OSAGIEDE v. THE UNITED KINGDOM

Publicat la 19 aprilie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 228/20 Osayuwamen OSAGIEDE împotriva Regatului Unit depusă la 20 decembrie 2019 comunicată la 29 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul contesta un ordin de deportare eliberat după ce a fost condamnat la 15 luni de închisoare pentru abatere. Deși Tribunalul Primului Tier a permis apelul său împotriva ordonanței de deportare, Tribunalul Superior a anulat această decizie și, aplicand secțiune 117C(3)-(5) din Legea privind naționalitatea, imigrația și azilul din 2002 (așa cum a fost modificat) și punctul 399 din Regulamentul privind imigrația HC 395 (așa cum a fost modificat) (a se vedea Unuane c. Regatul Unit 80343/17, 24 noiembrie 2020) a înlocuit o decizie de respingere a apelului pe baza că dovezile nu au stabilit nici că ar fi îndeajuns greu pentru soția și copiii reclamantului să rămână în Regatul Unit fără el, sau că există „circumstanțe foarte convingătoare” capabile să depășească interesul public în deportare (a se vedea Unuane , citat mai sus). Întrebarea părților având în vedere jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Boultif v. Elveția , nr. 54273/00, ECHR 2001 IX și Üner v. Olanda [GC], nr. 46410/99, ECHR 2006 XII), ar constitui o ingerință disproporționată a reclamantului în Nigeria cu dreptul la respectarea vieții sale de familie consacrat la art. 8 din convenție?

Published on 19 April 2021

FOURTH SECTION

Application no. 228/20

Osayuwamen OSAGIEDE

against the United Kingdom

lodged on 20 December 2019

communicated on 29 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

Invoking Article 8 of the Convention, the applicant challenges a deportation order issued after he was sentenced to fifteen months’ imprisonment for affray. Although the First Tier Tribunal allowed his appeal against the deportation order, the Upper Tribunal set that decision aside and, applying section

117C(3)-(5) of the Nationality, Immigration and Asylum Act 2002 (as amended) and paragraph 399 of the Immigration Rules HC 395 (as amended) (see

Unuane v. the United Kingdom

,

no

.

80343/17, 24 November 2020) substituted a determination dismissing the appeal on the basis that the evidence did not establish either that it would be unduly harsh for the applicant’s wife and children to remain in the United Kingdom without him, or that there existed “very compelling circumstances” capable of outweighing the public interest in deportation (see

Unuane

, cited above).

QUESTION TO THE PARTIES

Having regard to the Court’s case-law (see, for example,

Boultif v.

Switzerland

, no. 54273/00, ECHR 2001

‑

IX and

Üner v. the Netherlands

[GC], no. 46410/99, ECHR 2006

‑

XII), would the applicant’s deportation to Nigeria constitute a disproportionate interference with the right to respect for his family life enshrined in Article 8 of the Convention?