JAKOVCHEVSKI v. NORTH MACEDONIA

Publicat la 25 august 2025 SECȚIUNE Cerere nr. 720/24 Toni JAKOVCHEVSKI împotriva Macedoniei de Nord depusă la 20 decembrie 2023 comunicat la 6 august 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la problema reductibilității unei condamnații pe viață. În 2003 reclamantul a fost condamnat pentru crimă, jaf și falsificare de documente și condamnat la închisoare pe viață. În 2005 Curtea Supremă a recalificat acuzația de jaf la un alt număr de crime și a susținut condamnarea la închisoarea pe viață. Din 2002 reclamantul a fost închis și în prezent îndeplinește condamnarea la închisoarea Idrizovo. Între 2017 și 2023, reclamantul a depus nouă cereri de eliberare condiționată – ultima a fost depusă la 9 mai 2023 la momentul în care a slujit 20 de ani și 6 luni de la sentința sa.

El a susținut că a îndeplinit toate condițiile prevăzute în art. 36 din Codul penal, și anume că a servit minimul legal de 15 ani și a arătat progrese bune în materie de resocializare, așa cum este evidențiat de comportamentul său exemplar și respectuos și de remușcări pentru actele penale comise. Reclamantul a susținut că continuarea sa încarcerare nu mai este justificată de motive penologice legitime, având în vedere reabilitarea sa. În ultima sa cerere, reclamantul a cerut ca el și, dacă este necesar, psihologii și personalul penitenciar care lucrează cu el, să fie auziți în persoană. El a prezentat, de asemenea, un raport de experți academici privind practica internă relevantă. Cererea reclamantului a fost respinsă de un comitet de trei judecători al instanței de primă instanță („comitetul penal”).

Comitetul criminal a bazat evaluarea sa pe rapoartele scrise din închisoare, fără a auzi nici reclamantul, nici personalul de închisoare. În ciuda rapoartelor pozitive, de fiecare dată când comitetul a considerat că reabilitarea reclamantului nu a fost finalizată și că ar trebui să rămână încarcerat pentru a preveni recidiva. Panoul se referă în principal la gravitatea infracțiunii și modul în care au fost comise infracțiunile și, într-o ocazie, a făcut referire la trei infracțiuni disciplinare de posesie a unui telefon mobil comis de solicitant. Ultima decizie a comisiei criminale a fost datată 6 iulie 2023. Reclamantul a contestat ultimele două hotărâri de refuz care se plângea că comitetul penal nu a furnizat motive pentru care a respins rapoartele favorabile din închisoare și nu a ascultat reclamantul și personalul penitenciar, în încălcarea articolului 6 din Convenție.

De asemenea, el a susținut că, în contravenție cu art. 3 din Convenție, sistemul juridic intern nu a furnizat un fapt În sprijin, el se bazează pe opinia expertului juridic și pe presupusa lipsă de practică internă în cazul în care au fost acordate astfel de cereri. În cele din urmă, el a subliniat faptul că condițiile din închisoarea Idrizovo au fost printre cele mai rele din Europa, astfel cum au fost confirmate de rapoartele relevante. În ambele ocazii, Curtea de Apel din Skopje a respins apelurile reclamantului fără a-l auzi în persoană. Acesta a susținut raționarea comitetului penal și a considerat că, datorită urgenței procedurii de recurs și a clarității cererii scrise a reclamantului, o examinare în camera a fost justificată.

Ultima decizie a Curții de Apel din Skopje a fost datată 22 august 2023. Reclamantul susține că nu a solicitat o scutire prezidențială, susținând că o astfel de scutire nu a fost niciodată acordată persoanelor condamnate la condamnare pe viață. nereductibil din cauza lipsei practicii interne relevante, lipsa unor garanții procedurale suficiente care însoțesc revizuirea (deciziile au fost luate în camera și reclamanții nu au fost auzite în persoană) și lipsa de programe care permit prizonierilor să progreseze în direcția reabilitarii. El se bazează pe documente juridice academice pentru a sprijini această poziție. În plus, se bazează pe articole. 5 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa garanțiilor procedurale în procesul de revizuire (deciziile au fost luate în camera și reclamanții nu au fost auzite în persoană).

