M. A. și alții împotriva Franței și alte 4 cauze

Acestea denunță incriminarea cu privire la orice achiziție de acte sexuale, chiar și între adulți consimțători, instituită prin Legea nr. 2016-444 din 13 aprilie 2016 mai precis pentru a consolida lupta împotriva sistemului de prostituție și pentru a-i însoți pe cei prostituați, și codificată la articolele 611-1 și 225-12-1 din Codul Penal (în continuare). iunie 2018, sindicatul muncii sexuale și asociațiile medicale din lume, umbrelă roșie, prietenii autobuzului femeilor, Cabiria, Griselidis, Paloma, Ajutor și Acceptă-te, precum și cinci persoane, inclusiv patru dintre reclamanți (T.S., cerere nr 24387/20; M.S., cerere 24393/20; C.D., cerere nr 24391/20; M.C., cerere 64450/19) l-au sesizat pe prim-ministrul unei cereri de abrogare a Decretului nr. 2016-1709 din 12 decembrie 2016 privind, printre altele, stagiul de sensibilizare cu privire la combaterea cumpărăturilor de acte sexuale, o pedeapsă suplimentară instituită prin Legea din 13 aprilie 2016 (codificată la articolele 131-16 9a și 225-20 din Codul penal). La 5 septembrie 2018, aceștia au înaintat Consiliului de Stat o cerere de anulare a unei puteri excesive a deciziei implicite de respingere a prim-ministrului, susținând în special că decretul era lipsit de temei juridic din momentul în care a fost adoptat pentru punerea în aplicare a unor dispoziții legislative contrare constituției și articolului 8 din convenție. Reclamanții au invitat Consiliul de Stat să retrimite Consiliului Constituțional problema conformității cu drepturile și libertățile garantate prin Constituția articolelor 611-1, 225-12, 131-16 9a și 225-20 din Codul penal, în redactarea lor din 13 aprilie 2016. Consiliul de Stat a transmis această chestiune Consiliului Constituțional printr-o decizie din 1 februarie 2019. Decizia Consiliului Constituțional din 1 februarie 2019 la 1 februarie 2019, Consiliul Constituțional a emis următoarea decizie 2018-761 QPC: (...)

[Se reproșează la articolele 611-1, 225-12-1, 131-16 9a și 225-20 I 9] de a reprima orice achiziție de acte sexuale, inclusiv atunci când aceste acte sunt realizate în mod liber între adulții consimți într-un spațiu privat. Această interdicție generală și absolută ar aduce libertății persoanelor prostituate și a clienților acestora un prejudiciu care nu poate fi justificat prin protejarea ordinii publice, combaterea proxenetismului și a traficului de persoane sau protecția persoanelor prostituate. Acest lucru ar duce la necunoașterea dreptului la respectarea vieții private, precum și a dreptului la autonomie personală și la libertatea sexuală care ar rezulta din aceasta, ceea ce ar duce, în al doilea rând, la necunoașterea libertății și a libertății contractuale. Se susține, în ultimă instanță, că penalizarea oricărei utilizări a prostituției ar contraveni principiilor necesității și proporționalității pedepselor. Pe de altă parte, unele părți implicate susțin că dispozițiile contestate ar avea drept consecință agravarea izolării și a ilegalității persoanelor prostituate, expunându-le astfel unor riscuri sporite de violență din partea clienților lor și constrângându-i, pentru a-și continua activitatea, să accepte condiții de igienă care le afectează dreptul la protecția sănătății. Cu privire la motivul întemeiat pe necunoașterea libertății personale: (...)

Este responsabilitatea legiuitorului d a asigura concilierea între, pe de o parte, obiectivul de valoare constituțională de salvgardare a ordinii publice și de prevenire a infracțiunilor și, pe de altă parte, exercitarea libertăților garantate constituțional, printre care figurează libertatea personală protejată prin articolele 2 și 4 din Declarația [Drepturile omului și ale cetățeanului] din 1789. (...)

Pe de o parte, din lucrările pregătitoare reiese că, prin alegerea prin dispozițiile contestate de penalizare a cumpărătorilor de servicii sexuale, legiuitorul a ascultat, privând proxenetism de surse de profit, lupta împotriva acestei activități și împotriva traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, activități infracționale bazate pe constrângerea și aservirea ființei umane. Astfel, Consiliul a urmărit să asigure protejarea demnității omului împotriva acestor forme de aservire și urmărirea obiectivului de valoare constituțională de salvgardare a ordinii publice și de prevenire a infracțiunilor.

Pe de altă parte, art. 61-1 din Constituție nu conferă Consiliului Constituțional o putere generală de apreciere și de decizie de aceeași natură cu cea a Parlamentului, ci îi conferă competența de a se pronunța cu privire la conformitatea cu Constituția legilor supuse examinării sale. În timp ce legiuitorul a reprimat orice utilizare a prostituției, inclusiv atunci când actele sexuale se prezintă ca fiind realizate în mod liber între adulți consimțiți într-un spațiu privat, el a considerat că, în marea lor majoritate, persoanele care se implică în prostituție sunt victime ale proxenetismului și ale traficului și că aceste infracțiuni sunt posibile prin existența unei cereri de relații sexuale tarifate. Prin interzicerea acestei cereri prin incriminare contestată, legiuitorul a reținut un motiv care nu este în mod evident nepotrivit pentru obiectivul de politică publică urmărit.

Din toate cele de mai sus rezultă că legiuitorul a asigurat o conciliere care nu este în mod clar dezechilibrată între, pe de o parte, obiectivul de valoare constituțională de salvgardare a ordinii publice și de prevenire a infracțiunilor și protejarea demnității persoanei umane și, pe de altă parte, libertatea personală. În al doilea rând, conform paragrafului al celui de-al unsprezecelea paragraf al Constituției din 1946, națiunea trebuie să garanteze tuturor, în special copiilor, mamelor și bătrânilor lucrători, protecția sănătății... Nu este de competența Consiliului Constituțional să înlocuiască aprecierea legislatorului cu privire la consecințele asupra sănătății pentru persoanele prostituate ale dispozițiilor contestate, în măsura în care această acțiune nu este, în funcție de cunoștințele sale, în mod evident neadecvat. Prin urmare, trebuie să se elimine necunoașterea dreptului la protecția sănătății.

