ENE v. ROMANIA

Publicat la 15 septembrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 15306/19 Nicolae ENE împotriva României depusă la 4 martie 2019 comunicată la 25 august 2025 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la acuzații că reclamantul, un ofițer judecător pensionat (assistentent judiciar ), a fost tratat mai puțin favorabil decât celălalt personal judecător pensionat care deține posturi similare, datorită refuzului Autorității locale de pensii de a-i acorda o pensie specială, în timp ce Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării („CNCD”) a constatat că aspectele ridicate de reclamant au creat presupunerea de tratament discriminatoriu. Reclamantul a lucrat în calitate de ofițer judiciar la Curtea de județ Teleorman. Prin decizia administrativă din 23 mai 2014, Autoritatea locală de Pensiune i-a acordat, la pensie, pensia de vârstă, nu pensia specială (pensie de serviciu) ) după cum a solicitat el. Având în vedere că el a fost tratat diferit de alte personaluri judiciare, la 16 august 2017, reclamantul a depus o acțiune în temeiul Ordinării Guvernamentale nr. 137/2000 (denumită în continuare „Ordinul antidiscriminație”) în fața Curții de județ Teleorman. El a susținut că are dreptul la pensia specială acordată în temeiul Legii nr. 303/2004. La 31 august 2017, CNCD a fost consultat în acest caz ca expert în probleme de discriminare, la cererea Curții Județene Teleorman. La 31 august 2017, CNCD a opinionat că „aspectele ridicate de reclamant au creat presunția de tratament discriminatoriu (aspectele semnalate de reclamant crează prezumția une fapte de discriminare De asemenea, CNCD a indicat că Curtea județului trebuie să stabilească, pe baza tuturor elementelor de probă prezentate în acest caz, dacă există sau nu o justificare obiectivă pentru acest tratament. Prin hotărârea din 23 ianuarie 2018, Curtea județului a respins acțiunea, din motivele că Legea nr. 303/2004 a acordat numai pensia specială judecătorilor, procurorilor, magistraților și altor personal al instanței judiciare asimilate de judecători. Curtea a considerat că reclamantul nu aparține oricare dintre categoriile enumerate de lege. Reclamantul a interzis denunțând, printre altele, faptul că Curtea de județ nu a analizat dovezile cruciale depuse de CNCD. Prin decizia finală de 7 Iunie 2018, Curtea de Apel a susținut decizia menționată mai sus. A reiterat că (1) ofițerii judiciari nu au fost menționați în Legea nr. 303/2004 printre categoriile care au dreptul la pensie specială, (2) dreptul de a primi o pensie specială nu este un drept fundamental garantat de Constituție sau de orice tratat internațional la care România va fi parte. Curtea de Apel nu se referă în hotărârea sa la concluziile CNCD, nici la argumentul reclamantului în acest sens. Reclamantul invocă articolele 6 și 14 din Convenție și articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. El se plânge că Curtea de Apel nu a dat motive relevante pentru decizia sa finală; că instanța internă nu a oferit protecție împotriva discriminării la aceleași standarde stabilite de Convenția și de Curte și că a fost discriminat pe baza profesiei sale; că are dreptul la o pensie specială care constituie un interes proprietar care intră în cadrul articolului 1 din Protocolul nr. 1, în scopul examinării cererii sale de tratament discriminatori de la art. 14. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, în special, Suominen c. Finlanda , nr. 37801/97, § 36, 1 iulie 2003; mutatis mutandis, Carmel Saliba c. Malta , nr. 24221/13, §§ 73 și 79, 29 noiembrie 2016; García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, ECHR 1999-I; Ruiz Torija v. Spania , 9 decembrie 1994, § 30, Serie A nr. 303 A; și Hiro Balani v. Spania , 9 decembrie 1994, § 28, Serie A nr. 303-B)? În special: (a) au furnizat motive instanțe interne, în special Curtea de Apel? (b) Tribunalul intern, în special Curtea de Apel în decizia sa finală, ar fi examinat în mod specific și în mod expres avizul CNCD? În calitate de capitan al caracterizării care urmează să fie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nos. 37685/10 și 22768/12, § 114, 20 martie 2018), a suferit o discriminare pe baza profesiei sale (a se vedea Elisei-Uzun și Andonie c. România , nr. 42447/10, § 70, 23 aprilie 2019), în modul în care pensia sa de rețire a fost stabilită, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție (absorbând plângerea în temeiul articolului 14 din Convenție)? A existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În afirmativ, această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V; mutatis mutandis, Bélané Nagy v. Ungaria [GC], nr. 53080/13, §§ 72-127, 13 decembrie 2016; și Beeler v. Elveția [GC], nr. 78630/12, § 57, 11 octombrie 2022)?

