2ac-157/26 — Anularea ordinelor, restabilire în funcție și încasarea cheltuielilor de judecată

La 19 septembrie 2024, Alexandru Abornev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Aeroportul Internațional Chișinău cu privire la anularea ordinelor, restabilire în funcție și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 08 iulie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Abornev.

La 11 iulie 2025, Alexandru Abornev a depus apel, iar la 29 ianuarie 2026 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 08 iulie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii sale de chemare în judecată.

Potrivit fişei de repartizare a dosarului, la 11 decembrie 2025, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza civilă a fost repartizată spre examinare în ordine de apel, judecătorului-raportor Svetlana Vîșcu, care face parte din Completul format din judecătorii Ana Panov și Elena Bolocan.

La 25 septembrie 2026, ora 13:09, prin e-mail, Alexandru Abornev a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În susținerea cererii, Alexandru Abornev, întemeindu-se pe prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, a invocat existența unei circumstanțe obiective, constând în faptul că Sergiu Spoială, conducătorul Întreprinderii de Stat Aeroportul Internațional Chișinău, este fratele lui Alexandru Spoială, judecător și vicepreședinte interimar al Curții de Apel Centru, instanța învestită cu examinarea cauzei, circumstanță care, în opinia sa, poate genera îndoieli rezonabile cu privire la nepărtinirea instanței și justifică strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad. 1

Art. 43 alin. (2) lit. f), alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă: f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces; (3) Strămutarea cauzei de la o instanţă la alta din motivele specificate la alin.(2) lit.a), b) şi c) se face în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, în temeiul unei încheieri motivate a instanţei în care este intentat procesul. Cererea motivată a părţilor privind strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.a)–c) se depune în scris, în termen de 5 zile de la data aflării circumstanţelor care o justifică. Încheierea de strămutare a cauzei nu se supune niciunei căi de atac, dar poate determina ridicarea unui conflict negativ de competenţă. (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanţei ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea 2 participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speţei deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările descrise în pct. 6 din încheiere, constituie nişte alegații pur declarative și nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cererii de recurs, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 6 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinarea apelului declarat de Alexandru Abornev împotriva hotărârii din 08 iulie 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența şi rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a 3 stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor şi cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Principiilor de la Bangalore privind Conduita Judiciară din 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor şi în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări şi fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni şi sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanţă de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 şi 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curţii de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanţa ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanţă de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

Mai mult, cauza urmează a fi examinată în ordine de apel de completul de judecată compus din magistrații - Ana Panov, Elena Bolocan și Svetlana Vîșcu, judecătorul Alexandru Spoială nefiind parte a completului învestit cu examinarea prezentei cauze.

Astfel, motivele invocate în susținerea cererii de către Alexandru Abornev, pct.6 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. Piersack c. Belgia, Morice c. Franța), existența unei temeri rezonabile de lipsă de imparțialitate trebuie evaluată prin prisma unui observator obiectiv și informat, iar cerința de imparțialitate impune nu doar lipsa unei părtiniri reale, ci și inexistența oricărei aparențe justificabile în acest sens. 4

În speță, părțile nu au făcut dovada existenței vreunui conflict de interese, a unei atitudini părtinitoare sau a unui comportament procedural neregulamentar din partea membrilor completului de judecată. Niciuna dintre afirmațiile invocate nu indică în mod credibil că judecătorii Curții de Apel Centru ar fi, în mod obiectiv, în imposibilitate de a asigura un proces echitabil.

Iar, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

Subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că aspectele referitoare la existența unor relații de rudenie între participanții la proces și judecătorii sau conducerea instanței învestite cu examinarea cauzei au făcut obiectul examinării de către Curtea Supremă de Justiție în încheierea din 07 mai 2025, pronunțată în cauza civilă nr. 2ac-136/25, în care s-a constatat că existența unei relații de rudenie între participantul la proces și președintele instanței nu justifică, prin ea însăși, strămutarea cauzei, în condițiile în care președintele instanței nu face parte din completul care examinează cauza, iar judecătorii din complet nu se află într-o relație de dependență procesuală și funcțională față de acesta.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Alexandru Abornev, iar cauza se va examina în ordine de apel de Curtea de Apel Centru.

În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de către Alexandru Abornev cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza civilă inițiată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Abornev împotriva Întreprinderii de Stat Aeroportul Internațional Chișinău cu privire la anularea ordinelor, restabilire în funcție și încasarea cheltuielilor de judecată, se va examina în ordine de apel, de Curtea de Apel Centru. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Diana Stănilă Judecători Elena Croitor Ion Munteanu 5