , valorând soluționarea definitivă a cauzei.
(...) 11. Printr-o scrisoare din 28 septembrie 2020, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale, susținând că mărturia părții pârâte ar fi fost decisivă pentru soluționarea litigiului și ar fi avut drept consecință acordarea în întregime a cheltuielilor judiciare. 12. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. din orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existența sa, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. 13. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite împrejurări, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue.
14. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o.
c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Elveției, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la un proces echitabil pe motiv de respingere insuficient motivată a elementelor de probă (a se vedea, printre altele, De Haes și Gijsels Belgia, 24 februarie 1997, § 57 și următoarele., Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 Suominen c. Finlanda, 37801/97, § 35, 1 iulie 2003, Jaćimović c. Croația, n 22688/09, § 50 și sui., 31 octombrie 2013, Steiner și Steiner-Fässler c. Elveția (dec.) n 18600/13, § 30-33, 7 octombrie 2014 și Rachită România, n 15987/09, § 56 și următoarele: 17 mai 2016 16. Având în vedere natura concesiunilor pe care declarația guvernului le conține, precum și argumentele neconcludente conținute în răspunsul recurentei (punctul 11 de mai sus) și valoarea de la lit. (k) propusă mai sus, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (c)). 17. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect,
Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 18. Curtea interpretează declarația de mai sus (punctul 10) în sensul că suma de 9 236 EUR, convertită în franci elvețieni (CHF) la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenție.
În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale 19. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 20. În consecință, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
În limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 iunie 2021. {semnătură_p_2} Olga Chernishova Georgios A. Serghides grefaire adjunctă Președintele [1] Rata de schimb aplicabilă la data declarației unilaterale a guvernului (2 septembrie 2020).
TROISIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 5493/16 Lenka SOUKUP contre la Suisse La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 11 mai 2021 en un comité composé de : Georgios A. Serghides, président, María Elósegui, Andreas Zünd, juges, et de Olga Chernishova, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 15 janvier 2016, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 2 septembre 2020 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCÉDURE
1. La requérante, M me Lenka Soukup, est une ressortissante tchèque née en 1973 et résidant à Lagoa (Portugal).
Le gouvernement suisse (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, A. Chablais, de l’Office fédéral de la justice.
La requérante prétend qu’elle n’a pas eu droit à un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme (« la Convention ») dans un litige de voisinage.
Par arrêt du 15 mai 2014, le tribunal de district de Bottmingen obligea la requérante à enlever une installation de chauffage et rejeta sa demande reconventionnelle.
Le 16 décembre 2014, le Tribunal cantonal du canton de Bâle ‑ Campagne rejeta un recours de la requérante, sans avoir administré des preuves supplémentaires.
Le Tribunal fédéral rejeta un recours de la requérante par arrêt du 15 juillet 2015, estimant qu’elle n’avait pas invoqué l’établissement arbitraire des faits par l’instance inférieure.
Une partie de la requête a été communiquée au Gouvernement . EN DROIT
La partie requérante alléguait, entre autres, que le rejet de la demande d’interroger la partie adverse pour élucider la question de savoir s’il existait un accord oral entre les parties quant à l’utilisation du local de chauffage aurait porté atteinte à son droit à un procès équitable. Elle estimait également que les tribunaux internes, notamment le Tribunal fédéral, n’avaient pas suffisamment motivé ce rejet. Elle invoquait l’article 6 § 1 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 2 septembre 2020, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée dans sa partie pertinente : « En l’espèce, il ressort des arrêts des tribunaux internes que la demande d’interroger la partie adverse au sujet de l’existence d’un éventuel accord oral a été rejetée sans motivation suffisante. Au vu de la jurisprudence susmentionnée, cette manière de procéder n’est pas compatible avec les exigences découlant de l’article 6 § 1 de la Convention. Par conséquent, le Gouvernement suisse reconnaît que les faits qui ont donné lieu à l’introduction de la requête n o 5493/16 devant la Cour sont constitutifs d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et se déclare disposé à verser à la requérante la somme totale de 10 000 (dix mille) francs suisses [soit environ 9 236 euros (EUR)] [1] , valant règlement définitif de l’affaire. (...) »
Par une lettre du 28 septembre 2020, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, soutenant que le témoignage de la partie adverse aurait été décisif pour l’issue du litige et aurait eu pour conséquence l’octroi en entier des frais judiciaire.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. »
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. 14. À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, WAZA Sp. z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Suisse, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à un procès équitable au motif d’un rejet insuffisamment motivé d’éléments de preuves (voir, entre autres, De Haes et Gijsels c. Belgique , 24 février 1997, §§ 57 et suiv., Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ I, Suominen c. Finlande , n o 37801/97, § 35, 1 er juillet 2003, Jaćimović c. Croatie , n o 22688/09, §§ 50 et sui., 31 octobre 2013, Steiner et Steiner-Fässler c. Suisse (déc.) n o 18600/13, §§ 30-33, 7 octobre 2014, et Răchită c. Roumanie , n o 15987/09, §§ 56 et suiv., 17 mai 2016).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’aux arguments peu convaincants contenus dans la réponse de la requérante (paragraphe 11 ci-dessus) et au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ).
La Cour interprète la déclaration ci-dessus (paragraphe 10) dans le sens que la somme de 9 236 EUR, convertie en francs suisses (CHF) au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 10 juin 2021. {signature_p_2} Olga Chernishova Georgios A. Serghides Greffière adjointe Président [1] Taux d’échange applicable à la date de la déclaration unilatérale du Gouvernement (2 septembre 2020).