AÇIKGÖZ c. TURQUIE

Publicat la 19 aprilie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 45123/20 Jinda AÇIKGÖZ împotriva Turciei introdusă la 21 septembrie 2020 comunicată la 31 martie 2021 DE LA L Acestea se referă la condamnarea penală a reclamantei la un an, două luni și 17 zile de închisoare cu suspendare la pronunțarea hotărârii șefului de culpă a președintelui Republicii în temeiul articolului 299 din Codul penal din cauza publicațiilor făcute de către persoana în cauză în contul ei Facebook. Publicațiile incriminate ale reclamantei au fost următoarele - Un statut Facebook care se citește după cum urmează: Tayip și-a dat seama că nu ar putea fura voturi la alegeri, reduce numărul alegătorilor care votează pentru alte partide, astfel încât % 50 din țară să rămână la L : Se va face ceea ce este necesar, fie că este vorba despre femei sau copii, și el a făcut masacrul său.

Există un singur grup terorist în această țară și au gloanțe legale și au devenit câinii guvernului, iar cei care ucid copii trebuie să aibă fie o femeie însărcinată, fie copii mici, iar când se vor întoarce acasă, vor mângâia capul copiilor lor cu mâinile lor însângerate. Tribunalul corecțional din Adana, condamnând-o pe reclamantă, a considerat că, prin publicațiile menționate anterior, reclamanta l-a acuzat public pe Președintele Republicii de furtul de voturi și de masacrarea femeilor și a copiilor, că aceste publicații erau de natură să submineze onoarea, demnitatea și reputația Președintelui Republicii și pe care le reuneau elementele constitutive ale dreptului de proprietate. Recurenta a sesizat Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală prin prezentarea procedurii penale diligente împotriva acesteia și prin reclamarea unei încălcări a dreptului său la libertatea de exprimare pe baza acestei proceduri.

Curtea Constituțională, declarând acțiunea individuală a recurentei inadmisibile pentru lipsa evidentă a temeiului, a considerat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta dovezi și explicații referitoare la acuzațiile sale de încălcare și că, prin urmare, aceste afirmații nu au fost susținute. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta afirmă că decizia Curții Constituționale cu privire la acțiunea sa individuală nu a fost suficient de motivată și motivată corespunzător. În această privință, Comisia susține că motivarea formulată în decizia Curții Constituționale este de neînțeles, în măsura în care consideră că a prezentat în fața acestei înalte instanțe toate elementele necesare pentru examinarea acțiunii sale individuale.

Invocând art. 10 din Convenție, recurenta afirmă că procedura penală care a acționat împotriva ei pentru publicațiile sale pe Facebook constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura desfășurată în fața Curții Constituționale a fost echitabilă în speță în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție Curtea Constituțională și-a îndeplinit obligația de a-și justifica decizia și de a răspunde obiecțiilor recurentei din Convenție (a se vedea, printre altele, García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 26, CEDO 1999-I) Hotărârea pronunțată de Curtea Supremă în speță poate fi considerată arbitrară sau în mod vădit nerațională având în vedere motivarea pe care o conține cu privire la obiecțiunile prezentate de recurentă în acțiunea sa individuală (a se vedea Moreira Ferreira c. Portugalia (nr. 2) [GC], nr. 19867/12, § 83, 11 iulie 2017 și trimiterile menționate în aceasta) A existat o interferență în dreptul la libertatea de exprimare al recurentei și, în special, în dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, din cauza procedurii penale inițiate pentru insultarea președintelui Republicii în temeiul legii, această ingerință a fost prevăzută de lege, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție?

