C. v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
C. v. ROMANIA (CtEDO, 2021)
Publicat la 19 aprilie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 47358/20 împotriva României depusă la 8 octombrie 2020 comunicată la 31 martie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la răspunsul statului la acuzațiile de hărțuire sexuală pe locul de muncă. Reclamantul lucrează pentru o companie care oferă servicii de curățare. A fost repartizată să își desfășoare slujba într-o stație feroviară. A acuzat managerul acestei stații de feroviar de încercarea în mod repetat să se forțeze pe ea, pe o perioadă de doi ani, în ciuda respingerii ei. Când s-a plâns la superiorii lui, a fost forțată să-și ia concediul anual și, în cele din urmă, a renunțat la locul de muncă. Reclamantul a depus o plângere penală împotriva presupusului infractor. Biroul procuror atașat Curții de District Timișoara a auzit declarații de martor și înregistrări private făcute de reclamant de mai multe discuții cu conținut sexual care au avut loc între ea și managerul. Președintele a fost respinsă din cauza faptului că reclamantul nu a demonstrat că s-a simțit intimidată sau umilită de aceste acte (decizia procurorului din 22 octombrie 2019). Procurorul în șeful aceluiași birou procuror a susținut decizia de mai sus, având în vedere că actele în cauză nu au fost comise cu gradul de răspundere penală necesară de legea aplicabilă (decizie din 13 decembrie 2019). Într-o decizie finală din 11 iulie 2020 Curtea de District Timișoara a susținut deciziile procurorilor și a concluzionat că reclamantul nu a fost intimidat sau umiliat de faptele reproșate managerului, din următoarele motive: (1) în înregistrările pe care nu le părea jenată de discuțiile cu presupusul său agresor; (2) acesta a declarat în timpul anchetei că, în trecut, au avut relații sexuale într-o ocazie; și (3) în conformitate cu declarațiile martorilor, reclamantul a părut doar uneori trist, în timp ce alte ori părea destul de vesel după întâlniri cu presupusul infractor. Reclamantul se bazează pe art. 6 din Convenție și plânge că autoritățile interne și-au respins plângerea. Întrebări către părți au existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special: (a) A fost suficient mecanismul pus în aplicare de către autoritățile interne pentru a proteja reclamantul împotriva hărțuirii sexuale în locul de muncă pentru a-i permite să-și aducă grijuliile la atenția autorităților și pentru a obține o soluție adecvată? (b) Autoritățile au luat toate măsurile care se pot aștepta în mod rezonabil de la acestea pentru a proteja viața privată a reclamantului, în ceea ce privește modul în care au efectuat ancheta? (c) A fost modul în care autoritățile au interpretat cerința pentru presupusa victimă de a dovedi intimidare sau umilire compatibilă cu respectul pentru viața privată a reclamantului? (d) Ce este o persoană în situația reclamantului necesară pentru a produce ca dovezi pentru a dovedi acuzații de hărțuire sexuală pe locul de muncă? (e) Autoritățile au furnizat motive relevante și suficiente pentru respingerea acuzațiilor reclamantului de hărțuire sexuală (deciziile din 22 octombrie și 13 decembrie 2019 ale biroului procuror atașat Curții de District Timișoara și decizia din 11 iulie 2020 a Curții de District Timișoara)? (f) În ceea ce privește modul în care a fost efectuată ancheta și, în special, faptul că reclamantul a fost confruntat cu presupusul infractor în cursul anchetei, au fost interesele reclamantului ca victimă protejată în mod adecvat în cadrul anchetei (a se vedea, în special c. Slovenia , nr. 41107/10, § 103, CEDH 2015 (extras))? Reclamantul a suferit discriminări din motive de gen/sex, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citite în conjuncție cu art. 8 din Convenție? A fost reclamantul într-o situație vulnerabilă din cauza naturii actelor presupuse împotriva ei, adică hărțuirea sexuală a unei femei din locul de muncă (a se vedea mutatis mutandis Opuz v. Turcia, nr. 33401/02, § 200, CEDO 2009, și Eremia c. Republica Moldova , nr. 3564/11, § 85, 28 mai 2013)? Guvernul este invitat să prezinte jurisprudența internă de la instanțe sau alte organisme cu competență în această chestiune (de exemplu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) privind hărțuirea sexuală pe locul de muncă.