CtEDO 23.03.2021 Auto

RIOLLET ET AUTRES c. FRANCE et 2 autres affaires

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
23.03.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RIOLLET ET AUTRES c. FRANCE et 2 autres affaires (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

Postat pe 12 aprilie 2021 CINCICEA SECȚIUNEA Cerere nr 32439/19 Nicolas RIOLLET și altele împotriva Franței și alte 2 cereri (a se vedea lista din anexă) comunicate la 23 martie 2021 OBIECTUL CAUZELOR Cererea se referă la condițiile de deținere a reclamanților în cursul unei mișcări sociale pe site-ul centrului penitenciar al Conde sur-Sarthe și la existența unor căi de atac în această privință. După un atac cu cuțit de doi supraveghetori de către un deținut radicalizat, o importantă mișcare socială la centrul penitenciarelor a început la data de 5 martie 2019: Intervenția echipelor regionale de intervenție și securitate (ERIS) a fost decisă pentru a asigura ordinea și serviciul în instituție. Prin intermediul unei cereri din 8 martie 2019, domnul Leroy, unul dintre cei opt solicitanți ai cererii n 32439/19 și dl Lahreche (solicitarea nr. 46898/19) au solicitat judecătorului să ia măsurile necesare pentru restabilirea funcționării normale a centrului penitenciar. Ei au susținut că blocarea instituției a dus la închiderea lor în celulă și au cerut ca, în esență, să fie asigurate colectarea gunoiului de pe coridoare și celule, plimbări zilnice, distribuția cantinelor și meselor, exercitarea activităților sportive, accesul la muncă, formarea și activitățile socio-educative, accesul la serviciile medicale, accesul la chat-uri, expedierea corespondențelor scrise, accesul la telefon și încetarea tăieturilor. Prin ordonanța din 14 martie 2019, judecătorul a respins cererea lor și a considerat că condițiile lor de detenție, ca degradări, erau, nu erau reprezentate de un tratament inuman sau degradant în sensul art. 3 din Convenție. Potrivit administrației, deținuților li s-a putut distribui zilnic o alimentație corectă, comunicațiile au rămas posibile, iar asistența medicală și siguranța au fost asigurate. Subliniind contextul delicat al acestuia din urmă, a arătat că autoritatea ministerială competentă a utilizat mijloacele de care dispunea, și anume utilizarea forței publice, pentru a permite accesul la site-ul internet, furnizarea serviciilor de bază și continuarea negocierilor cu participanții la mișcarea socială. Printr-o cerere înregistrată la 18 martie 2019, cei doi reclamanți au solicitat anularea acestei ordonanțe la instanța din Consiliul de Stat. Printr-o ordonanță din 15 aprilie 2019, autoritatea le-a respins cererea pe motiv că, pe de o parte, la 20 martie 2019, supraveghetorii penitenciari au votat încetarea blocajului și-au reluat treptat sarcinile în cadrul instituției și că, pe de altă parte, cantinele, discuțiile și activitățile în detenție erau din nou asigurate. Reclamanții susțin că funcționarea normală a instituției nu a fost imediat repusă în aplicare după intrarea în vigoare a acordului dintre sindicatele personalului și minister la 20 martie 2019. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile lor de detenție în timpul perioadei de blocare și de intervenția violentă și umilitoare a ERIS, în special în timpul perchezițiilor. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng că au fost privați de orice contact cu familiile lor. Ei susțin că o astfel de intervenție nu este prevăzută de lege dacă supraveghetorii nu au dreptul la grevă și nu este justificată. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că au fost privați de dreptul lor de a avea acces la o instanță deoarece nu erau în măsură să sesizeze direct instanța administrativă sau să mandateze un avocat. Pe de altă parte, pentru cei care au exercitat acțiunea în temeiul libertății, pe de altă parte, ei au fost privați de dreptul la ca cauza lor să fie ascultată în mod echitabil, deoarece nu au mijloacele, din cauza situației de blocare și a absenței contactelor directe cu avocații lor, de a reuni elementele de probă care atestă relele tratamente suferite în această perioadă, astfel încât judecătorul nu dispunea decât de declarațiile reprezentantului administrației. Aceștia susțin, de asemenea, că dificultățile legate de accesul la site-ul au privat judecătorul de a-și duce la bun sfârșit activitatea Ö Õ Õ nu a putut nici să desemneze un expert, nici să se deplaseze singur pentru a face o constatare a condițiilor de detenție. În cele din urmă, aceștia susțin că termenul excesiv acordat de Consiliul de Stat pentru a se pronunța cu privire la apelul lor (cu mai mult de o lună în timp ce judecătorul trebuie să se pronunțe în termen de 48 de ore) a dat acces judecătorului iluzoriu. Invocând art. 13 din convenție, reclamanții consideră că situația de blocare a constituit un obstacol absolut în calea dreptului lor la o cale de atac eficientă, în timp ce deteriorarea gravă a condițiilor lor de detenție le expunea la încălcări ale articolelor 3 și 8. Libertatea susține că nu au beneficiat de o acțiune efectivă din motivele menționate în partea anterioară. Întrebări adresate părților (a) În special în lumina hotărârii Barbotin c. Franța 25338/16, §§ 50, 52-55, 19 noiembrie 2020), au reclamanții la dispoziția lor, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, căi de atac interne efective (recurs preventiv și/sau compensator) prin care au putut să-și exprime obiecțiile întemeiate pe necunoașterea art. 3 și 8 din Convenție cu privire la condițiile lor de detenție? În acest sens, au epuizat căile de atac interne, așa cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție? (b) În ceea ce privește comportamentul ERIS în cursul mișcării sociale, în special în timpul săpăturilor, reclamanții au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 1 din Convenție? Părțile sunt invitate să facă distincție în răspunsurile lor cu privire la situația reclamanților care au sesizat instanța cu privire la cauzele în temeiul articolului 521-2 din Codul de justiție administrativă cu cei care nu au exercitat această cale de atac. În lumina hotărârii Clasens c. Belgia 26564/16, 28 Mai 2019), având în vedere afirmațiile reclamanților cu privire la condițiile de detenție și la privarea contactelor cu rudele lor, acestea din urmă au fost compatibile cu articolele 3 și 8 din convenție? Au fost supuși, cu încălcarea articolului 3 din convenție, tratamente inumane sau degradante din partea ERIS în lumina hotărârilor judecătorești Enea c. Italia [GC], nr. 74912/01, CEDH 2009 și De Tommaso c. Italia [GC], nr. 43395/09, 23 februarie 2017), reclamanții au fost supuși, pe de o parte, unor restricții în exercitarea dreptului lor la o instanță și, pe de altă parte, au fost privați de dreptul la un proces echitabil cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția Anexă Lista cererilor N Numele cauzei Cerere Anul nașterii Cetățenia Reprezentată de 32439/19 Riollet și alții c. France Nicolas RIOLLET 1989 France Ronald RAMET 1981 France Kamel MIMOUN 1978 Franceză Christophe JABIN 1984 France Christophe HIPPOLYTE 1981 France Lionel DULMONT 1971 France V.B. 1994 France Romain LEROY 1984 France Benoît DAVID 37876/19 S.K. c. Franța ./. Sylvain GASCÉ 46898/19 Lahreche c. France Sid-Ahmed LaHRECHE 1989 Franceza Benoît DAVID