În cele din urmă, este legal pentru legiuitorul d a aduce la libertatea de a: libertății contractuale, care decurg din art. 4 din Declarația din 1789, a limitărilor legate de cerințele constituționale sau justificate de interesul general, cu condiția ca aceasta să nu dea naștere unor atingere disproporționate în raport cu obiectivul urmărit.

Din aceleași motive ca cele prevăzute la alineatele (11) și (12), obiecțiunile care rezultă din necunoașterea libertății de a fi liber și a libertății contractuale trebuie eliminate.

Din toate cele de mai sus rezultă că primul paragraf al articolului 225-12-1 și al articolului 611-1 din Codul penal, care nu încalcă nici dreptul la respectarea vieții private, nici orice alt drept sau libertate pe care Constituția o garantează, trebuie declarate conforme cu Constituția. (...) L Consiliul de Stat a respins cererea printr-o hotărâre din 7 iunie 2019, revocată la decizia Consiliului Constituțional din 1 februarie 2019, a eliminat motivul referitor la presupusa neconstituționalitate a articolelor 225-12-1 și 611-1 din Codul penal și a eliminat apoi motivul întemeiat pe art. 8 din convenție prin următoarele motive (...). Din lucrările parlamentare anterioare adoptării legii din 13 aprilie 2016 reiese că legiuitorul, care a constatat că, în marea lor majoritate, persoanele care comit prostituție sunt victime ale proxenetismului și ale traficului de ființe umane, care au devenit posibile prin existența unei cereri de relații sexuale tarifate, a ascultat, prin introducerea unei amenzi reprovocate, prin acceptarea sau obținerea unor relații sexuale de natură sexuală ale unei persoane care se angajează în prostituție în schimbul unei remunerații, al unei promisiuni de remunerare, al unui avantaj în natură sau al promisiunii unui astfel de avantaj, să priveze proxenetism de surse de profit, să lupte împotriva acestei activități și împotriva traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale și să asigure protejarea demnității persoanei umane și a ordinii publice. Cu toate acestea, întrucât este constrânsă, prostituția este incompatibilă cu drepturile și demnitatea persoanei umane. Alegerea de a interzice cererea de relații sexuale tarifate prin incriminare instituită prin dispozițiile contestate ale legii din 13 aprilie 2016 se bazează pe constatarea, astfel cum s-a afirmat la punctul 5, că, în marea lor majoritate, persoanele care se ocupă de prostituție sunt victime ale proxenetismului și ale traficului de persoane care sunt posibile prin existența unei astfel de cereri. În aceste condiții, chiar și atunci când sunt susceptibile să vizeze acte sexuale care se prezintă ca realizate în mod liber între adulții consimțiți într-un spațiu privat, dispozițiile în litigiu nu pot, având în vedere … Prin urmare, motivul întemeiat pe faptul că decretul din 12 decembrie 2016 ar fi fost adoptat pentru a pune în aplicare dispoziții legislative incompatibile cu aceste dispoziții trebuie să fie respins (...) Dreptul și practica internă relevante create prin Legea din 2016-444 din 13 aprilie 2016 de consolidare a luptei împotriva sistemului prostituțional și de însoțire a persoanelor prostituate Prin urmare, articolele 611-1 și 225-12-1 sunt redactate : art. 611-1 Faptul de a solicita, de a accepta sau de a obține relații de natură sexuală de la o persoană care se angajează în prostituție, inclusiv ocazional, în schimbul unei remunerații, a unei promisiuni de remunerare, a furnizării unui avantaj în natură sau a promisiunii unui astfel de avantaj, este pedepsit cu amenda prevăzută pentru amenzile celei de-a cincea clase [1 500 EUR]. Persoanele fizice vinovate de amenda prevăzută în prezentul articol suportă, de asemenea, una sau mai multe dintre pedepsele suplimentare menționate la art. 131-16 și la art. 131-17 al doilea paragraf. Atunci când este comis în mod recurent în condițiile prevăzute la al doilea paragraf al articolului 132-11, faptul de a solicita, de a accepta sau de a obține relații de natură sexuală de la o persoană care se angajează în prostituție, inclusiv ocazional, în schimbul unei remunerații, al unei promisiuni de remunerare, al furnizării unui avantaj în natură sau al promisiunii unui astfel de avantaj este pedepsit cu 3 750 de euro. Se pedepsește cu trei ani de închisoare și cu 45 000 EUR de închisoare în termen de 45 000 de euro pe zi faptul de a solicita, de a accepta sau de a obține, în schimbul unei remunerații, o promisiune de remunerare, de a furniza un avantaj în natură sau de a-și face promisiunea unui astfel de avantaj, relații de natură sexuală din partea unei persoane care se angajează în prostituție, inclusiv ocazional, atunci când persoana respectivă este minoră sau prezintă o anumită vulnerabilitate, aparentă sau cunoscută a autorului său, datorată unei boli, unei infirmități, unui handicap sau unei stări de sarcină. Legea din 13 aprilie 2016 a abrogat, de asemenea, art. 225-10-1 din Codul penal, instituit în 2003 prin Legea nr. 2003-239, 18 martie 2003 privind securitatea internă, care a fost astfel formulată. Faptul că, prin orice mijloc, inclusiv printr-o atitudine pasivă, se face public în vederea obținerii unor relații sexuale în schimbul unei remunerații sau a unei promisiuni de remunerare este pedepsit cu două luni de închisoare și cu 3 750 de euro de pușcărie. Avizele Comisiei naționale consultative pentru drepturile omului și ale apărătorului drepturilor asupra propunerii de lege de consolidare a luptei împotriva sistemului de prostituție la 22 mai 2014, Comisia națională consultativă pentru drepturile omului ( Articolele 16 și 17 din propunerea de lege urmăresc să interzică și să sancționeze cumpărarea unui act sexual, CNCDH consideră că acestea reprezintă o problemă în mai multe privințe. Directiva privind răspunderea clienților prostituției și funcțiile expresive și pedagogice ale legislației penale sunt argumente care pot fi aduse în favoarea interzicerii achiziționării unui act sexual și a sancționării clienților persoanelor prostituate. Cu toate acestea, sancționarea clientului va avea în mod necesar consecințe asupra persoanei prostituate, deoarece actul interzis necesită un partener care desfășoară prostituția. Astfel, chiar dacă clientul este penalizat și nu persoana care se prostituează, aceste dispoziții tind indirect să considere prostituția drept o activitate ilicită

