Z.A. împotriva Irlandei

Publicat la 31 mai 2021 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 19632/20 Z.A. împotriva Irlandei depusă la 5 mai 2020 comunicată la 10 mai 2021 OBIECTUL CAUZEI Invocând art. 8, citit singur și împreună cu art. 13, reclamantul se plânge că deportarea sa în Nigeria în urma condamnării sale pentru infracțiuni sexuale și pentru infracțiunile de trafic rutier, pe care argumentează că ar implica o perioadă nedefinită de excludere din Irlanda, ar interfera în mod disproporționat cu dreptul său la respectarea vieții sale familiale și a vieții sale private; și că nu are nici un remediu eficace pentru presupusa încălcare în calitate de Înaltă Curte, în ceea ce privește controlul judiciar, a aplicat testul de „razonabilitate” și decizia sa nu ar putea fi invocată decât dacă instanța a certificat un punct de lege de importanță publică excepțională.

Reclamantul s-a născut în 1994 și a intrat în Irlanda în 2001; mama și șase frați sunt cetățeni irlandezi. Întrebări PENTRU PARTE A epuizat toate căile de recurs interne în ceea ce privește reclamațiile sale în temeiul art. 8 și art. 13? Având în vedere jurisprudența Curții (de exemplu, Boultif v. Elveția , nr. 54273/00, ECHR 2001 IX; Üner v. Olanda [GC], nr. 46410/99, ECHR 2006 XII și Ndidi c. Regatul Unit , nr. 41215/14, 14 septembrie 2017), deportarea reclamantului constituie o ingerință disproporționată cu dreptul de a respecta viața sa de familie și viața privată consemnat la art. 8 din Convenție? Procesul decizional care a dus la deportarea reclamantului a îndeplinit cerințele procedurale în temeiul articolului 8? Reclamantul a avut la dispoziție un remediu intern eficient pentru plângerile sale din Convenția, conform articolului 13 din Convenția?

Reclamantul este solicitat să trimită copii ale transcriptionelor audierii Curții Înalte în termen de 6 săptămâni.

Published on 31 May 2021

FIFTH SECTION

Application no. 19632/20 Z.A. against Ireland lodged on 5 May 2020 communicated on 10 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

Invoking Article 8, read alone and together with Article 13, the applicant complains that his deportation to Nigeria following his conviction for sexual offences and road traffic offences, which he argues would entail an indefinite period of exclusion from Ireland, would disproportionately interfere with his right to respect for his family life and private life; and that he had no effective remedy for the alleged breach as the High Court, on judicial review, applied the “reasonableness” test and its decision could only be appealed if the court certified a point of law of exceptional public importance. The applicant was born in 1994 and entered Ireland in 2001; his mother and six siblings are Irish citizens.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant exhausted all domestic remedies with regard to his complaints under Article 8 and Article 13? 2. Having regard to the Court’s case-law (see, for example, Boultif v. Switzerland , no. 54273/00, ECHR 2001 ‑ IX; Üner v. the Netherlands [GC], no. 46410/99, ECHR 2006 ‑ XII and Ndidi v. the United Kingdom , no. 41215/14, 14 September 2017), did the applicant’s deportation constitute a disproportionate interference with the right to respect for his family life and private life enshrined in Article 8 of the Convention? 3. Did the decision-making process leading to the applicant’s deportation satisfy procedural requirements under Article 8? 4. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?

5. The applicant is requested to send copies of the transcripts of the High Court hearing within 6 weeks.