L.B. c. FRANCE

Publicat la 6 aprilie 2021 SECȚIUNEA a cincea Cerere nr. 67839/17 L.B. împotriva Franței introdusă la 11 septembrie 2017 comunicată la 18 martie 2021 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul este o persoană intersexă, de cetățenie marocană, care a inițiat în Franța un tratament de reasignare sexuală. El a fost expulzat în Maroc după o decizie a Oficiului francez pentru protecția refugiaților și apatridilor de refuz al statutului de refugiat în temeiul articolului L. 711-6 din Codul intrării și șederii străinilor și al dreptului de azil. Invocând art. 3 din Convenție, acesta susține că expulzarea sa a dus la întreruperea tratamentului medical de reatribuire sexuală în Franța și că nu este disponibilă în Maroc. Acesta indică, de asemenea, că expulzarea sa într-un stat în care intersexul nu este acceptat și în care este perceput ca o persoană homosexuală, îl determină să respingă societatea și urmărirea penală din partea autorităților. Acesta susține că aceste riscuri sunt agravate din cauza, pe de o parte, a izolării sociale și familiale și, pe de altă parte, a lipsei recunoașterii oficiale a asociațiilor de apărare LGBTI. Invocând art. 8 din Convenție, el se plânge că a fost deportat în timp ce nu a avut legături familiale și sociale în Maroc. De asemenea, el susține că, în această țară, ar trebui să-și continue tratamentul medical chirurgical de reasignare sexuală începută în Franța, și astfel să fi fost privat de dreptul său la o identitate de gen. Întrebări cu privire la părți Având în vedere jurisprudența Curții (în special cauzele A.S. Franța, nr. 46240/15, § 51-55, 19 aprilie 2018, M.A.c. Franța, nr. 9373/15, § 39-45, 1 februarie 2018, și, A.M. c. Franța, nr. 12148/18, § 63-82, 29 aprilie 2019), se poate considera că căile de atac naționale au fost epuizate de către reclamant Limbă deportată către Marocul reclamantului, persoană intersexă, care face obiectul unei decizii de refuz al statutului de refugiat în temeiul articolului 711-6 din CESEDA, constituie aceasta o încălcare a articolului 3 din Convenție, ținând cont de dreptul penal marocan în vigoare și de percepția societății marocane a persoanelor intersexe și homosexuale în lumina hotărârii judecătorești Paposhvili c. Belgia ([GC], nr 41738/10, 13 decembrie 2016) și având în vedere obiecțiunile reclamantului și documentele prezentate, deportarea către Maroc a reclamantului, persoană intersexă, care a întreprins un tratament medical de reasignare sexuală în Franța, constituie o încălcare a articolului 3 din convenție, ținând cont de faptul că tratamentul în Maroc a fost aplicat În cazul în care o persoană adultă intersexă care a început un tratament medical de reasignare sexuală este o încălcare a articolului 8 din Convenție, având în vedere în special absența unor legături familiale și a identității de gen a acesteia, părțile sunt invitate să precizeze situația actuală a reclamantului.

Publié le 6 avril 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

67839/17

L.B.

contre la France

introduite le 11 septembre 2017

communiquée le 18 mars 2021

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant est une personne intersexe, de nationalité marocaine, ayant entrepris en France un traitement de réassignation sexuelle. Il fut expulsé vers le Maroc après une décision de l’Office français de protection des réfugiés et apatrides portant refus du statut de réfugié en application de l’article L.

711-6 du code de l’entrée et du séjour des étrangers et du droit d’asile.

Invoquant l’article 3 de la Convention, il soutient que son expulsion a causé l’interruption de son traitement médical de réassignation sexuelle entrepris en France et indisponible au Maroc. Il indique également que son expulsion dans un État où l’intersexuation n’est pas acceptée et où il est perçu comme une personne homosexuelle, lui fait encourir le rejet de la société et des poursuites pénales de la part des autorités. Il fait valoir l’aggravation de ces risques en raison, d’une part, de son isolement social et familial, et, d’autre part, de l’absence de reconnaissance officielle des associations de défense LGBTI.

Invoquant l’article 8 de la Convention, il se plaint d’avoir été expulsé alors qu’il n’a pas d’attaches familiales et sociales au Maroc. Il fait également valoir l’impossibilité dans ce pays, de poursuivre son traitement médico-chirurgical de réassignation sexuelle entamé en France, et ainsi d’avoir été privé de son droit à une identité de genre.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Eu égard à la jurisprudence de la Cour (notamment aux affaires

A.S.

c.

France

, n

o

46240/15, §§

51-55, 19 avril 2018,

M.A. c. France

, n

o

9373/15, §§

39-45, 1

er

février 2018, et,

A.M. c. France

, n

o

12148/18, §§

63-82, 29 avril 2019), peut-on considérer que les voies de recours nationales ont été épuisées par le requérant

?

2.

L’expulsion vers le Maroc du requérant, personne intersexe, qui fait l’objet d’une décision de refus du statut de réfugié au titre de l’article

L.

711-6 du CESEDA, constitue-t-elle une violation de l’article 3 de la Convention, compte tenu du droit pénal marocain en vigueur et de la perception de la société marocaine des personnes intersexes et homosexuelles

?

3.

À la lumière de l’arrêt

Paposhvili c. Belgique

([GC], n

o

41738/10, 13

décembre 2016), et eu égard aux griefs du requérant et aux documents qui ont été soumis, l’expulsion vers le Maroc du requérant, personne intersexe, ayant entrepris un traitement médical de réassignation sexuelle en France, constitue-t-elle une violation de l’article 3 de la Convention, compte tenu de l’indisponibilité alléguée de ce traitement au Maroc

?

4.

L’expulsion vers le Maroc du requérant, personne intersexe adulte ayant entrepris un traitement médical de réassignation sexuelle, constitue-t-elle une violation de l’article 8 de la Convention, compte tenu notamment de l’absence d’attaches familiales et de l’impossibilité d’affirmer son identité de genre

?

Les parties sont invitées à préciser la situation actuelle du requérant.