Pe de altă parte, CNCDH se întreabă despre alegerea legiuitorului de a-și baza lupta împotriva prostituției pe principiul demnității, fără a lua măsurile de precauție pe care le-ar impune lectura sa, cu atât mai mult cu cât audierile pe care le-a realizat arată cât de dezbinată este problema. În acest sens, Comisia reamintește că diferitele lucrări ale Consiliului Constituțional, ale Consiliului de Stat sau ale Comitetului însărcinat în 2009 să reflecteze la rescrierea Preambulului Constituției din 1958, subliniază, dincolo de caracterul eminent al acestui principiu, ambivalența sa (...).

Propunerea de lege abordează, de asemenea, problema prostituției prin prisma egalității între femei și bărbați: pentru că este vorba despre un act sexual impus de bani și constrângeri financiare, prostituția ar fi în sine o violență a femeilor și un obstacol în calea egalității. CNCDO subliniază în primul rând că diversificarea situațiilor de prostituție (feminină, masculină și transgenă) face dificilă invocarea principiului egalității. În al doilea rând, ea observă că legislația privind traficul și exploatarea, reprimarea utilizării prostituției de minori sau de persoane deosebit de vulnerabile, legislația privind violul ... sunt toate mijloacele juridice care permit deja sancționarea formelor de prostituție constrânse și a violenței care s-ar putea întâmpla atunci.

Relevanța dispoziției de penalizare a clientului pare să fie de asemenea discutabilă, întrucât riscă să fie contraproductivă. Într-adevăr, sancționarea clienților ar redirecționa de fapt persoanele prostituate către locuri mai îndepărtate și, prin urmare, mai periculoase. Puterea de negociere cu clienții și de alegere a clientului ar fi diminuată; actorii medico-sociali ar avea mai multe dificultăți în a avea acces la persoane. Există, de asemenea, riscul de a observa o mai mare sfidare față de forțele de ordine și, prin urmare, o reacție mai redusă în cazul violenței suferite, ceea ce ar constitui, de fapt, o scădere a dreptului, ceea ce ar duce la strategii de eludare care nu ar avea un impact grav asupra sănătății și drepturilor persoanelor prostituate.

Într-adevăr, mai degrabă decât a da un nou instrument represiv, ar fi mai bine să se ia în considerare raritatea urmăririlor penale și a condamnărilor în cazul utilizării prostituției unui minor. (...) CNCDO consideră că politica penală trebuie să pună în centrul priorităților sale urmărirea penală a clienților minorilor.

Pedeapsa clienților, greu de pus în aplicare, riscă să aibă efecte numai asupra prostituției vizibile, prostituției de stradă, nu și asupra altor forme de exploatare a prostituției. Această prostituție invizibilă este mai sensibilă sau chiar insesibilă și, prin urmare, victimele acestor forme de exploatare fiind mai puțin accesibile asociațiilor și autorităților publice, a cărei problemă este îngrijirea și însoțirea acestora. În plus, într-o Europă cu legislații eterogene, sancționarea clienților riscă să-i respingă la granițe (a se vedea. ce se întâmplă la frontiera franceză, la Junquera sau ce se întâmplă în apele teritoriale daneze, între Suedia și Danemarca

