TURAN v. TÜRKİYE and 1 other application

Publicat la 25 august 2025 SECȚIUNE Adrese nr. 3164/23 și, respectiv, 1914/24 Cengiz TURAN împotriva Türkiye și Nevin ORUÇ împotriva Türkiye depuse la 29 decembrie 2022 și, respectiv, 29 decembrie 2023 comunicat la 4 august 2025 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la condamnarea penală a reclamanților la o condamnare la închisoare, combinată cu o măsură de suspendare a pronunțarii hotărârii privind acuzațiile de difuzare a propagandei în favoarea unei organizații teroriste pentru actele și declarațiile presupuse referitoare la utilizarea lor a libertății lor de exprimare, și anume posturile lor de presă socială. Considerând în principal art. 10 din Convenție, fiecare dintre reclamanții se plâng că condamnarea lor și aplicarea ulterioară a unei măsuri de suspendare a pronunțarii hotărârii au încălcat libertatea de exprimare. Reclamantul în cererea nr. 1914/24 se plânge în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că hotărârea instanței de recurs nu a avut suficiente raționamente. Fiecare dintre solicitanți se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 7 din Convenție, că expresia lor nu a constituit o infracțiune. În sensul articolului 10 § 1 din Convenție a existat o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare, datorită condamnării lor la condamnarea condamnării la închisoare, combinată cu o măsură de suspendare a pronunțarii hotărârii în urma posturilor lor de presă socială? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în ceea ce privește articolul Măsura suspendării pronunțarii hotărârii impuse reclamanților prin o bază juridică care definește domeniul și modalitățile acestei măsuri cu suficientă claritate pentru a permite reclamanților să beneficieze de gradul de protecție necesar de stat de drept într-o societate democratică ( Durukan și Birol v. Türkiye , nos. 14879/20 și 133440/21 §§ 68, 3 octombrie 2023)?

Published on 25 August 2025

SECOND SECTION

Applications nos. 3164/23 and 1914/24

Cengiz TURAN against Türkiye

and Nevin ORUÇ against Türkiye

lodged on 29 December 2022 and 29 December 2023 respectively

communicated on 4 August 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the criminal conviction of the applicants to a prison sentence combined with a measure of suspension of the pronouncement of the judgment on charges of disseminating propaganda in favour of a terrorist organisation for their acts and statements allegedly relating to the use by them of their freedom of expression, namely their social media posts.

Relying mainly on Article 10 of the Convention, each of the applicants complain that their conviction and the subsequent application of a measure of suspension of the pronouncement of the judgment violated their freedom of expression.

The applicant in application no. 1914/24 further complains under Article

6 of the Convention that the judgment of the appeal court lacked sufficient reasoning.

Each of the applicants also complain under Article 7 of the Convention that their expressions did not constitute an offence.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicants’ right to freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention, due to their conviction to prison sentences combined with a measure of suspension of the pronouncement of the judgment following their social media posts?

If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article

10

§

2?

Was the measure of the suspension of the pronouncement of the judgment imposed on the applicants prescribed by a legal basis defining the scope and modalities of this measure with sufficient clarity to enable the applicants to enjoy the degree of protection required by the rule of law in a democratic society (

Durukan and Birol v. Türkiye

, nos. 14879/20 and 13440/21, §§

58

‑

68, 3 October 2023)?