ÇEVIK v. TÜRKİYE

Publicat la 25 august 2025 SECȚIUNE Cererea nr. 18058/24 Hacı ÇEVİK împotriva Türkiye depusă la 11 iunie 2024 a comunicat la 4 august 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la amenințarea presupusă a procesului penal întâmpinat de reclamant în temeiul articolului 301 din Codul Penal Turc din cauza unui tweet pe care l-a postat pe contul său twitter. Reclamantul este un academic specializat în studii de migrație. La 31 ianuarie 2018 a postat un tweet pe rețeaua socială Twitter care a declarat „#efrinișgalinehayır” („spune nu la ocupația Afrin”) , în timpul operațiunilor militare a Forțelor Armate Turce în districtul curde-maioritatea Afrin din nord-vestul Siriei împotriva YPG (Unitățile de Protecție Populară, organizație fondată în Siria și considerată ca o organizație teroristă de Türkiye).

La 22 iulie 2019 a fost depusă o acuzație înainte de Ankara 15 Curtea Assize acuzând reclamantul că a difuzat propagande în favoarea unei organizații teroriste din cauza postului său de presă socială impugnat. La 21 noiembrie 2019, la prima audiere a acuzației dinainte de Curtea Assize, procurorul public a declarat că acuzația formulată împotriva reclamantului poate fi recategorizată ca infracțiune de denigrar public națiunea turcă sau organele și instituțiile statului în temeiul articolului 301 din Codul penal. În consecință, în temeiul articolului 301 § 4, care prevede că efectuarea unei anchete privind infracțiunile de denigrar public națiunea turcă sau organele și instituțiile statului este supusă autorizației Ministerului Justiției, Curtea Ankara 15 Assize a solicitat autorizarea prealabilă a Ministerului.

La 28 septembrie 2022, la unsprezecea audiere a urmăririi în fața Curții Assize, observand că nu s-a răspuns la cererea sa de autorizare, Curtea Ankara 15 Assize a hotărât să întrerupă urmărirea în temeiul articolului 223 § 8 din Codul de Procedință Penală. Această dispoziție prevede că, dacă începerea unei anchete sau a unei urmăriri penale depinde de o condiție și se înțelege că această condiție nu a fost îndeplinită, se ia decizia de a rămâne procedura în vederea așteptării îndeplinirii acestei condiții. Hotărârea Curții Assize a afirmat, de asemenea, că, în cazul în care autorizarea Ministerului ar fi acordată într-o dată ulterioară, procedurile penale împotriva reclamantului ar trebui reluate cu un nou număr de caz.

Reclamantul a contestat decizia susținând că aceasta ar fi supus unei amenințări constante ale procedurilor penale în temeiul articolului 301 din Codul penal și, prin urmare, ar fi trebuit să fie luată o decizie de a-l achitare. La 16 noiembrie 2022, Curtea Ankara 16 Assize a respins obiecția reclamantului împotriva deciziei. La 29 februarie 2024, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă cererea individuală a reclamantului în care s-a plângut de o interferență cu libertatea de exprimare. În baza articolului 10 din Convenție, reclamantul se plânge în fața Curții că hotărârile instanțelor interne privind discontinuarea urmăririi penale constă într-o amenințare constantă a procedurilor penale în temeiul articolului 301 din Codul Penal care ar putea fi lansat împotriva acestuia.

A existat o ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 § 1 din Convenție din cauza procedurii penale împotriva acestuia și cu amenințarea presupusă continuă a procedurilor penale în temeiul articolului 301 din Codul penal turc Dilipak c. Turcia , nr. 29680/05 , §§ 44-47, 15 septembrie 2015; Döner și alții c. Turcia, nr. 299947/02, §§ 85-88, 7 martie 2017; Ali Gürbüz v. Turcia, nr. 52497/08 și altele 6, §§§ 59-69, 12 martie 2019; și Kaboğlu și Oran v. Turcia (n. , nr. 36944/07, §§ 105-16, 20 octombrie 2020)? Dacă a fost așa, această interferență prescrisă de lege, a urmărit un obiectiv legitim și a fost necesar într-o societate democratică în sensul articolului 10 § 2 din Convenție (Altuğ Taner Akçam v. Turcia) nr. 27520/07, §§ 87-96, 25 octombrie 2011, și Fatih Taș c. Turcia (n. 5), nr. 6810/09, §§ 28-40, 4 septembrie 2018)?

Published on 25 August 2025

SECOND SECTION

Application no. 18058/24 Hacı ÇEVİK against Türkiye lodged on 11 June 2024 communicated on 4 August 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the allegedly continuing threat of criminal proceedings faced by the applicant under Article 301 of the Turkish Criminal Code on account of a tweet that he posted on his twitter account. The applicant is an academic specialised in migration studies. On 31 January 2018 he posted a tweet on the social network Twitter which stated “#efrinișgalinehayır” (“say no to Afrin’s occupation”) , during the Turkish Armed Forces’ military operations in the Kurdish-majority Afrin district of northwest Syria against the YPG (People’s Protection Units, organisation founded in Syria and regarded as a terrorist organisation by Türkiye). On 22 July 2019 an indictment was filed before the Ankara 15 th Assize Court accusing the applicant of having disseminated propaganda in favour of a terrorist organisation due to his impugned social media post.

On 21 November 2019, at the first hearing of the prosecution before the Assize Court, the public prosecutor stated that the accusation made against the applicant may be re-categorised as the offence of publicly denigrating the Turkish nation or the organs and institutions of the state under Article 301 of the Criminal Code. Accordingly, pursuant to Article 301 § 4, which prescribes that the conduct of an investigation into the offence of publicly denigrating the Turkish nation or the organs and institutions of the state shall be subject to the authorisation of the Ministry of Justice, the Ankara 15 th Assize Court requested prior authorisation of the Ministry. On 28 September 2022, at the eleventh hearing of the prosecution before the Assize Court, observing that no reply had been given to its authorisation request, the Ankara 15 th Assize Court decided to discontinue the prosecution pursuant to Article 223 § 8 of the Code of Criminal Procedure.

This provision prescribes that if the start of a criminal investigation or prosecution depends upon a condition and it is understood that the condition has not been met, a decision to stay the proceedings shall be taken with a view to awaiting the fulfilment of the condition. The Assize Court’s decision also stated that if the Ministry’s authorisation was to be given at a later date, the criminal proceedings against the applicant should be resumed with a new case number. The applicant objected to the decision arguing that it would subject him to a constant threat of criminal proceedings under Article 301 of the Criminal Code, and therefore, a decision to acquit him should have been taken instead.

On 16 November 2022 the Ankara 16 th Assize Court rejected the applicant’s objection against the decision. On 29 February 2024 the Constitutional Court declared inadmissible the applicant’s individual application in which he had complained about an interference with his freedom of expression. The court found that the applicant’s complaints were manifestly ill-founded. Relying on Article 10 of the Convention, the applicant complains before the Court that the domestic courts’ decisions on the discontinuance of the prosecution entails a constant threat of criminal proceedings under Article 301 of the Criminal Code that could be launched against him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to freedom of expression within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention on account of the criminal proceedings brought against him and the allegedly continuing threat of criminal proceedings under Article 301 of the Turkish Criminal Code ( Dilipak v. Turkey , no. 29680/05, §§ 44-47, 15 September 2015; Döner and Others v. Turkey, no. 29994/02, §§ 85-88, 7 March 2017; Ali Gürbüz v. Turkey, nos. 52497/08 and 6 others, §§ 59-69, 12 March 2019; and Kaboğlu and Oran v. Turkey (no. 2) , no. 36944/07, §§ 105-16, 20 October 2020)? 2. If so, was this interference prescribed by law, did it pursue a legitimate aim and was it necessary in a democratic society within the meaning of Article 10 § 2 of the Convention ( Altuğ Taner Akçam v. Turkey , no. 27520/07, §§ 87-96, 25 October 2011, and Fatih Taș v. Turkey (no. 5) , no. 6810/09, §§ 28-40, 4 September 2018)?