De altfel, putem vorbi mai mult despre coerența sistemului prevăzut: dacă obiectivul este de a include prostituția în domeniul violenței și al încălcării demnității persoanei, de ce noua infracțiune de a recurge la prostituție este considerată doar o tulburare minoră a ordinii publice, pedepsită cu o amendă de clasa a cincea? Mai mult decât atât, este simbolică legea penală dacă, dincolo de incertitudinea care apasă asupra eficienței punerii sale în aplicare, este discreditată de slăbiciunea pedepsei cu restricții care o însoțește? În cele din urmă, eficacitatea represiunii va implica instituirea unor mecanisme de supraveghere a căror generalizare, în mod evident, va contraveni cerințelor unei societăți libere. (...) Recomandarea nr. 8 : CNCDH consideră că interdicția de cumpărare a unui act sexual și penalizarea clienților prostituției nu este o măsură adecvată pentru combaterea traficului de persoane și a exploatării prostituției (...) la 16 decembrie 2015, Protectorul drepturilor de autor a emis un aviz (n 15-28) de mai jos: (...) Apărătorul declară că interzicerea achiziționării unui act sexual bazat pe modelul suedez nu este cea mai eficientă măsură de reducere a prostituției și de descurajare a rețelelor de trafic și de proxenetism să se implanteze pe teritoriile lor și, cu atât mai puțin, cea mai protectivă soluție pentru persoanele care vor rămâne în prostituție, așa cum s-a anunțat în propunerea de lege. Pe lângă faptul că atât în Franța, cât și în Suedia, nu avem cifre fiabile și, prin urmare, este dificil să cuantificăm efectele legii asupra sistemului prostituțional, modelul suedez menționat în referință este acum foarte controversat. Astfel, impactul unei astfel de dispoziții asupra fenomenului prostituțional din Franța este limitat sau nu. În schimb, efectele asupra sănătății, securității persoanelor și accesului acestora la drepturile fundamentale sunt bine susținute de instituțiile internaționale (OMS, ONUSIDA, PNUD) și franceze (CNS, IGAS, INVS). În ceea ce privește efectele sancționării școlarizării în Franța, sancționarea clienților va accentua precaritatea persoanelor prostituate, forțându-le să facă mai multă ilegalitate. Într-adevăr, o astfel de măsură va muta exercitarea prostituției stradale în zone din ce în ce mai îndepărtate și/sau izolate, înrăutățind condițiile de exercițiu deja dificile. În acest sens, această mai mare clandestinitate va face mai dificilă acțiunea poliției în lupta împotriva traficului de droguri și a proxenetismului. Această dispoziție va avea, de asemenea, un efect mai puternic asupra prostituatelor față de violența anumitor clienți și față de contaminarea cu HIV și/sau hepatită virală. În cazul în care persoanele care oferă servicii sexuale tarifate sunt sau nu obligate la prostituție, capacitatea lor de negociere va fi redusă prin faptul că le obligă să accepte anumite practici sau relații neprotejate. Pe de altă parte, accesul lor la prevenire și îngrijire va fi și mai problematic prin îndepărtarea lor de rețelele de sprijin de structurile asociate și medicale existente și prin creșterea complexității acțiunilor actorilor de prevenire. Cum putem aplica o politică reală de reducere a riscurilor, totuși înscrisă în lege, dacă oamenii se prostituează în locuri prost cunoscute sau inaccesibile asociațiilor? În cele din urmă, prin menținerea amalgamului între munca de gen și delincvență, penalizarea prostituției sporește vulnerabilitatea juridică a prostituatelor, uneori victime ale hărțuirii polițiste, ale custodiei abuzive și ale umilinței. Prin urmare, asociațiile observă o mai mare sfidare față de forțele de ordine și o mai mică acțiune în caz de violență. În loc să fie o sursă de protecție, sancționarea clienților pentru utilizarea prostituției împiedică accesul la drepturile persoanelor curve (...)L a investigării privind impactul legii din 13 aprilie 2016 O anchetă a fost efectuată între 2016 și 2018 sub supravegherea a doi cercetători în științele politice și sociologice și în cooperare cu asociații pentru a evalua impactul legii din 13 aprilie 2016 asupra condițiilor de viață și de muncă ale persoanelor prostituate. Șaptezeci de interviuri individuale au fost efectuate cu persoane prostituate (alți treisprezecelea au fost consultate prin intermediul unor focusuri de grup și ateliere), și douăzeci și patru de interviuri și focus group-uri au fost organizate cu asociații de persoane prostituate. O anchetă cantitativă a fost efectuată în paralel, la care au răspuns cinci sute optzeci și trei de persoane prostituate. În special, raportul anchetei subliniază următoarele (exemplare din rezumat) (...) În ciuda intenției de protecție a persoanelor afișate prin lege, majoritatea lucrătorilor.s.s.de sex interogat.e.s consideră că sancționarea clienților este mai dăunătoare pentru ei și pentru ei decât măsura anterioară de penalizare a școlarizării publice. Marea majoritate a persoanelor consideră că acestea își stăpânesc mai puțin condițiile de muncă, în timp ce numărul clienților scade de la adoptarea legii sau chiar în timpul perioadei dezbaterilor, având în vedere faptul că acestea sunt foarte mediate. În aceste condiții, aproape toți cei anchetați s-au pronunțat împotriva penalizării clienților. (...) Dacă, de la penalizarea clienților, lucrătorii sexuali continuă totuși să lucreze, condițiile lor de muncă s-au înrăutățit în mod forțial… Acest lucru, în special, prin penalizarea cererii (clienții) de ofertă ar fi, de asemenea, redus, interviurile cu asociațiile indică faptul că nu există nici o scădere a numărului de lucrători. s.s.s. de sex. Efectele negative ale legii sunt resimțite asupra siguranței, sănătății și condițiilor de viață în general. Legea a avut un impact negativ asupra autonomiei lor la locul de muncă, asupra riscurilor pe care le prezintă și sunt obligați să le ia, asupra stigmatizării lor și asupra situației lor economice. Aproape toți lucrătorii.s ei de sex și toate asociațiile intervievate descriu o pierdere de putere în relația cu clientul: acesta din urmă își impune mai frecvent condițiile (raporturi neproteate) gos, scăderea prețurilor, încercarea de a nu plăti etc.) pentru că el este cel care își asumă riscuri. Această situație duce la sărăcirea oamenilor, în special a celor care sunt deja în situații de precaritate, prin asocierea femeilor migrante care lucrează pe străzi. 62,9% dintre respondenți au constatat o deteriorare a condițiilor de viață din aprilie 2016 și 78,2% au înregistrat o scădere a veniturilor, ceea ce îi face să își asume mai multe riscuri la locul de muncă și impactul asupra sănătății. Într-adevăr, interviurile calitative evocă într-un mod îngrijorător o scădere a utilizării prezervativelor, precum și a rupturilor de tracțiune pentru persoanele seropozitive. Stresul cauzat de precarizare duce la diverse probleme psihosomatice, în unele cazuri, la probleme legate de consumul de alcool, tutun sau alte substanțe sau chiar la apariția unor gânduri suici Daruri. Rezultatele sondajului calitativ evidențiază o creștere a violenței cu mai multe forme: insulte de stradă, violență fizică, violență sexuală, furturi, jafuri în apartamente. Precarizare, asumarea de riscuri în practicile sexuale și expunerea la violență formează un cerc vicios. (...) La doi ani de la votul legii, aceasta este partea rea pressiv care a vizat cel mai mult lucrătorii.s sex prin accentuarea situațiilor de precaritate, de violență, de stigmatizare și prin expunerea la riscuri pentru sănătate (...) GrieFS Invocând articolele 2 și 3 din convenție, reclamanții susțin că legea franceză care incriminează achiziționarea de practici sexuale pune într-o stare gravă de pericol integritatea fizică și psihică și sănătatea persoanelor care, ca și ei, sunt implicate în activități de prostituție. Prin alegerea unei incriminări a achiziționării de servicii sexuale, Franța ar fi împins persoanele prostituate la ilegalitate și izolare. Acest lucru i-ar fi făcut mai vulnerabili în fața clienților lor, care s-ar putea afla mai în măsură să fie nepedepsiți de violență față de ei sau să le impună practici riscante, i-ar expune mai mult furtului, agresării, stigmatizării și riscului de contaminare și le-ar restrânge accesul la serviciile de prevenire, îngrijire și asistență pentru integrare. Invocând art. 8, reclamanții susțin că represiunea penală a căii de atac, chiar și între adulții consimțători și chiar în spații pur private, la prestații sexuale contra unei remunerații aduce atingere în mod radical dreptului la respectarea vieții private prin faptul că aceasta include dreptul la autonomie personală și la libertate sexuală. În sensul articolului 34 din Convenție, reclamanții pot considera că sunt victime ale încălcării articolelor 2 și 3 din Convenție și ale încălcării articolului 8 din Convenție pe care le reclamează Reclamanții sunt îndreptățiți să susțină că, din cauza incriminării cumpărării de acte sexuale pe care le impun articolele 611-1 și 225-12-1 din Codul penal, statul pârât nu cunoaște, în calitate de persoane prostituate, obligațiile pozitive de protecție care decurg din articolele 2 și 3 din convenție Reclamanții sunt îndreptățiți să susțină că incriminarea cumpărării de acte sexuale pe care le introduc articolele 611-1 și 225-12-1 din Codul penal cu încălcarea dreptului lor la respectarea vieții private, în sensul articolului 8 din Convenție, ca persoane prostituate Anexă Lista persoanelor (le-a fost acordată) Cerere N Numele cauzei 63664/19 France 243450/19 M. C. c. France 24387/20 T. S. c. France 24391/20 C. D. c. France 24393/20 M. S. c. Franța

