SOCIÉTÉ TOURISTIQUE DE LA TRINITÉ c. FRANCE

Publicat la 20 septembrie 2021 SECȚIUNEA CINCICE A DOUA RĂSPUNSURI NR 41609/20 SOCIETATE TURITICĂ CU TRINITATEA împotriva Franței, introdusă la 15 septembrie 2020, comunicată la 2 septembrie 2021 CU PRIVIRE LA L Acestea se referă la revenirea la o municipalitate, în conformitate cu așa-numita regulă a bunurilor de retur Un cazinou și un hotel restaurant construite de societatea reclamantă în cadrul unui acord de delegare de serviciu public încheiat între o parte și alta, ca urmare a rezilierii acestei convenții din cauza neplăcerii delegatului. Conform acestei reguli, în cadrul unei delegații de serviciu public (sau al unei concesiuni de lucrări) care pune în sarcina cocontractantului investițiile corespunzătoare creării sau achiziționării bunurilor necesare funcționării serviciului public, toate aceste bunuri aparțin persoanei publice, în tăcerea convenției, imediat după realizarea sau achiziționarea lor (Consiliul de Stat, Adunarea, Comuna Douai, 21 decembrie 2012). Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta denunță o expropriere de facto, care nu este prevăzută de lege, care nu se bazează pe un motiv rezonabil și, în lipsa oricărei despăgubiri, disproporționată. Întrebări adresate părților A fost privată de proprietatea sa? • În acest caz, această privare de proprietate se bazează pe o cauză de interes public și a avut loc în condițiile prevăzute de lege, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 și este aceasta de a impune societății reclamante o sarcină excesivă

Publié le 20 septembre 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

41609/20

SOCIÉTÉ TOURISTIQUE DE LA TRINITÉ

contre la France

introduite le 15 septembre 2020

communiquée le 2 septembre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le retour à une commune, en vertu de la règle dite des «

biens de retour

», d’un casino et d’un hôtel-restaurant construits par la société requérante dans le cadre d’une convention de délégation de service public conclue entre l’une et l’autre, à la suite de la résiliation de cette convention pour faute du délégataire. Selon cette règle, dans le cadre d’une délégation de service public (ou d’une concession de travaux) mettant à la charge du cocontractant les investissements correspondant à la création ou à l’acquisition des biens nécessaires au fonctionnement du service public, l’ensemble de ces biens appartient à la personne publique et ce, dans le silence de la convention, dès leur réalisation ou leur acquisition (Conseil d’État, Assemblée,

Commune de Douai

, 21 décembre 2012).

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, la requérante dénonce une expropriation de fait, non prévue par la loi, ne reposant pas sur un motif raisonnable, et, en l’absence de toute indemnisation, disproportionnée.

QUESTIONS AUX PARTIES

La société requérante a-t-elle été privée de sa propriété

? Dans l’affirmative, cette privation de propriété repose-t-elle sur une cause d’utilité publique et a-t-elle eu lieu dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article

1 du Protocole n

o

1, et revient-elle à imposer à la société requérante une charge excessive

?