Published on 15 September 2025

FOURTH SECTION

Application no. 15306/19

Nicolae ENE

against Romania

lodged on 4 March 2019

communicated on 25 August 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns allegations that the applicant, a retired judicial officer (

asistent judiciar

), was treated less favourably than other retired judicial court staff having hold similar posts, because of the refusal of the local Pension Authority to grant him a special pension, while the National Council for Combatting Discrimination (“the CNCD”) found that the aspects raised by the applicant created the presumption of discriminatory treatment.

The applicant worked as a judicial officer at the Teleorman County Court. By administrative decision of 23 May 2014, the local Pension Authority granted him, upon retirement, the old-age pension, not the special pension (

pensie de serviciu

) as he had requested. Considering that he had been treated differently than other judicial staff, on 16 August 2017, the applicant lodged an action under the Government Ordinance No.

137/2000 (hereinafter the “Anti-discrimination Ordinance”) before the Teleorman County Court. He argued that he was entitled to the special pension granted by virtue of Law

no.

303/2004. The CNCD was consulted in the case as expert on discrimination issues, upon request of the Teleorman County Court. On 31

August 2017, the CNCD opined that the “aspects raised by the applicant created the presumption of discriminatory treatment (

aspectele semnalate de reclamant creează prezumția unei fapte de discriminare

)”. The CNCD also indicated that it was for the County Court to establish, based on all the evidence submitted in the case, if an objective justification existed or not for that treatment.

By judgment of 23 January 2018, the County Court dismissed the action, on the grounds that Law no.

303/2004 only granted the special pension to judges, prosecutors, magistrates and other judicial court staff assimilated to judges. The court considered that the applicant did not belong to any of the categories listed by the law. The applicant appealed denouncing

inter alia

that the County Court did not analyse the crucial evidence filed by CNCD. By final decision of 7

June 2018, the Bucharest Court of Appeal upheld the above-mentioned decision. It reiterated that (1) the judicial officers were not mentioned in Law no. 303/2004 among the categories entitled to the special pension, (2) the right to receive a special pension was not a fundamental right safeguarded by the Constitution or any international treaty to which Romania would be a party. The Court of Appeal did not refer in its judgement to the findings of the CNCD, nor to the applicant’s argument in that respect.

The applicant invokes Articles 6 and 14 of the Convention and Articles 1 of Protocol No. 1 and 1 of Protocol No.

12 to the Convention. He complains that the Court of Appeal did not give relevant reasons for its final decision; that the domestic courts did not offer protection against discrimination at the same standards as those set by the Convention and the Court, and that he was discriminated against on the ground on his profession; that he was entitled to a special pension which constituted a proprietary interest falling within the ambit of Article 1 of Protocol No. 1, for the purpose of the examination of his Article 14 claim of discriminatory treatment.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article

6 §

1 of the Convention (see, in particular,

Suominen v. Finland

, no. 37801/97, § 36, 1 July 2003;

mutatis mutandis,

Carmel Saliba v.

Malta

, no. 24221/13, §§ 73 and 79, 29

November 2016;

García Ruiz v.

Spain

[GC], no. 30544/96, § 26, ECHR

1999-I;

Ruiz Torija v. Spain

, 9 December 1994, § 30, Series A no.

303

‑

A; and

Hiro Balani v. Spain

, 9 December 1994, § 28, Series A no.

303-B)? In particular:

(a)

did the domestic courts, particularly the Court of Appeal, provide reasons in their decisions?

(b)

should the domestic courts, particularly the Court of Appeal in its final decision, have specifically and expressly examined the CNCD opinion?

2.

Being the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see

Radomilja and Others v. Croatia

[GC], nos.

37685/10 and 22768/12, § 114, 20 March 2018), has the applicant suffered discrimination on the ground of his profession (see

Elisei-Uzun and Andonie v. Romania

, no. 42447/10, § 70, 23 April 2019), in the manner in which his retir

ement pension was established, contrary to Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention (absorbing the complaint under Article 14 of the Convention)?

3.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1? In the affirmative, did that interference impose an excessive individual burden on the applicant (see

Immobiliare Saffi v. Italy

[GC], no. 22774/93, § 59, ECHR

1999-V;

mutatis mutandis, Bélané Nagy v. Hungary

[GC], no.

53080/13, §§

72-127, 13 December 2016; and

Beeler v. Switzerland

[GC], no. 78630/12, § 57, 11 October 2022)?