[Il est reproché aux articles 611-1, 225-12-1, 131-16 9 o bis et 225-20 I 9 o ] de réprimer tout achat d’actes sexuels, y compris lorsque ces actes sont accomplis librement entre adultes consentants dans un espace privé. Cette interdiction générale et absolue porterait à la liberté des personnes prostituées et de leurs clients une atteinte non susceptible d’être justifiée par la sauvegarde de l’ordre public, la lutte contre le proxénétisme et le trafic des êtres humains ou la protection des personnes prostituées. Il en résulterait une méconnaissance du droit au respect de la vie privée, ainsi que du droit à l’autonomie personnelle et à la liberté sexuelle qui en découleraient. Il en résulterait, en deuxième lieu, une méconnaissance de la liberté d’entreprendre et de la liberté contractuelle. Il est soutenu, en dernier lieu, que la pénalisation de tout recours à la prostitution contreviendrait aux principes de nécessité et de proportionnalité des peines.

Par conséquent, la question prioritaire de constitutionnalité porte sur le premier alinéa de l’article 225-12-1 et l’article 611-1 du code pénal.

Par ailleurs, certaines parties intervenantes soutiennent que les dispositions contestées auraient pour conséquence d’aggraver l’isolement et la clandestinité des personnes prostituées, les exposant ainsi à des risques accrus de violences de la part de leurs clients et les contraignant, pour continuer à exercer leur métier, à accepter des conditions d’hygiène portant atteinte à leur droit à la protection de la santé. Sur le grief tiré de la méconnaissance de la liberté personnelle : (...)

Il appartient au législateur d’assurer la conciliation entre, d’une part, l’objectif de valeur constitutionnelle de sauvegarde de l’ordre public et de prévention des infractions et, d’autre part, l’exercice des libertés constitutionnellement garanties, au nombre desquelles figure la liberté personnelle protégée par les articles 2 et 4 de la Déclaration [des droits de l’homme et du citoyen] de 1789. (...)

D’une part, il ressort des travaux préparatoires que, en faisant le choix par les dispositions contestées de pénaliser les acheteurs de services sexuels, le législateur a entendu, en privant le proxénétisme de sources de profits, lutter contre cette activité et contre la traite des êtres humains aux fins d’exploitation sexuelle, activités criminelles fondées sur la contrainte et l’asservissement de l’être humain. Il a ainsi entendu assurer la sauvegarde de la dignité de la personne humaine contre ces formes d’asservissement et poursuivi l’objectif de valeur constitutionnelle de sauvegarde de l’ordre public et de prévention des infractions.

D’autre part, l’article 61-1 de la Constitution ne confère pas au Conseil constitutionnel un pouvoir général d’appréciation et de décision de même nature que celui du Parlement mais lui donne seulement compétence pour se prononcer sur la conformité à la Constitution des lois déférées à son examen. Si le législateur a réprimé tout recours à la prostitution, y compris lorsque les actes sexuels se présentent comme accomplis librement entre adultes consentants dans un espace privé, il a considéré que, dans leur très grande majorité, les personnes qui se livrent à la prostitution sont victimes du proxénétisme et de la traite et que ces infractions sont rendues possibles par l’existence d’une demande de relations sexuelles tarifées. En prohibant cette demande par l’incrimination contestée, le législateur a retenu un moyen qui n’est pas manifestement inapproprié à l’objectif de politique publique poursuivi.

Il résulte de tout ce qui précède que le législateur a assuré une conciliation qui n’est pas manifestement déséquilibrée entre, d’une part, l’objectif de valeur constitutionnelle de sauvegarde de l’ordre public et de prévention des infractions et la sauvegarde de la dignité de la personne humaine et, d’autre part, la liberté personnelle. Le grief tiré de la méconnaissance de cette liberté doit donc être écarté. Sur les autres griefs : (...)

En deuxième lieu, aux termes du onzième alinéa du Préambule de la Constitution de 1946, la Nation « garantit à tous, notamment à l’enfant, à la mère et aux vieux travailleurs, la protection de la santé ... ». Il n’appartient pas au Conseil constitutionnel de substituer son appréciation à celle du législateur sur les conséquences sanitaires pour les personnes prostituées des dispositions contestées, dès lors que cette appréciation n’est pas, en l’état des connaissances, manifestement inadéquate. Le grief tiré de la méconnaissance du droit à la protection de la santé doit donc être écarté.

En dernier lieu, il est loisible au législateur d’apporter à la liberté d’entreprendre et à la liberté contractuelle, qui découlent de l’article 4 de la Déclaration de 1789, des limitations liées à des exigences constitutionnelles ou justifiées par l’intérêt général, à la condition qu’il n’en résulte pas d’atteintes disproportionnées au regard de l’objectif poursuivi.

Pour les mêmes motifs que ceux énoncés aux paragraphes 11 et 12, les griefs tirés de la méconnaissance de la liberté d’entreprendre et de la liberté contractuelle doivent être écartés.

