SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 55200/17 Konstantinos PASSARIS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 23 martie 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière adjuvante de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 15 martie 2018, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, având în vedere faptul că guvernul elen nu și-a exercitat dreptul de a face uz de procedură [art. 36 alineatul (1) din convenție], După ce a formulat în mod deliberat decizia următoare, face ca reclamantul, domnul Konstantinos Passaris, să fie un resortisant grec născut în 1975 și deținut la Gherla. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Moldovan, avocat la Cluj Napoca. Guvernul român ( În 2003, reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață, pentru uciderea cu arma militară a angajaților unui birou de schimb valutar și pentru furtul unei sume mari de bani. Acesta susține că a fost clasificat în categoria deținuților care prezintă un risc pentru siguranța instituției și care sunt plasați la izolare, având în vedere gravitatea faptelor care i-au fost reproșate și că, în acest sens, a fost supus unui regim strict, caracterizat prin purtarea cătușelor și lanțurilor și prin supraveghere permanentă. În plus, acesta se plânge că a fost reținut în condiții nefavorabile. Procedura în fața Curții la 19 februarie 2019, cererea a fost comunicată guvernului pârât, iar în același timp s-a făcut o propunere de soluționare amiabilă. Reclamantul, care era deja reprezentat de un avocat, a fost informat în aceeași zi. Scrisoarea care i-a fost trimisă a precizat în special că, în temeiul articolului 62 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, o confidențialitate strictă se referea la negocierile desfășurate în vederea unei soluționări amiabile. În martie 2019, mai multe articole referitoare la prezenta procedură au fost publicate în mass-media românească și au citat avocatul reclamantului, care a declarat că clientul său a refuzat să soluționeze cauza în mod automat. În plus, acestea indicau suma care fusese propusă în vederea încheierii unui acord amiabil. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de menținerea acestuia la izolare, precum și de condițiile sale de detenție. Guvernul susține că divulgarea de către reprezentantul reclamantului a propunerii de soluționare amiabilă constituie o încălcare a regulii privind confidențialitatea negocierilor privind soluționarea amiabilă. (1) În orice moment al procedurii, Curtea se poate pune la dispoziția celor interesați pentru a ajunge la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei privind respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale. (2) Procedura descrisă în alin. (1) este confidențială. (...) Poziția părților Guvernul arată că reprezentantul reclamantului a divulgat condițiile de soluționare pe cale amiabilă a cererii, indicând faptul că reclamantul a încălcat astfel regula confidențialității negocierilor și abuzat de dreptul său la o cale de atac individuală. Reprezentantul reclamantului susține că informațiile în cauză au fost obținute prin încălcarea caracterului confidențial al discuțiilor pe care le-a avut cu clientul său la închisoarea Gherla. Acesta arată că, după fiecare vizită pe care a efectuat-o clientului său în închisoare, a fost contactat de jurnaliști și că aceștia dețineau deja informații cu privire la situația dosarului clientului său în fața Curții, inclusiv suma pe care Guvernul o avea la dispoziția sa să o ofere la . El explică faptul că mass-media românească are un interes special față de clientul său. Evaluarea Curții 11. Curtea va examina în primul rând dacă sunt îndeplinite condițiile de declarare a cererii inadmisibile în temeiul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție. Curtea reamintește mai întâi că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 39 din Convenție și art. 62 alin. Această regulă, astfel cum este înțeleasă de Convenție și de Regulamentul Curții, trebuie interpretată în lumina obiectivului general de facilitare a soluționării amiabile prin protejarea părților și a Curții împotriva unor eventuale presiuni (Miroļubovs și alții c. Letonia, 798/05, § 68, 15 septembrie 2009). 12. Curtea amintește, de asemenea, că, în cazul în care reclamanții sau avocații acestora dezvăluie în mod conștient detaliile negocierilor desfășurate în vederea unei eventuale soluționări amiabile, aceasta poate, în anumite circumstanțe, să respingă cererea de abuz al dreptului la o cale de atac individuală ( Eskerkhanov și alții c. Rusia, n 18496/16 și 2 Altele, § 24, 25 iulie 2017, împreună cu referințele menționate în acesta. 