BAYTEMIR c. TURQUIE

Publicat la 26 aprilie 2021 A DOUA RĂSPUNSIUNE nr. 32053/20 Ramazan BAYTEMIR împotriva Turciei introdusă la 21 iulie 2020 comunicată la 7 aprilie 2021 DE LA L Acestea se referă la decesul fiicei reclamantului, în vârstă de 18 ani, într-un spital public. Invocând articolele 1, 2, 3 și 6 din Convenție, reclamantul se plânge că fiica sa a murit la spital din cauza neglijenței și nerușinarii personalului medical. De asemenea, acesta susține că autoritățile la care este adresat nu au înțeles în mod corespunzător cauza exactă a degradării bruște a stării de sănătate a fiicei sale. Acesta a ajuns la sfârșitul procedurii interne desfășurate în cadrul acțiunilor pe care le inițiase în această privință.

Reclamantul consideră, de asemenea, că ancheta efectuată în speță de către autorități nu a fost nici independentă, nici imparțială. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Dreptul fiicei reclamantului la viață, consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță? Autoritățile medicale au făcut tot ce se putea aștepta în mod rezonabil de la ele pentru a preveni riscul de deces al persoanei în cauză? Având în vedere jurisprudența Curții în cauzele de neglijență medicală (Lopes de Soura Fernandes c. Portugalia [GC], n 56080/13, CEDH 2017), ancheta desfășurată în speță de autoritățile interne și reacția judiciară a instanțelor naționale la faptele denunțate de reclamant au îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție?

În general, autoritățile au fost în măsură să ofere un răspuns coerent și întemeiat științific la problemele ridicate în speță și să aprecieze responsabilitatea pe care o au medicii în cunoștință de cauză, independent și imparțial? În special, lipsa incriminării și a urmăririi penale împotriva medicilor și a personalului pus în discuție în speță a încălcat art. 2 din convenție, sub aspectul său procedural în această privință, guvernul este rugat să furnizeze o copie completă a dosarului referitor la acest caz.

Publié le 26 avril 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 32053/20 Ramazan BAYTEMIR contre la Turquie introduite le 21 juillet 2020 communiquée le 7 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente affaire porte sur le décès de la fille du requérant, âgée de 18 ans, dans un hôpital public. Invoquant les articles 1, 2, 3 et 6 de la Convention, le requérant se plaint que sa fille est décédée à l’hôpital du fait de la négligence et de l’imprudence du personnel médical. Il allègue également que les autorités auxquelles il s’est adressé n’ont pas dûment élucidé la cause précise de la dégradation soudaine de l’état de santé de sa fille. Il dénonce l’issue de la procédure interne menée dans le cadre des actions qu’il avait engagées à cet égard. Le requérant estime en outre que l’enquête menée en l’espèce par les autorités n’a été ni indépendante, ni impartiale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le droit de la fille du requérant à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? Les autorités médicales ont-elles fait tout ce que l’on pouvait raisonnablement attendre d’elles pour prévenir le risque de décès de l’intéressée ? 2. Eu égard à la jurisprudence de la Cour dans les affaires de négligence médicale (Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, CEDH 2017), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes et la réaction judiciaire des instances nationales face aux faits dénoncés par le requérant, ont-elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? 3. De manière générale, les autorités ont-elles été capables d’apporter une réponse cohérente et scientifiquement fondée aux problèmes soulevés en l’espèce et d’apprécier l’éventuelle responsabilité des médecins en toute connaissance de cause, de manière indépendante et impartiale ? 4. Et plus particulièrement, l’absence d’incrimination et de poursuites à l’encontre des médecins et du personnel mis en cause en l’espèce a-t-elle emporté violation de l’article 2 de la Convention, sous son volet procédural ? À cet égard, le Gouvernement est prié de fournir une copie complète du dossier relatif à cette affaire.