Il résulte de tout ce qui précède que le premier alinéa de l’article 225-12-1 et l’article 611-1 du code pénal, qui ne méconnaissent ni le droit au respect de la vie privée, ni aucun autre droit ou liberté que la Constitution garantit, doivent être déclarés conformes à la Constitution. (...) » L’arrêt du Conseil d’État du 7 juin 2019 Le Conseil d’État rejeta la requête par un arrêt le 7 juin 2019. Renvoyant à la décision du Conseil constitutionnel du 1 er février 2019, il écarta le moyen relatif à une prétendue inconstitutionnalité des articles 225-12-1 et 611-1 du code pénal. Il écarta ensuite le moyen tiré de l’article 8 de la Convention par les motifs suivants : « (...) 5. Il ressort (...) des travaux parlementaires préalables à l’adoption de la loi du 13 avril 2016 que le législateur, faisant le constat que, dans leur très grande majorité, les personnes qui se livrent à la prostitution sont victimes du proxénétisme et de la traite d’êtres humains rendus possibles par l’existence d’une demande de relations sexuelles tarifées, a entendu, en instituant une contravention réprimant le fait de solliciter, d’accepter ou d’obtenir des relations de nature sexuelle d’une personne qui se livre à la prostitution en échange d’une rémunération, d’une promesse de rémunération, de la fourniture d’un avantage en nature ou de la promesse d’un tel avantage, priver le proxénétisme de sources de profits, lutter contre cette activité et contre la traite d’êtres humains aux fins d’exploitation sexuelle et assurer la sauvegarde de la dignité de la personne humaine et de l’ordre public. 6. Or, dès lors qu’elle est contrainte, la prostitution est incompatible avec les droits et la dignité de la personne humaine. Le choix de prohiber la demande de relations sexuelles tarifées par l’incrimination instituée par les dispositions contestées de la loi du 13 avril 2016 repose sur le constat, ainsi qu’il a été dit au point 5, que, dans leur très grande majorité, les personnes qui se livrent à la prostitution sont victimes du proxénétisme et de la traite d’êtres humains qui sont rendus possibles par l’existence d’une telle demande. Dans ces conditions, alors même qu’elles sont susceptibles de viser des actes sexuels se présentant comme accomplis librement entre adultes consentants dans un espace privé, les dispositions litigieuses ne peuvent, eu égard aux finalités d’intérêt général qu’elles poursuivent, être regardées comme constituant une ingérence excessive dans l’exercice du droit au respect de la vie privée protégé par l’article 8 de la Convention (...). Il s’ensuit que le moyen tiré de ce que le décret du 12 décembre 2016 aurait été pris pour mettre en œuvre des dispositions législatives incompatibles avec ces stipulations doit être écarté (...) » Le droit et la pratique internes pertinents Créés par la loi n o 2016-444 du 13 avril 2016 « visant à renforcer la lutte contre le système prostitutionnel et à accompagner les personnes prostitués », les articles 611-1 et 225-12-1 sont ainsi rédigés : Article 611-1 « Le fait de solliciter, d’accepter ou d’obtenir des relations de nature sexuelle d’une personne qui se livre à la prostitution, y compris de façon occasionnelle, en échange d’une rémunération, d’une promesse de rémunération, de la fourniture d’un avantage en nature ou de la promesse d’un tel avantage est puni de l’amende prévue pour les contraventions de la 5e classe [1 500 euros maximum]. Les personnes physiques coupables de la contravention prévue au présent article encourent également une ou plusieurs des peines complémentaires mentionnées à l’article 131-16 et au second alinéa de l’article 131-17. » Article 225-12-1 « Lorsqu’il est commis en récidive dans les conditions prévues au second alinéa de l’article 132-11, le fait de solliciter, d’accepter ou d’obtenir des relations de nature sexuelle d’une personne qui se livre à la prostitution, y compris de façon occasionnelle, en échange d’une rémunération, d’une promesse de rémunération, de la fourniture d’un avantage en nature ou de la promesse d’un tel avantage est puni de 3 750 euros d’amende. Est puni de trois ans d’emprisonnement et de 45 000 euros d’amende le fait de solliciter, d’accepter ou d’obtenir, en échange d’une rémunération, d’une promesse de rémunération, de la fourniture d’un avantage en nature ou de la promesse d’un tel avantage, des relations de nature sexuelle de la part d’une personne qui se livre à la prostitution, y compris de façon occasionnelle, lorsque cette personne est mineure ou présente une particulière vulnérabilité, apparente ou connue de son auteur, due à une maladie, à une infirmité, à un handicap ou à un état de grossesse. » La loi du 13 avril 2016 a par ailleurs abrogé l’article 225-10-1 du code pénal, créé en 2003 par la loi n o 2003-239 du 18 mars 2003 pour la sécurité intérieure, qui était ainsi libellé : « Le fait, par tout moyen, y compris par une attitude même passive, de procéder publiquement au racolage d’autrui en vue de l’inciter à des relations sexuelles en échange d’une rémunération ou d’une promesse de rémunération est puni de deux mois d’emprisonnement et de 3 750 euros d’amende. » Les avis de la commission nationale consultative des droits de l’homme et du défenseur des droits sur la proposition de loi renforçant la lutte contre le système prostitutionnel Le 22 mai 2014, la commission nationale consultative des droits de l’homme (« CNCDH ») a rendu l’avis suivant : « (...) 19. Les articles 16 et 17 de la proposition de loi visent à interdire et à sanctionner l’achat d’un acte sexuel, la CNCDH estime qu’ils posent problème à plus d’un titre. L’exigence de responsabilisation des clients de la prostitution et les fonctions expressive et pédagogique de la loi pénale sont des arguments qui peuvent être avancés en faveur de l’interdiction de l’achat d’un acte sexuel et de la pénalisation des clients des personnes prostituées. Cependant, la pénalisation du client aura nécessairement des répercussions sur la personne prostituée, puisque l’acte interdit requiert un partenaire exerçant la prostitution. Ainsi, même si c’est le client qui est pénalisé et non la personne qui se prostitue, ces dispositions tendent indirectement à considérer la prostitution comme une activité illicite.

