M.M. v. THE UNITED KINGDOM

Publicat la 6 aprilie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 32953/20 M.M. împotriva Regatului Unit depusă la 29 iulie 2020 comunicată la 17 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul provoacă un ordin de deportare eliberat după ce a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru fiecare dintre patru conturi de „dezonest de acuzații false”, să ruleze în concomitent. Deși Tribunalul Primului Tier a permis apelul său împotriva ordonanței de deportare, Tribunalul Superior a anulat această decizie și, aplicand secțiunea 117C(3)-(5) din Legea privind naționalitatea, imigrația și azilul din 2002 (așa cum a fost modificat) și punctul 399 din Regulamentul privind imigrația HC 395 (așa cum a fost modificat) (a se vedea Unuane c. Regatul Unit 80343/17, 24 Noiembrie 2020) a înlocuit o decizie de respingere a apelului pe baza faptului că dovezile nu au stabilit nici că ar fi îndeajuns greu pentru soția și copiii reclamantului să rămână în Regatul Unit fără el, sau că există „circumstanțe foarte convingătoare” capabile să depășească interesul public în deportare (a se vedea Unuane , citat mai sus). Având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Boultif v. Elveția , nr. 54273/00, ECHR 2001 IX și Üner v. Țările de Jos [GC], nr. 46410/99, ECHR 2006 XII), ar constitui o ingerință disproporționată a reclamantului în Australia cu dreptul la respectarea vieții sale de familie, consemnat la art. 8 din Convenție?

Published on 6 April 2021

FOURTH SECTION

Application no. 32953/20

M.M.

against the United Kingdom

lodged on 29 July 2020

communicated on 17 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

Invoking Article 8 of the Convention, the applicant challenges a deportation order issued after he was sentenced to two years’ imprisonment on each of four counts of “dishonestly making false accusations”, to run concurrently. Although the First Tier Tribunal allowed his appeal against the deportation order, the Upper Tribunal set that decision aside and, applying section

117C(3)-(5) of the Nationality, Immigration and Asylum Act 2002 (as amended) and paragraph 399 of the Immigration Rules HC

395 (as amended) (see

Unuane v. the United Kingdom

,

no

.

80343/17, 24

November 2020) substituted a determination dismissing the appeal on the basis that the evidence did not establish either that it would be unduly harsh for the applicant’s wife and children to remain in the United Kingdom without him, or that there existed “very compelling circumstances” capable of outweighing the public interest in deportation (see

Unuane

, cited above).

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the Court’s case-law (see, for example,

Boultif v.

Switzerland

, no. 54273/00, ECHR 2001

‑

IX and

Üner v. the Netherlands

[GC], no. 46410/99, ECHR 2006

‑

XII), would the applicant’s deportation to Australia constitute a disproportionate interference with the right to respect for his family life enshrined in Article 8 of the Convention?