13. În speță, reprezentantul reclamantului a fost informat, la 19 februarie 2019, că, în temeiul articolului 62 alineatul (2) din regulament, o confidențialitate strictă a fost legată de negocierile desfășurate în vederea unei soluționări amiabile (punctul 5 de mai sus). Prin urmare, el a avut cunoștință de această cerință. Cu toate acestea, mai multe articole de presă publicate la scurt timp după comunicarea cererii citau cuvintele sale și dezvăluiau detaliile negocierii efectuate în vederea unei eventuale încheieri a unui acord de soluționare a litigiilor în speță, inclusiv valoarea despăgubirii propuse (punctul 6 de mai sus. Curtea nu este convinsă de motivarea propusă de reprezentantul reclamantului, care susține că mass-media a obținut aceste informații prin încălcarea secretului schimburilor sale cu clientul său (punct 10 de mai sus. Comisia observă că articolele în cauză îl citau direct și că acest comerciant din domeniul dreptului nu a sesizat autoritățile pentru a denunța o posibilă încălcare a confidențialității schimburilor sale cu clientul său și, prin urmare, consideră că divulgarea acestor informații este imputabilă direct reprezentantului reclamantului, și nu unei terțe persoane (a se vedea în acest sens, Prin urmare, Curtea concluzionează că partea reclamantă a încălcat principiul confidențialității prevăzut la art. 39 alineatul (2) din convenție și art. 62 alineatul (2) din regulament și că, în circumstanțele din speță, acest comportament constituie un abuz al dreptului la recurs individual în sensul articolului (a) din convenție. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 aprilie 2021. {semnătură_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Adjunct Președinte
Requête n
o
55200/17
Konstantinos PASSARIS
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 23 mars 2021 en un comité composé de
:
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
présidente,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova,
juges,
et de Ilse Freiwirth,
greffière ajointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 mars 2018,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Vu le fait que le gouvernement grec n’a pas usé de son droit d’intervenir dans la procédure (article
36 §
1 de la Convention),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Konstantinos Passaris, est un ressortissant grec né en
1975 et détenu à Gherla. Il a été représenté devant la Cour par M
e
M.
Moldovan, avocat à Cluj Napoca.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agente, M
me
O.F. Ezer, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
3.
En 2003, le requérant fut condamné à une peine d’emprisonnement à vie, pour avoir tué à l’arme militaire des salariés d’un bureau de change et pour avoir volé une importante somme d’argent.
4.
Auparavant, il avait été placé en détention provisoire. Il purge aujourd’hui sa peine à la prison de Gherla. Depuis son incarcération, il a été détenu dans plusieurs établissements pénitentiaires roumains. Il allègue avoir été classé dans la catégorie des détenus présentant un risque pour la sécurité de l’établissement et placé à l’isolement compte tenu de la gravité des faits qui lui étaient reprochés. Il affirme à cet égard avoir été soumis à un régime strict, caractérisé par le port de menottes et de chaînes et par une surveillance permanente. Il se plaint en outre d’avoir été détenu dans de mauvaises conditions.
La procédure devant la Cour
5
.
Le 19 février 2019, la requête a été communiquée au gouvernement défendeur et une proposition de règlement amiable a été faite en même temps. Le requérant, qui était déjà représenté par un avocat, en a été informé le même jour. La lettre qui lui a été envoyée précisait notamment qu’en vertu de l’article 62 § 2 du règlement de la Cour, une stricte confidentialité s’attachait aux négociations menées en vue d’un règlement amiable.
6
.
En mars 2019, plusieurs articles portant sur la présente procédure sont parus dans les médias roumains. Ils citaient l’avocat du requérant, qui avait déclaré que son client avait refusé de régler l’affaire à l’amiable. Ils indiquaient en outre la somme qui avait été proposée en vue de la conclusion d’un règlement amiable.
7.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de son maintien à l’isolement ainsi que de ses conditions de détention.
8.