La CNCDH s’interroge par ailleurs sur le choix du législateur de fonder sa lutte contre la prostitution sur l’atteinte au principe de dignité, sans prendre les précautions qu’imposerait sa lecture, et ce d’autant que les auditions qu’elle a réalisées montrent combien la question porte division. Elle rappelle à cet égard que les différents travaux du Conseil constitutionnel, du Conseil d’État, ou du Comité chargé en 2009 de réfléchir à la réécriture du Préambule de la Constitution de 1958, soulignent, au-delà du caractère éminent de ce principe, son ambivalence (...).

La proposition de loi appréhende également la question de la prostitution à travers le prisme de l’égalité entre les femmes et les hommes : parce qu’il s’agit d’un acte sexuel imposé par l’argent et la contrainte financière, la prostitution serait en soi une violence faite aux femmes et un obstacle à l’égalité. La CNCDH relève en premier lieu que la diversification des situations de prostitution (féminine, masculine et transgenre) rend difficile l’invocation du principe d’égalité. En second lieu, elle observe que la législation sur la traite et l’exploitation, la répression du recours à la prostitution de mineurs ou de personnes particulièrement vulnérables, la législation sur le viol ... sont autant de moyens juridiques permettant déjà de sanctionner les formes de prostitution contraintes et la violence qui s’exerce alors.

La pertinence de la disposition visant à pénaliser le client semble de surcroît discutable tant elle risque d’être contreproductive. En effet, la pénalisation des clients relèguerait en fait les personnes prostituées vers des lieux plus reculés et donc plus dangereux. Le pouvoir de « négociation » avec les clients et de choix du client seraient diminués ; les acteurs médico-sociaux auraient plus de difficultés à accéder aux personnes. On risque également d’observer une plus grande défiance vis-à-vis des forces de l’ordre et donc un moindre réflexe d’y recourir en cas de violence subie, ce qui constituerait de fait un recul du droit. Cette bienveillance paradoxale induirait donc des stratégies de contournement qui ne seraient pas sans grave incidence sur la santé et les droits des personnes prostituées.

En vérité, plutôt que d’instituer un nouvel instrument répressif, mieux vaudrait s’interroger sur la rareté des poursuites et des condamnations dans les cas de recours à la prostitution d’un mineur. (...) La CNCDH estime que la politique pénale doit mettre au cœur de ses priorités la poursuite des clients des mineurs.

La pénalisation des clients, difficile à mettre en œuvre, risque de n’avoir d’impact que sur la prostitution visible, la prostitution de rue, et non sur les autres formes d’exploitation de la prostitution. Elle va sans doute contribuer à accentuer le développement d’autres formes de prostitution, dites prostitution « indoor ». Or cette prostitution « invisible » est plus mouvante, voire insaisissable. Dès lors, les victimes de ces formes d’exploitation étant moins accessibles aux associations et aux pouvoirs publics, se pose dont le problème de leur prise en charge et de leur accompagnement. De plus, dans une Europe aux législations hétérogènes, la pénalisation des clients risque de les repousser aux frontières (cf. ce qui se passe à la frontière franco-espagnole, à la Junquera, ou ce qui se passe dans les eaux territoriales danoises, entre la Suède et le Danemark).

