CtEDO 06.02.2025 Auto

AFFAIRE ARCERITO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.02.2025
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Délai raisonnable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ARCERITO c. ITALIE (CtEDO, 2025)
HUDOC · oficial

În cauza Arcerito c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Erik Wennerström, președintele Raffaele Sabato, Artūrs Kučs, judecători și Liv Tigerstedt, grefătoare adjunctă de secțiune cererea (n 50843/18) împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Giuseppe Amedeo Arcerito ( Convenția, decizia de a aduce la cunoștința guvernului italian (adică la adresa guvernului italian) reprezentat de agentul său, dl L. D.Ascia, decizia privind echitatea procedurii și de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus, observațiile părților, După ce a intenționat în camera consiliului la 16 ianuarie 2025, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată Cererea se referă la condamnarea penală în apel a reclamantului, care fusese achitată în primă instanță. Instanța de recurs a recunoscut vinovată fără a convoca din nou martorii audiați în primă instanță. La 11 aprilie 2012, reclamantul a fost trimis în judecată împreună cu alte persoane în fața tribunalului din Syracuse, pentru participarea la o asociație mafiotă, precum și pentru ordonarea, în complicitate cu alți inculpați, a uciderii C.A. Tribunalul din Syracuse l-a condamnat pe reclamant pentru prima acuzare și l-a condamnat pentru a doua. În special, Comisia a considerat că, în cazul în care toți cei care au făcut declarații în cursul dezbaterilor au recunoscut rolul central al reclamantului în organizarea infracțională, precum și puterea sa decizională în cadrul organizației și participarea sa la întrunirile în care a fost discutată crima de la C.A., ei nu au avut confirmarea participării sale la decizia de a-l reține. În special în ceea ce privește coinculpatul C.E., instanța de judecată a considerat că declarația conform căreia reclamantul a avut o putere decizională Prin urmare, această declarație nu era suficientă pentru a justifica declarațiile acuzatoare ale P.A., a cărei responsabilitate pentru uciderea C.A. fusese stabilită în cadrul unei proceduri paralele. Prin hotărârea din 22 iulie 2016, Curtea din Catania l-a declarat pe reclamant vinovat de toate capetele de acuzare împotriva sa. În ceea ce privește uciderea C.A., aceasta a considerat că declarațiile coinculpatului și ale colaboratorilor în justiție le-au confirmat pe cele ale P.A. În special, declarațiile C.E. au contestat acuzația în mod specific. În plus, Curtea a statuat că declarațiile colaboratorilor în justiție G.G., care au afirmat că au învățat în închisoarea reclamantului participarea acestuia din urmă la decizia de a reincinera C.A., constituie o confirmare ulterioară a acuzației. Recurentul s-a ocupat de casare și s-a plâns, printre altele, de faptul că instanța de judecată din statul de judecată a declarat vinovată de complicitate la uciderea C.A., pentru care fusese relaxat în primă instanță, fără a convoca din nou martorii, în special C.E. și G.G. printr-o hotărâre din 11 iunie 2018, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. În ceea ce privește motivul întemeiat pe lipsa de convocare a martorilor de către tribunalul de judecată, aceasta a considerat că răsturnarea verdictului de culpă nu s-a bazat pe o apreciere diferită de credibilitatea martorilor, ci pe luarea în considerare de către instanța de judecată a unei părți din declarațiile pe care instanța de judecată nu le-a luat în considerare. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că instanța de judecată din Catania a fost găsită vinovată fără a convoca din nou martorii audiați în primă instanță. Recurentul reproșează instanței judecătorești că a inversat verdictul judecătoresc pe baza unei interpretări diferite a declarațiilor pronunțate în primă instanță de către coincultul C.E., precum și de către colaboratorul judecătoresc G.G., că instanța de judecată considerase insuficiente pentru a confirma declarațiile acuzatoare ale P.A., fără a le extinde direct. 10. Guvernul susține că, în speță, răsturnarea verdictului nu se bazează pe o evaluare diferită a credibilității martorilor, ci pe luarea în considerare de către instanța de apel a unei părți din declarațiile pe care instanța de judecată nu le-a luat în considerare. 11. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalitățile de aplicare a art. 6 din Convenția privind procedurile de recurs, așa cum sunt amintite în numeroase hotărâri ( Dan c. Moldova, 8999/07, § 30, 5 iulie 2011). , Lorefice c. Italia, 63446/13, §§ 26-28, 29 iunie 2017, Martino și Molinari c. Italia, n 15931/15 și 16459/15, §§ 28-30, 25 martie 2021, și Maestri și alții c. Italia, n 20903/15 și 3 altele, § 39, 8 iulie 2021). 13. Ea observă că instanța de judecată a Catanei l-a recunoscut pe reclamant vinovat de uciderea C.A. și că și-a întemeiat verdictul în mod decisiv pe raportul declarațiilor. C.E. Or, pentru instanța de judecată, declarațiile acestui martor au fost insuficiente pentru a fundamenta un verdict de vinovăție, deoarece a considerat că acestea au dovedit rolul decizional al reclamantului în cadrul organizației, dar nu și participarea sa la decizia de a înălța C.A.14. În consecință, reclamantul a fost găsit vinovat pe baza depozițiilor pe care interpretarea primelor judecători le-a determinat să se îndoiască de temeinicia acuzației împotriva reclamantului (Găitanaru c. România, nr 26082/05, § 32, 26 iunie 2012). 15. Deși acuzația a fost, de asemenea, întemeiată pe declarațiile colaboratorului în justiție G.G. Curtea consideră, prin urmare, că această mărturie a fost decisivă pentru a fundamenta condamnarea reclamantului în apel 16. Prin urmare, prin pronunțarea unui verdict de vinovăție fără a fi ascultat de acest martor, tribunalul de judecată a adus o încălcare semnificativă a dreptului la apărare. 17. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 18. 000 EUR (EUR) pentru daune materiale. Acesta arată că această sumă corespunde pierderii câștigului pe care l-a suferit din cauza condamnării la închisoare pe viață, care a fost împiedicată să-și exercite activitatea profesională. De asemenea, solicită 100 000 EUR pentru daune morale și 3 172 EUR pentru cheltuielile suportate în scopul procedurii desfășurate în fața Curții. El prezintă documente justificative cu privire la plata cheltuielilor de judecată aferente. 19. Curtea ia notă de faptul că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garaniile unui proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenie. În ceea ce privește presupusul prejudiciu material, Comisia nu poate specula asupra rezultatului la care s-ar fi ajuns procedura în cazul în care încălcarea constatată nu ar fi avut loc (a se vedea mutatis mutandis Alexe România, nr. 66522/09, § 48, 3 mai 2016). În ceea ce privește cheltuielile legate de procedura desfășurată în fața acesteia, Comisia consideră că este rezonabil, având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, să dea suma de 3 172 EUR. PE CES, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele următoare 500 EUR (șase mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 172 EUR (trei mii o sută șaptezeci și doi de euro), plus orice sumă care poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 februarie 2025, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Erik Wennerström Grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-01-16
0,94
AFFAIRE SBERZI ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SBERZI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 26252/17) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Sberzi et autres c. Italie, La Cour européenne des droit
CtEDO 2021-06-17
0,94
AFFAIRE MORZENTI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MORZENTI c. ITALIE (Requête n o 67024/13) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Morzenti c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (premi
CtEDO 2025-02-13
0,94
AFFAIRE TORRANO ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TORRANO ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 9043/24 et 4 autres requêtes – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 13 février 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Torrano et a
CtEDO 2025-10-09
0,94
AFFAIRE CREA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CREA c. ITALIE (Requête n o 7003/22) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Crea c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (première sec
CtEDO 2025-11-13
0,94
AFFAIRE ABRUSCI ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ABRUSCI ET AUTRES c. ITALIE (Requêtes n os 42098/23 et 6 autres – voir liste en annexe) ARRET STRASBOURG 13 novembre 2025 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Abrusci et autres
Sursă