Oğul împotriva Turciei

Publicat la 17 iunie 2024 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 12095/23 Emre O usted împotriva Türkiye depusă la 3 martie 2023 comunicată la 27 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului la o condamnare la închisoare, combinată cu o măsură de suspendare a pronunțarii hotărârii privind acuzațiile de insultare a Președintelui Republicii din cauza declarațiilor sale pe contul său de presă socială. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că hotărârile instanței de primă instanță și instanța de recurs nu au avut suficiente raționamente. În baza articolului 10 din Convenție, reclamantul a plângut de asemenea că condamnarea sa și aplicarea ulterioră a unei măsuri de suspendare a pronunțarii hotărârii au încălcat libertatea de exprimare.

A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție, din cauza condamnării sale la o condamnare la închisoare, combinată cu o măsură de suspendare a pronunțarii hotărârii? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 10 § Măsura suspendării pronunțarii hotărârii impuse reclamantului prin o bază juridică care definește domeniul și modalitățile acestei măsuri cu suficientă claritate pentru a permite reclamantului să beneficieze de gradul de protecție necesar de statul de drept într-o societate democratică ( Durukan și Birol c. Türkiye , nos. 14879/20 și 13440/21, 68, 3 octombrie 2023)?

Published on 17 June 2024

SECOND SECTION

Application no. 12095/23 Emre OĞUL against Türkiye lodged on 3 March 2023 communicated on 27 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the criminal conviction of the applicant to a prison sentence combined with a measure of suspension of the pronouncement of the judgment on charges of insulting the President of the Republic due to his statements on his social media account. The applicant complains under Article 6 of the Convention that the judgments of the first-instance court and appeal court lacked sufficient reasoning. Relying on Article 10 of the Convention, the applicant also complained that his conviction and the subsequent application of a measure of suspension of the pronouncement of the judgment violated his freedom of expression.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s right to freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention, due to his conviction to a prison sentence combined with a measure of suspension of the pronouncement of the judgment? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 10 § 2? Was the measure of the suspension of the pronouncement of the judgment imposed on the applicant prescribed by a legal basis defining the scope and modalities of this measure with sufficient clarity to enable the applicant to enjoy the degree of protection required by the rule of law in a democratic society ( Durukan and Birol v. Türkiye , nos.

14879/20 and 13440/21, §§ 58 ‑ 68, 3 October 2023)?