În plus, instanțele au respins rapoartele de închisoare fără a auzi personalul închisorii. Reductibil, în conformitate cu art. 3 din Convenție?

În special: (a) Reclamantul a avut acces la un mecanism de revizuire care impune autorităților competente să evalueze, pe baza normelor care au un grad suficient de claritate și certitudine și pe baza unor criterii obiective prefigurate, dacă, în timpul îndeplinirii condamnării sale, a schimbat și progresat într-o astfel de măsură încât reținerea continuă nu mai poate fi justificată pe motive penologice legitime (a se vedea Vinter și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 66069/09 și altele 2, §§ 107-09 și 119-22, CEDH 2013 (extracte), și Murray v. Olanda [GC], nr. 10511/10, §§ 100 și 113-27, 26 aprilie 2016)? (b) În cazul în care a fost această reexaminare înconjurată de suficiente garanții procedurale (a se vedea Kafkaris v. Cipru [GC], nr. 21906/04, § 105, 12 februarie 2008, și Murray , citate mai sus, § 100)? (c) A fost oferită reclamantului o posibilitate adecvată de reabilitare pentru a avea un „prospect de eliberare timpurie” realist (a se vedea Vinter și alții , citat mai sus, §§ 110-18 și 127, 9 iulie 2013; Murray , citat mai sus, §§ 101-04, și Harakchiev și Tolunov v. Bulgaria , noss.

15018/11 și 61199/12, §§ 264-68, ECHR 2014 (extras)? Guvernul este invitat să prezinte informații și practică relevantă privind utilizarea mecanismului de revizuire prevăzut la art. 36 din Codul Penal (depunerea de eliberare condiționată), inclusiv numărul de persoane condamnate la închisoare pe viață care au solicitat eliberarea condiționată cu succes. Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte informații privind cadrul juridic relevant, inclusiv orice norme care reglementează activitatea Comisiei pentru iertare prezidențială, practică relevantă, precum și informații privind cererile de iertare prezidențială, inclusiv numărul de persoane condamnate la închisoare pe viață care au solicitat și care au primit iertare.

Guvernul este mai mult invitat să furnizeze informații privind programele și activitățile de reabilitare implementate în închisoarea Idrizovo pentru prizonieri condamnați la închisoare pe viață și pedepsele de lungă durată. Iulie 2023 pentru refuzul cererii de eliberare condiționată a reclamantului, precum și apelul său ulterior, respins de Curtea de Apel Skopje la 22 august 2023, compatibil cu art. 5 4 din Convenție? În special, au fost instanțele interne care au fost obligate să desfășoare o audiere orală și să interogheze reclamantul și personalul penitenciar care au lucrat cu el (a se vedea, pentru principiile generale, Derungs c. Elveția , nr. 52089/09, § 72, 10 mai 2016, și cazurile în acest sens)?

Published on 25 August 2025

SECOND SECTION

Application no. 720/24 Toni JAKOVCHEVSKI against North Macedonia lodged on 20 December 2023 communicated on 6 August 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the issue of reducibility of a sentence of life imprisonment. In 2003 the applicant was convicted of murder, robbery and forgery of documents and sentenced to life imprisonment. In 2005 the Supreme Court requalified the robbery charge to another count of murder and upheld the sentence of life imprisonment. Since 2002 the applicant has been in detention and is currently serving the prison sentence in Idrizovo Prison. Between 2017 and 2023 the applicant lodged nine requests for conditional release – the last one was filed on 9 May 2023 at which point he had served 20 years and 6 months of his sentence. He submitted that he had met all conditions stipulated under Article 36 of the Criminal Code, namely he had served the statutory minimum of 15 years and showed good progress in resocialisation, as evident by his exemplary and respectful behaviour and remorse for the criminal acts committed.

The applicant argued that his continued incarceration was no longer justified by legitimate penological grounds in view of his rehabilitation. In his last request, the applicant asked that he, and if necessary, the psychologists and prison staff who worked with him, be heard in person. He also submitted an academic legal expert report regarding the relevant domestic practice. The applicant’s requests were dismissed by a three-judge panel of the first-instance court (“the criminal panel”). The criminal panel based its assessment on written reports from the prison, without hearing either the applicant or the prison staff. Despite the positive reports, each time the panel considered that the applicant’s rehabilitation had not been completed and that he should remain incarcerated to prevent reoffending.

