BAĞRIYANIK v. TURKEY and 3 other applications

Publicat la 6 aprilie 2021 SECȚIUNE Cererea nr. 27822/17 Süleyman BAIYANIK împotriva Turciei și a altor 3 cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 19 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Solicitări privind detenția în detenție a reclamanților și procedurile de revizuire judiciară a detenției lor. Toate reclamanții exercitau ca procurori publici în momentul material. Investigații disciplinare și criminale au fost inițiate împotriva lor pe motivul că au ordonat oprirea și căutarea de camioane aparținând Organizației Naționale de Inteligență (Mili İstihbarat Teșkilatı, “MIT”).

În contextul anchetelor disciplinare, reclamanții au fost respinși din sarcinile lor printr-o decizie a Consiliului judecătorilor și procurorilor („HSK”) din 14 ianuarie 2016. La 8 mai 2015, hotărând la cererea inspectorului HSK, Curtea de Assize a 2-a Cu decizii separate, accesul la dosarele de anchetă a fost limitat la reclamanții, iar apelurile reclamanților împotriva hotărârii din 8 mai 2015 au fost respinse de Curtea Assize. La 11 iunie 2015 și 16 iunie 2015, reclamanții au introdus cereri individuale la Curtea Constituțională Turcă (CTC) care se plâng în special cu privire la o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 5 din Convenție. La 16 noiembrie 2016, Curtea Constituțională Turcă a respins cererile individuale ale reclamantului ca fiind manifestement nefondate.

Dinaintea Curții, reclamanții se plâng că au fost reținuți pentru încălcarea garanțiilor procedurale prevăzute în dreptul intern pentru procurori și judecători. De asemenea, susțin că au fost reținuți în detenție în absența suspiciunilor că au comis o infracțiune și fără motive relevante și suficiente. În acest sens, ei susțin că au fost reținuți în custodie din cauza activităților lor profesionale ca procurori. Doi dintre reclamanți (depunerea nr. 27822/17 și 40531/17) se plâng că timpul luat de Curtea Constituțională pentru a efectua examinarea cererilor individuale a fost excesiv. (a) A avut loc detenția preliminară a reclamanților „în conformitate cu procedura prevăzută de lege”, având în vedere garanțiile procedurale furnizate procurorilor de legislația internă?

(b) Se poate considera că reclamanții au fost reținuți pe baza „o suspiciune rezonabilă” că au comis o infracțiune (a se vedea, în special Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit) , 30 august 1990 § 32, Serie A nr. 182)? Judecătorii care au ordonat detenția anterioară a reclamanților și au examinat obiecțiile depuse împotriva măsurii își îndeplinesc obligațiile de a furniza motive relevante și suficiente în sprijinul privației de libertate în cauză (a se vedea, în special, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 102, 5 iulie 2016)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu prin care să poată contesta licența privarii lor de libertate, conform articolului 5 § 4 din Convenție?

În special, Guvernul este invitat să răspundă următoarelor plângeri formulate de solicitanți: Datorită restricției impuse accesului lor la dosarul, nu au putut contesta în mod eficient detenția lor; că timpul luat de Curtea Constituțională pentru examinarea cererilor lor individuale a fost prolungat (pentru cererea nr. 27822/17 și 40531/17). Numărul de cerere nr. 27822/17 Bağrıyanık c. Turcia 31035/17 Șișman c. Turcia 40531/17 Karaca c. Turcia 40909/17 Takcı c. Turcia APENSĂ Lista cererilor

Published on 6 April 2021

SECOND SECTION

Application no. 27822/17 Süleyman BAĞRIYANIK against Turkey and 3 other applications (see list appended) communicated on 19 March 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern detention on remand of the applicants and proceedings for judicial review of their detention. All the applicants were exercising as public prosecutors at the material time. Disciplinary and criminal investigations had been initiated against them on the ground that they had ordered stopping and searching of trucks belonging to the National Intelligence Organization ( Milli İstihbarat Teșkilatı , “MİT”). Within the context of the disciplinary investigations, the applicants were dismissed from their duties by a decision of the Council of Judges and Prosecutors (“HSK”) of 14 January 2016. On 8 May 2015, acting on the request of the inspector of the HSK, the Tarsus 2nd Assize Court ordered the applicants’ detention.

With separate decisions, access to the investigation files had been restricted to the applicants. The applicants’ appeals against the decision of 8 May 2015 were rejected by the Mersin 2nd Assize Court. On 11 June 2015 and 16 June 2015, the applicants introduced individual applications with the Turkish Constitutional Court (TCC) complaining in particular about a violation of their rights under Article 5 of the Convention. On 16 November 2016 the Turkish Constitutional Court rejected the applicant’s individual applications as being manifestly ill-founded. Before the Court, the applicants complain that they were detained on remand in breach of the procedural guarantees provided for in domestic law for prosecutors and judges.

They also allege that they were held in detention in the absence of any suspicion that they had committed an offence and without relevant and sufficient grounds. In this regard, they argue that they were remanded in custody because of their professional activities as prosecutors. Two of the applicants (application nos. 27822/17 and 40531/17) complain that the time taken by the Constitutional Court to conduct its examination of the individual applications had been excessive.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. (a) Did the applicants’ pre-trial detention take place “in accordance with the procedure prescribed by law”, in view of the procedural guarantees provided to the prosecutors by the domestic law? (b) Can the applicants be considered to have been detained on the basis of “a reasonable suspicion” that they had committed an offence (see, in particular, Fox, Campbell and Hartley v. the United Kingdom , 30 August 1990, § 32, Series A No. 182)? 2. Did the judges who ordered the applicants’ pre-trial detention and examined the objections lodged against the measure fulfil their obligations to provide relevant and sufficient grounds in support of the deprivation of liberty in question (see, in particular, Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, § 102, 5 July 2016)? 3. Did the applicants have at their disposal a remedy by which they could challenge the lawfulness of their deprivation of liberty, as required by Article 5 § 4 of the Convention?

In particular, the Government are invited to respond the following complaints made by the applicants: - because of the restriction imposed on their access to the case file, they had been unable to challenge effectively their detention; - that the time taken by the Constitutional Court to examine their individual applications had been protracted (as regard the application nos. 27822/17 and 40531/17). No. Application no. Case name 1. 27822/17 Bağrıyanık v. Turkey 2. 31035/17 Șișman v. Turkey 3. 40531/17 Karaca v. Turkey 4. 40909/17 Takcı v. Turkey APPENDIX List of applications