On peut d’ailleurs s’interroger plus largement sur la cohérence du dispositif prévu : si l’objectif est d’inscrire la prostitution dans le champ des violences et des atteintes la dignité de la personne, pourquoi la nouvelle infraction de recours à la prostitution n’est considérée que comme un simple trouble mineur à l’ordre public, puni par une contravention de 5ème classe ? En outre qu’en est t-il de la symbolique de la loi pénale si, au-delà de l’incertitude pesant sur l’effectivité de sa mise en œuvre, l’interdit se voit discrédité par la faiblesse de la peine contraventionnelle qui l’accompagne ? Enfin, l’efficacité de la répression impliquera la mise en place de dispositifs de surveillance dont la nécessaire généralisation contredira évidemment les exigences d’une société libre. (...) Recommandation n o 8 : la CNCDH estime que l’interdiction d’achat d’un acte sexuel et la pénalisation des clients de la prostitution n’est pas une mesure appropriée pour lutter contre la traite et l’exploitation de la prostitution (...) » Le 16 décembre 2015, le Défenseur des droits a rendu l’avis (n o 15-28) ci-dessous : « (...) Le Défenseur signale que l’interdiction de l’achat d’un acte sexuel basée sur le modèle suédois n’est pas la mesure la plus efficace pour « réduire la prostitution et pour dissuader les réseaux de traite et de proxénétisme de s’implanter sur les territoires » et encore moins « la solution la plus protectrice pour les personnes qui resteront dans la prostitution » comme annoncé dans la proposition de loi. Outre le fait qu’en France comme en Suède, nous ne disposons pas de chiffres fiables et qu’il est donc difficile de quantifier les effets de la loi sur le système prostitutionnel, le modèle suédois cité en référence est aujourd’hui fortement controversé. Ainsi, l’impact d’une telle disposition sur le phénomène prostitutionnel en France s’annonce limité voire nul. En revanche les effets sur la santé, la sécurité des personnes et leur accès aux droits fondamentaux sont quant à eux bien étayés par les institutions internationales (OMS, ONUSIDA, PNUD) et françaises (CNS, IGAS, INVS). A l’instar des effets engendrés par la pénalisation du racolage en France, la pénalisation des clients accentuera la précarité des personnes prostituées en les forçant à davantage de clandestinité. En effet, une telle mesure déplacera l’exercice de la prostitution de rue dans des zones toujours plus reculées et/ou isolées, empirant les conditions d’exercice déjà difficiles. À ce titre, cette plus grande clandestinité rendra plus difficile l’action des services de police dans la lutte contre la traite et le proxénétisme. Comment lutter contre les réseaux dès lors que les victimes ne sont plus visibles et accessibles ? Cette disposition aura également pour effet d’exposer davantage les prostitué-e-s à la violence de certains clients et aux contaminations au VIH et/ou aux hépatites virales. L’OMS, l’ONUSIDA et le CNS sont unanimes : la pénalisation de la prostitution nuit à la santé des personnes qui la pratiquent. Qu’elles soient ou non contraintes à la prostitution, les personnes proposant des services sexuels tarifés verront leurs capacités de négociation réduites les forçant à accepter certaines pratiques ou rapports non protégés. Par ailleurs, leur accès à la prévention et aux soins sera encore plus problématique en les éloignant des réseaux de soutien des structures associatives et médicales existantes et en rendant plus complexe l’action des acteurs de prévention. Comment appliquer une véritable politique de réduction des risques pourtant inscrite dans la loi dès lors que les personnes se prostitueraient dans des lieux mal connus ou inaccessibles aux associations ? Enfin, en entretenant l’amalgame entre travail du sexe et délinquance, la pénalisation de la prostitution accroit la vulnérabilité juridique des prostitué-e-s parfois victimes de harcèlement policier, de gardes-à-vues abusives et d’humiliations. De ce fait, les associations observent une plus grande défiance vis-à-vis des forces de l’ordre et un moindre recours en cas de violence subie. Au lieu d’être une source de protection, la sanction des clients pour recours à la prostitution entrave dans l’accès aux droits des personnes prostituées (...) » L’enquête relative à l’impact de la loi du 13 avril 2016 Une enquête fut conduite entre 2016 et 2018 sous la supervision de deux chercheurs en sciences politiques et sociologie et en coopération avec des associations afin d’évaluer l’impact de la loi du 13 avril 2016 sur les conditions de vie et de travail des personnes prostituées. Soixante-dix entretiens individuels furent réalisés avec des personnes prostituées (trente-huit autres furent consultées via des « focus groups » et ateliers), et vingt-quatre entretiens et « focus groups » furent organisés avec des associations de personnes prostituées. Une enquête quantitative fut parallèlement menée, à laquelle cinq cent quatre-vingt-trois personnes prostituées ont répondu. Intitulé « que pensent les travailleurs.se.s du sexe de la loi prostitution – enquête sur l’impact de la loi du 13 avril 2016 contre le système prostitutionnel » et publié en avril 2018, le rapport de l’enquête souligne notamment ce qui suit (extraits du résumé) : « (...) malgré l’intention de protection des personnes affichée par la loi, la majorité des travailleur.se.s du sexe interrogé.e.s considèrent que la pénalisation des clients s’avère plus préjudiciable pour elles et eux que l’ancienne mesure de pénalisation du racolage public. La grande majorité des personnes considèrent qu’elles maîtrisent moins bien leurs conditions de travail alors que le nombre de clients diminue depuis l’adoption de la loi, voire pendant la période des débats étant donné leur forte médiatisation. Les revenus des travailleur.se.s du sexe ont été fortement impactés. Dans ces conditions, la quasi-totalité des personnes enquêtées se sont prononcées en défaveur de la pénalisation des clients. (...) Si, depuis la pénalisation des clients, les travailleur.se.s du sexe continuent malgré tout de travailler, leurs conditions de travail se sont for ­ tement dégradées. Malgré ce que la loi annon ­ çait, notamment qu’en pénalisant la demande (les clients) l’offre serait également réduite, les entretiens avec les associations indiquent qu’il n’y a pas de baisse du nombre de travaileur. se.s du sexe. Les effets négatifs de la loi se font ressentir sur leur sécurité, leur santé et leurs conditions de vie en général. La loi a eu un impact négatif sur leur autonomie au travail, sur les risques qu’elles et ils sont amené.e.s à prendre, sur leur stigmatisation et sur leur situation économique. La quasi-totalité des travailleur.se.s du sexe et toutes les associations interrogées décrivent une perte de pouvoir dans la relation avec le client : ce dernier impose plus souvent ses conditions (rapports non proté ­ gés, baisse des prix, tentative de ne pas payer, etc.) parce qu’il est celui qui prend des risques. Cette situation entraîne un appauvrisse ­ ment des personnes, surtout pour celles déjà en situation de précarité, en particu ­ lier les femmes migrantes travaillant dans la rue. 62,9 % des répondant.e.s a l’enquête quantitative constatent une détérioration de leurs conditions de vie depuis avril 2016 et 78,2 % ont constaté une baisse de leurs revenus. Cette situation les pousse à prendre plus de risques au travail et les impacts sur la santé sont préoccupants. En effet, les entretiens qualitatifs évoquent de manière inquiétante un recul de l’usage du préservatif ainsi que des ruptures de trai ­ tement pour des personnes séropositives. Le stress engendré par la précarisation entraîne divers problèmes psychosomatiques, pour certain.e.s des problèmes de consommation d’alcool, de tabac ou autres substances, voire suscite des pensées suici ­ daires. Les résultats de l’enquête qualitative mettent en évidence une augmentation des violences multiformes : insultes de rue, violences physiques, violences sexuelles, vols, braquages dans les appartements. Précarisation, prise de risque dans les pratiques sexuelles et exposition aux violences forment un cercle vicieux. (...) Deux ans après le vote de la loi, c’est le volet ré ­ pressif qui a le plus concerné les travailleur.se.s du sexe en accentuant les situations de précarité, de violences, de stigmatisation et en exposant à des risques pour la santé (...) » GRIEFS Invoquant les articles 2 et 3 de la Convention, les requérants soutiennent que la loi française qui incrimine l’achat de pratiques sexuelles met dans un état de grave péril l’intégrité physique et psychique et la santé des personnes qui, comme eux, pratiquent l’activité de prostitution. En optant pour une criminalisation de l’achat de services sexuels, la France aurait poussé les personnes prostituées à la clandestinité et à l’isolement. Cela les aurait rendus plus vulnérables face à leurs clients, lesquels se trouveraient plus à même d’être impunément violents à leur égard ou de leur imposer des pratiques à risques, les exposerait davantage au vol, aux agressions, à la stigmatisation et aux risques de contamination, et restreindraient leur accès aux services de prévention, de soins et d’aide à l’insertion. Invoquant l’article 8, les requérants soutiennent que la répression pénale du recours, même entre adultes consentants et même dans des espaces purement privés, à des prestations sexuelles contre rémunération porte radicalement atteinte au droit au respect de la vie privée en ce qu’il comprend le droit à l’autonomie personnelle et à la liberté sexuelle.