Le Gouvernement soutient que la divulgation par le représentant du requérant de la proposition de règlement amiable constitue une violation de la règle de la confidentialité des négociations relatives au règlement amiable. Il invoque l’article 39 de la Convention, dont les parties pertinentes en l’espèce se lisent comme suit
:
Article 39 de la Convention
«
1.À tout moment de la procédure, la Cour peut se mettre à la disposition des intéressés en vue de parvenir à un règlement amiable de l’affaire s’inspirant du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses Protocoles.
2.La procédure décrite au paragraphe 1 est confidentielle.
(...)
»
Position des parties
9.
Le Gouvernement expose que le représentant du requérant a divulgué les conditions de l’offre de règlement amiable. Il indique que la partie requérante a ainsi enfreint la règle de la confidentialité des négociations et abusé de son droit de recours individuel.
10
.
Le représentant du requérant affirme que les informations en question ont été obtenues par la violation du caractère confidentiel des discussions qu’il a eues avec son client à la prison de Gherla. Il indique qu’après chacune des visites qu’il a rendues à son client en prison, il a été contacté par des journalistes, et que ceux-ci détenaient déjà des informations sur l’état du dossier de son client devant la Cour, y compris la somme que le Gouvernement avait l’intention de proposer à l’intéressé. Il explique que les médias roumains portent un intérêt particulier à son client.
Appréciation de la Cour
11.
La Cour examinera premièrement si les conditions pour déclarer la requête irrecevable en application de l’article 35 § 3 a) de la Convention sont réunies. Elle rappelle qu’aux termes de l’article 39 de la Convention et de l’article 62 § 2 du règlement de la Cour («
le règlement
») les négociations menées en vue de parvenir à un règlement amiable sont confidentielles. Cette règle, telle qu’elle est comprise par la Convention et le règlement de la Cour, doit être interprétée à la lumière de l’objectif général qui consiste à faciliter le règlement amiable en protégeant les parties et la Cour contre d’éventuelles pressions (
Miroļubovs et autres c.
Lettonie
, n
o
798/05, § 68, 15 septembre 2009).
12.
La Cour rappelle également que lorsque les requérants ou leurs avocats révèlent sciemment les détails de la négociation menée en vue d’un éventuel règlement amiable, elle peut, dans certaines circonstances, rejeter la requête pour abus du droit de recours individuel (
Eskerkhanov et autres c.
Russie
, n
os
18496/16 et 2
autres, § 24, 25 juillet 2017, avec les références qui y sont citées).
13.
En l’espèce, le représentant du requérant a été informé, le 19
février 2019, qu’en vertu de l’article 62 § 2 du règlement une stricte confidentialité s’attachait aux négociations menées en vue d’un règlement amiable (paragraphe
5 ci-dessus). Il avait donc connaissance de cette exigence. Or plusieurs articles de presse publiés peu après la communication de la requête citaient ses propos et révélaient des détails de la négociation menée en vue de la conclusion éventuelle d’un accord de règlement amiable en l’espèce, parmi lesquels le montant du dédommagement proposé (paragraphe
6 ci-dessus). La Cour n’est pas convaincue par l’explication proposée par le représentant du requérant, qui affirme que les médias ont obtenu ces informations en violant le secret de ses échanges avec son client (paragraphe
10 ci-dessus). Elle note que les articles en question le citaient directement et que ce professionnel du droit n’indique pas avoir saisi les autorités pour dénoncer une possible atteinte à la confidentialité de ses échanges avec son client. Elle estime donc que la divulgation de ces informations est directement imputable au représentant du requérant, et non à une tierce personne (voir, en ce sens,
Gorgadze c. Géorgie
(déc.), n
o
57990/10, § 21, 2 septembre 2014).
14.
Partant, la Cour conclut que la partie requérante a porté atteinte au principe de confidentialité énoncé aux articles 39 § 2 de la Convention et 62
§
2 du règlement et que, dans les circonstances de l’espèce, ce comportement constitue un abus du droit de recours individuel au sens de l’article
35
§
3
a) de la Convention.
15.
Dès lors, la requête doit être rejetée en application de l’article
35
§§
3
a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 avril 2021.
{signature_p_2}
Ilse Freiwirth
Gabriele Kucsko-Stadlmayer
Greffière adjointe
Présidente