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2024-02-05
0,92
BUSCH c. FRANCE et 1 autre affaire
Publié le 26 février 2024 CINQUIÈME SECTION Requêtes n os 28702/23 et 28704/23 Heinz Dietmar Georg BUSCH contre la France et László Pál HABI contre la France introduites le 29 juin 2023 communiquées le 5 février 2024 OBJET DES AFFAIRES Les
CtEDO 2016-11-10
0,91
R.I. ET AUTRES c. FRANCE et 7 autres reqêtes
que la promiscuité est source de violence et qu’il subit des agressions en tant que blanc. 8. Affaire n o 32565/16 21. Le requérant, M. C.G., est né le 2 mai 1982. Il est détenu au centre pénitentiaire depuis le 31 décembre 2014. La date de
CtEDO 2024-11-07
0,91
AFFAIRE LEROY ET AUTRES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE LEROY ET AUTRES c. FRANCE (Requête n o 32439/19 et 2 autres – voir liste en annexe) ARRÊT (Révision) Art 80 du règlement de la Cour • Révision de l’arrêt suite au décès du requérant • Art 41 • Satisfaction équitabl
CtEDO 2024-09-03
0,91
FAID c. FRANCE
isolement d’office du requérant au CP s’avère strictement nécessaire et constitue l’unique moyen de garantir la sécurité des personnes et de prévenir tout risque de trouble ou d’incident grave en détention ». 5. Par une requête du 19 juille
CtEDO 2021-12-02
0,91
LOURDJANE ET AUTRES c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 62998/16 Abdallah LOURDJANE contre la France et 4 autres requêtes (voir liste en Annexe I) La Cour européenne des droits de l’homme cinquième section, siégeant le 2 décembre 2021 en un comité composé d
Sursă