BERCUCI v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Comunicată guvernului
BERCUCI v. ROMANIA (CtEDO, 2021)
Publicat la 3 mai 2021 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 46263/20 Diana-Camelia BERCUCCI împotriva României depusă la 12 octombrie 2020 comunicată la 16 aprilie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile de returnare a copilului reclamantului în Regatul Unit, unde s-a născut (în iulie 2017) și în cazul în care tatăl său este încă în viață. Copilul a trăit cu reclamantul de la naștere, iar tatăl, care nu a recunoscut copilul la naștere, a fost acordat numai autorității parentale în ianuarie 2018 și drepturile de contact la 7 Iunie 2018. În ultima dată, reședința copilului a fost, de asemenea, stabilită cu reclamantul. Reclamantul, care a susținut că reședința ei a fost întotdeauna în România, în ciuda șederilor sale ocazionale în străinătate în timp ce lucrează în cadrul contractelor temporare, a fost ordonat să returneze copilul în Regatul Unit printr-o decizie din 14 iunie 2019 a Curții Județului București.
La 10 noiembrie 2019, la întoarcerea ei la Londra pentru o formare de lucru, reclamantul a fost retras în custodie, fiind acuzat de autoritățile britanice de răpire a copiilor. La 28 noiembrie 2019 mama reclamantului a dus copilul înapoi la tatăl său din Londra. Într-o decizie finală de 9 Decembrie 2019 Curtea de Apel din București a respins recursul depus de reclamant împotriva ordinului de returnare, având în vedere că nu mai este necesar să examineze cererea inițială de returnare a copilului, în măsura în care tatăl și copilul au fost reuniți. De la arestarea ei la Londra, reclamantul nu a putut să-și vadă copilul. La 9 septembrie 2020, în timp ce reclamantul era încă în custodie, Curtea Centrală de Familie a stabilit reședința copilului cu tatăl său și a acordat reclamantului un contact direct lunar până la două ore, în casa tatălui, după ce ar fi fost eliberată din custodie.
Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în lumina procedurii de returnare a copilului ei la Londra, în cazul în care tatăl său a trăit, dau naștere la hotărârea din 14 iunie 2019 a Curții Județeanului București și a celui din 9 Decembrie 2019 a Curții de Apel din București?
În special: (a) este interpretarea Curții Județeane a noțiunii de „reședință umană” în cazul în cauză, în conformitate cu cerințele art. 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Michnea v. România , nr. 10395/19, § 46, 7 iulie 2020)? (b) în evaluarea posibilelor excepții de returnare, au luat în considerare instanța internă: (i) situația particulară a copilului (în special faptul că a fost crescut exclusiv de către mama sa, a vorbit doar român și nu a avut nici un contact, nici o limbă comună, cu tatăl său); sau (ii) riscul ca reclamantul să fie confruntat cu sancțiuni penale în cazul în care ea se întoarce la Londra și, prin urmare, contactul liber cu copilul a cărui reședință a fost înființată cu ea (a se vedea, în special, Neulinger și Shoruk v. Elveția [GC], nr. 41615/07, § 149, ECHR 2010)? (c) a fost refuzul Curții de Apel de a examina recursul reclamantului împotriva ordinului de returnare în conformitate cu dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie?
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.