The panel mainly referred to the severity of the criminal offence and the way the crimes had been committed, and on one occasion it also referred to three disciplinary offences of possession of a cell phone committed by the applicant. The last decision of the criminal panel was dated 6 July 2023. The applicant challenged the last two refusal decisions complaining that the criminal panel had failed to provide reasons as to why it dismissed the favourable prison reports and failed to hear the applicant and the prison staff, in violation of Article 6 of the Convention. He also argued that contrary to Article 3 of the Convention, the domestic legal system did not provide a de facto possibility of conditional release.

In support, he relied on the legal expert opinion and the alleged lack of domestic practice where such requests have been granted. Lastly, he emphasized that the conditions in Idrizovo Prison were among the worst in Europe, as confirmed by relevant reports. On both occasions, the Skopje Court of Appeal dismissed the applicant’s appeals without hearing him in person. It endorsed the reasoning of the criminal panel and considered that due to the urgency of the appeal proceedings and the clarity of the applicant’s written request, an in camera examination was justified. The last decision of the Skopje Court of Appeal was dated 22 August 2023. The applicant submits that he did not apply for a presidential pardon alleging that such pardon was never granted to persons convicted to life sentences.

The applicant complains under Article 3 of the Convention that his sentence of life imprisonment was de facto irreducible due to a lack of relevant domestic practice, lack of sufficient procedural guarantees accompanying the review (decisions were made in camera and petitioners were not heard in person) and lack of programmes enabling prisoners to make progress towards rehabilitation. He relies on academic legal papers to support this position. Furthermore, relying on Articles 5 and 6 of the Convention, the applicant complains about the lack of procedural guarantees in the review process (decisions were made in camera and petitioners were not heard in person). Moreover, the courts dismissed the prison reports without hearing the prison staff.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant’s life sentence de facto reducible as required by Article 3 of the Convention? In particular: (a) Did the applicant have access to a review mechanism requiring the competent authorities to assess, based on rules having a sufficient degree of clarity and certainty and on the basis of objective, pre-established criteria, whether, while serving his sentence, he had changed and progressed to such an extent that continued detention could no longer be justified on legitimate penological grounds (see Vinter and Others v. the United Kingdom [GC], nos.

66069/09 and 2 others, §§ 107-09 and 119-22, ECHR 2013 (extracts), and Murray v. the Netherlands [GC], no. 10511/10, §§ 99 ‑ 100 and 113-27, 26 April 2016)? (b) If so, was that review surrounded by sufficient procedural guarantees, (see Kafkaris v. Cyprus [GC], no. 21906/04, § 105, 12 February 2008, and Murray , cited above, § 100)? (c) Has the applicant been offered an adequate possibility of rehabilitation in order to have a realistic “prospect of early release” (see Vinter and Others , cited above, §§ 110-18 and 127, 9 July 2013; Murray , cited above, §§ 101-04, and Harakchiev and Tolumov v. Bulgaria , nos. 15018/11 and 61199/12, §§ 264-68, ECHR 2014 (extracts))? The Government are invited to submit information and relevant practice on the use of the review mechanism provided under Article 36 of the Criminal Code (request for conditional release), including the number of persons sentenced to life imprisonment who have successfully applied for conditional release.

The Government are also invited to submit information on the relevant legal framework, including any rules governing the work of the Commission for presidential pardon, relevant practice, as well as information on the applications for presidential pardon, including the number of persons sentenced to life imprisonment who have applied for and who have been granted pardon. The Government are further invited to provide information on the programmes and activities aimed at rehabilitation implemented in Idrizovo Prison for prisoners sentenced to life imprisonment and long sentences. 2. Were the proceedings regarding the criminal panel decision of 6 July 2023 to refuse the applicant’s request for conditional release, and his subsequent appeal, dismissed by the Skopje Court of Appeal on 22 August 2023, compatible with Article 5 § 4 of the Convention?

In particular, were the domestic courts required to hold an oral hearing and question the applicant and the prison staff that worked with him (see, for general principles, Derungs v. Switzerland , no. 52089/09, § 72, 10 May 2016, and the cases therein)?