BORGHETTI c. ITALIE

Publicat pe 10 mai 2021 Prima secțiune Cerere nr. 5019/18 Piofrancesco BORGHETTI împotriva Italiei introdus la 16 ianuarie 2018 comunicat la 19 aprilie 2021 Reclamantul a fost acuzat împreună cu alte persoane de implicarea infractorilor în comiterea unor falimente simple și frauduloase, a unor infracțiuni fiscale și a unor delapidări de fonduri în cadrul gestionării mai multor societăți comerciale. Prin hotărârea din 23 octombrie 2014, tribunalul din Como l-a condamnat pe reclamant pentru asocierea infractorilor (închisoarea A) și frauda fiscală (domeniul B și D) și, respectiv, pentru faptele de faliment simple (șefii E și F) și fraudă (domeniile B și D). În timpul dezbaterilor, Tribunalul a ascultat mai mulți martori, printre care expertul numit de Parchet și experții apărării și ai părților civile.

Diferitele rapoarte de competență întocmite de experții respectivi au fost achiziționate de la dosar. Prin hotărârea din 7 iulie 2016, Tribunalul de apel din Torino a răsturnat hotărârea Tribunalului și l-a condamnat pe reclamant pentru toate capetele de acuzare și a afirmat că toate dovezile colectate au dus la condamnarea reclamantului și pentru faptele de faliment simple și frauduloase. Reclamantul s-a asigurat că, printre altele, se pretindea că instanța de apel inversase verdictul de primă instanță în partea sa cu privire la faptele de faliment, fără a asculta în mod direct martorii acuzați. Curtea de Casație l-a decăzut pe reclamant declarând că instanța nu efectuase o evaluare diferită a credibilității martorilor, ci judecase în mod diferit faptele stabilite, valorificând elementele ignorate de instanță și corectând erorile de evaluare ale acesteia.

În plus, Curtea Supremă a amintit că, în orice caz, instanța de apel care intenionează să răstoarne un verdict de culpă nu este obligată să reînnoiască audierea experților, că sunt numiți de către instanță sau de către părți, declarațiile lor nu pot fi asimilate celor ale unui martor.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea, de exemplu, Dan c. Moldova, n 8999/07, 5 iulie 2011, Lorefice c. Italia, n 63446/13, 29 iunie 2017 și Tondo c. Italia [comitet], n 75037/14, 22 octombrie 2020), guvernul consideră că condamnarea reclamantului prin recursul judecătoresc al lui Torino pentru acuzațiile b), d), e) și f) fără a dispune o nouă audiere a martorilor acuzați a încălcat principiile procesului echitabil garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție Declarațiile făcute în cursul dezbaterilor de către experții numiți de Parchet și de către părți au fost utilizate de către instanță pentru a fundamenta condamnarea reclamantului pentru cei mai sus menționați sau pentru o parte din ei?

În acest caz, o nouă audiere a experților a adus atingere principiilor procesului echitabil garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție

Publié le 10 mai 2021

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 5019/18 Piofrancesco BORGHETTI contre l’Italie introduite le 16 janvier 2018 communiquée le 19 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant fut inculpé avec d’autres personnes du délit d’association de malfaiteurs visant à commettre des banqueroutes simples et frauduleuses, des infractions fiscales et des détournements de fonds dans le cadre de la gestion de plusieurs sociétés commerciales. Par un jugement du 23 octobre 2014, le tribunal de Côme condamna le requérant pour les délits d’association de malfaiteurs (chef d’inculpation A) et fraude fiscale (chef d’imputation H) et l’acquitta pour les faits de banqueroute simple (chefs E et F) et frauduleuse (chefs B et D). Pendant les débats, le tribunal avait entendu plusieurs témoins, parmi lesquels l’expert nommé par le parquet et les experts de la défense et des parties civiles.

Les différents rapports d’expertise établis par lesdits experts furent acquis au dossier. Par un arrêt du 7 juillet 2016, la cour d’appel de Turin renversa le jugement du tribunal et condamna le requérant pour tous les chefs d’inculpation. Elle affirma que l’ensemble des éléments de preuve recueillis permettaient de condamner le requérant également pour les faits de banqueroute simple et frauduleuse. Le requérant se pourvut en cassation alléguant entre autres que la cour d’appel avait renversé le verdict de première instance dans sa partie concernant les faits de banqueroute sans entendre directement les témoins à charge. La Cour de cassation débouta le requérant affirmant que la cour d’appel n’avait pas procédé à une différente évaluation de la crédibilité des témoins mais avait jugé différemment les faits établis, en valorisant des éléments ignorés par le tribunal et en corrigeant des erreurs d’évaluation de celui-ci.

La haute juridiction rappela par ailleurs que, de toute manière, le juge d’appel qui entend renverser un verdict d’acquittement n’est pas obligé de renouveler l’audition des experts, qu’ils soient nommés par le tribunal ou par les parties, leurs déclarations ne pouvant pas être assimilées à celles d’un témoin.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu de la jurisprudence de la Cour en la matière (voir, par exemple, Dan c. Moldova , n o 8999/07, 5 juillet 2011, Lorefice c. Italie , n o 63446/13, 29 juin 2017 et Tondo c. Italie [comité], n o 75037/14, 22 octobre 2020), le Gouvernement estime-t-il que la condamnation du requérant par la cour d’appel de Turin pour les chefs d’accusation b), d), e) et f) sans ordonner une nouvelle audition des témoins à charge a porté atteinte aux principes du procès équitable garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Les déclarations rendues au cours des débats par les experts nommés par le parquet et par les parties ont-elles été utilisées par la cour d’appel pour fonder la condamnation du requérant pour les chefs d’inculpation précités ou pour une partie d’entre eux ? Dans l’affirmative, l’omission d’ordonner une nouvelle audition desdits experts a-t-elle porté atteinte aux principes du procès équitable garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ?