2r-390/25 — Încasarea datoriei și dobinzii de intirziere

La 3 mai 2024, avocatul Cristea Valentin, în interesele lui Ion Grișca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Melnic cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 mai 2024 nu s- a dat curs cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 mai 2024 s-a prelungit termenul de procedură stabilit prin încheierea de a nu da curs cererii, cu 15 zile.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 4 iunie 2024, s-a admis cererea privind scutirea reclamantului de la plată a taxei de stat. S-a acceptat cererea de chemare în judecată spre examinare în procedura contencioasă și s-a stabilit ședința de judecată pentru data de 17 februarie 2025 ora 12:00.

La 31 iulie 2025, Ion Melnic a depus cerere privind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 3 septembrie 2025, s-a respins cererea depusă de Ion Melnic cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

La 8 septembrie 2025, Ion Melnic a depus cerere privind explicarea dispozitivului încheierii Curții de Apel Centru din 3 septembrie 2025, prin care a fost examinată și respinsă cererea depusă de către Ion Melnic cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 10 septembrie 2025, s-a respins cererea depusă de Ion Melnic cu privire la explicarea încheierii Curții de Apel Centru din 3 septembrie 2025, prin care a fost examinată și respinsă cererea privind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.

La 16 septembrie 2025, Ion Melnic a declarat recurs împotriva încheierii din 10 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. 1

În susținerea recursului, a indicat că încheierea cuprinde dispoziții contradictorii, deoarece nu este stabilit dacă aspectele invocate în cererea de strămutare pot fi încadrate în jurisprudența Curții Supreme de Justiție. A mai susținut că încheierea respinge cererea de strămutare, invocând că „simpla declarație” nu probează nepărtinirea judecătorilor, fără a defini însă în ce constă concret ceea ce ar fi suficient pentru a proba neimplicarea.

Articolul 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă statuează că: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Articolul 61 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. (3) Participanții la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancționează de către instanța de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unități convenționale.”

Instituția explicării hotărârii constituie un mijloc legal conferit instanței de judecată emitente de a explica dispozițiile contradictorii cuprinse în hotărâre, precum și sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului acesteia. Prin această procedură nu se poate modifica conținutul hotărârii sau dispozitivul ei, ci doar se aduc clarificări menite să permită executarea corespunzătoare, prin înlăturarea eventualelor contradicții.

Analizând cererea privind explicarea încheierii, în raport cu prevederile art. 251 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul de judecată a constatat că 2 nu se impune furnizarea unor explicații suplimentare referitoare la sensul, întinderea sau aplicarea dispozitivului încheierii din 3 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru și nici nu rezultă că această încheiere ar conține dispoziții contradictorii.

Dimpotrivă, din cuprinsul încheierii din 3 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru reiese în mod clar și neechivoc care au fost motivele ce au stat la baza respingerii cererii de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad, formulată de Ion Melnic. Constatările expuse sunt clare, coerente și suficient de explicite, astfel încât nu lasă loc niciunei interpretări diferite sau îndoieli cu privire la temeiurile soluției adoptate.

Din considerentele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că încheierea din 10 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru este întemeiată și legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept procedural și urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,