2, ținând cont în special de conținutul publicațiilor în litigiu, de funcția presupusului destinatar al acestor publicații, de contextul în care au fost împărtășite și de natura penală a procedurii În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul recurentei la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracte), Tarman c. Turcia, n 63903/10, § 38, 21 noiembrie 2017, Ergündoćan c. Turcia, n 48979/10, § 23, 24 și 32, 17 aprilie 2018 și Önal c. Turcia (n, n 44982/07, § 40-42, 2 iulie 2019)

Publié le 19 avril 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 45123/20 Jinda AÇIKGÖZ contre la Turquie introduite le 21 septembre 2020 communiquée le 31 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale de la requérante à un an, deux mois et dix-sept jours d’emprisonnement avec sursis au prononcé du jugement du chef d’insulte au Président de la République en application de l’article 299 du code pénal en raison des publications faites par l’intéressée sur son compte Facebook. Les publications incriminées de la requérante étaient les suivantes : - Un statut Facebook qui se lit comme suit : « Tayyip a compris qu’il ne pourrait pas voler des voix aux élections, il diminue le nombre des électeurs votant pour d’autres partis pour que % 50 du pays reste chez l’AKP (Parti de la justice et du développement, parti au pouvoir) jusqu’aux élections. » - Le partage d’une image d’une zone de conflit montrant des personnes par terre avec la phrase « Recep Tayyip Erdoğan a dit : Le nécessaire sera fait, qu’il s’agisse des femmes ou des enfants, et il a fait son massacre.

» Ce partage était accompagné du commentaire suivant de la requérante : « Terroristes tueurs des bébés ! Il y a un seul groupe terroriste dans ce pays et ils ont des balles légales et ils sont devenus les chiens du gouvernement. Ceux qui tuent des bébés doivent avoir soit une femme enceinte, soit des petits bébés. Quand ils vont rentrer à la maison, ils vont caresser la tête de leurs enfants avec leurs mains ensanglantées. » Le tribunal correctionnel d’Adana, en condamnant la requérante, a estimé que par les publications susmentionnées la requérante avait publiquement accusé le Président de la République de voler des voix et de faire un massacre de femmes et d’enfants, que ces publications étaient de nature à léser l’honneur, la dignité et la réputation du Président de la République et qu’elles réunissaient les éléments constitutifs de l’infraction d’insulte.

La requérante a saisi la Cour constitutionnelle d’un recours individuel en exposant la procédure pénale diligentée contre elle et en se plaignant d’une violation de son droit à la liberté d’expression à raison de cette procédure. La Cour constitutionnelle, en déclarant le recours individuel de la requérante irrecevable pour défaut manifeste de fondement, a considéré que la requérante n’avait pas rempli son obligation de présenter des éléments de preuve et des explications relativement à ses allégations de violation et que ces allégations n’étaient donc pas étayées. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante allègue que la décision que la Cour constitutionnelle a rendue sur son recours individuel n’était pas suffisamment et dûment motivée.

Elle soutient à cet égard que la motivation apportée dans la décision de la Cour constitutionnelle est incompréhensible dans la mesure où elle estime avoir présenté devant cette haute juridiction tous les éléments nécessaires à l’examen de son recours individuel. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante allègue que la procédure pénale diligentée contre elle pour ses publications sur Facebook constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La procédure menée devant la Cour constitutionnelle a-t-elle été équitable en l’espèce au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? La Cour constitutionnelle a-t-elle rempli son obligation de motiver sa décision et de répondre aux griefs de la requérante tirés de la Convention (voir, entre autres, García Ruiz c. Espagne [GC], n o 30544/96, § 26, CEDH 1999-I) ? La décision rendue par la haute juridiction en l’espèce peut-elle être considérée comme arbitraire ou manifestement déraisonnable eu égard à la motivation qu’elle contient quant aux griefs présentés par la requérante dans son recours individuel (voir Moreira Ferreira c. Portugal (nº 2) [GC], nº 19867/12, § 83, 11 juillet 2017 et les références qui y sont citées) ? 2. Y a-t-il eu ingérence dans le droit à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement dans son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la procédure pénale engagée pour insulte au Président de la République ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment du contenu des publications litigieuses, de la fonction du destinataire allégué de ces publications, du contexte dans lequel elles ont été partagées, et de la nature pénale de la procédure ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué,

dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la requérante à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits), Tarman c. Turquie , n o 63903/10, § 38, 21 novembre 2017, Ergündoğan c. Turquie , n o 48979/10, §§ 23, 24 et 32, 17 avril 2018, et Önal c. Turquie (n o 2) , n o 44982/07, §§ 40-42, 2 juillet 2019) ?