AFFAIRE MORZENTI c. ITALIE

AFFAIRE MORZENTI c. ITALIE (CtEDO, 2021)

În acest caz Morzenti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Alena Poláčková, președinte, Péter Paczolay, Raffaele Sabato, judecători, și de Liv Tigerstedt, grefier adjunct din secțiune Având în vedere cererea (n 67024/13) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Giovanni Morzenti ( la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf: Cererea se referă la condamnarea penală în apel a reclamantului, care a fost achitată în primă instanță. Instanța de apel a fost găsită vinovată fără a fi ascultat din nou martorul în cauză. Reclamantul a fost reprezentat de M.F. Ferrero. La o dată nespecificată, guvernul a fost reprezentat de agentul său, dl L. D.Ascia, iar reclamantul a fost trimis în judecată împreună cu o altă persoană în fața Tribunalului din Cuneo, pentru concusiune, în legătură cu faptele care au avut loc în aprilie și iunie 2006. La 28 ianuarie 2011, după audierea mai multor martori, Tribunalul și-a pronunțat hotărârea. El l-a declarat vinovat pe reclamant în legătură cu faptele din aprilie 2006 și l-a relaxat în ceea ce privește faptele din iunie. În ceea ce privește faptele din iunie, el considera că declarațiile presupusei victime, A., nu au fost susținute de declarațiile celorlalți martori auziți în cursul dezbaterilor și că acestea nu se potriveau în totalitate cu cele pe care le-a declarat.A. El însuși a făcut-o în timpul investigațiilor preliminare. a explicat parțial inconsecvențele identificate în mărturia sa, dar că aceste inconsecvențe priveau elemente de probă esențiale pentru a judeca existența dreptului de proprietate. Prin urmare, este imposibil să se judece stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că reclamantul a comis actele corespunzătoare șefului de acuzare cu privire la faptele din iunie 2006. Prin hotărârea din 17 aprilie 2012, Tribunalul de apel al lui Torino l-a declarat vinovat pe reclamant de toate capetele de acuzare reținute împotriva lui. Pe faptele din iunie 2006, aceasta a considerat că principala probă în cauză rezidă în mărturia victimei. În acest sens, Comisia a considerat că, pe de o parte, instanța a acordat prea multă greutate inconsecvențelor prezentate în versiunea A și, pe de altă parte, nu a luat în considerare în mod corespunzător celelalte elemente de probă. A menționat întotdeauna aceleași fapte în declarațiile sale, și a explicat motivele contradicțiilor pe care acestea păreau să le cuprindă. ; Presupunând că a rămas în mărturia sa despre inconsecvențe sau confuzii, aceste elemente ar fi fost suficient de compensate de celelalte elemente de probă colectate, în special de declarațiile martorilor, de documentul pe care reclamantul l-a primit pentru a exercita presiune asupra A. pentru a-și atinge scopurile și de elementele obținute prin mijloace de probă de mediu În cele din urmă, nu a existat nici un motiv de îndoială cu privire la credibilitatea intrinsecă sau extrinsecă a lui A. Reclamantul a avut grijă de casare. El se plângea, printre altele, de ceea ce instanța de apel a recunoscut vinovat de faptele din iunie 2006 pentru care fusese revocat în primă instanță, în timp ce aceasta nu auzise în mod direct martorul la acuzare. Prin o hotărâre depusă la 12 iunie 2006 În aprilie 2013, Curtea de Casație a respins recursul. Comisia a constatat că cauza referitoare la reclamant se diferenția de cauza Dan c. Moldova 8999/07, 5 iulie 2011) în măsura în care, în niciun moment, credibilitatea martorului în cauză nu fusese pusă la îndoială, nici de către instană, nici de către instana de apel. Comisia a considerat că Tribunalul a dat pur și simplu o citire corectă și logică a elementelor de probă disponibile, elemente pe care instanța nu le interpretase corect sau nu le luase în considerare în mod corespunzător și că, în cadrul acestei reevaluări globale, a examinat în mod deosebit credibilitatea martorului. Prin urmare, Comisia a considerat că s-a întemeiat în mod corespunzător verdictul de vinovăție. CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICILE INTERNE PERTINENTE Cadrul juridic intern relevant în speță este descris în Hotărârea Lorefice c. Italia, nr. 6346/13, § 28, 29 iunie 2017. Prin scrisorile din 3 iulie și 6 septembrie 2017, soția sa, Miranda Fulchini, și cei trei copii ai săi, domnul Debora Morzenti și domnii Ermes și Jacopo Morzenti, au informat Curtea cu privire la dorința lor de a menține cererea depusă de rudele lor. În opinia sa, moștenitorii reclamantului nu pot pretinde că sunt victime ale presupusei încălcări în sensul articolului 34 din convenție. 12. Curtea amintește că, în cazurile în care reclamantul originar decedează după ce a depus cererea, ea permite în mod normal rudelor de la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 79, 26 aprilie 2016). În speță, Comisia consideră că soția și copiii reclamantului au un interes legitim să constate că condamnarea acestuia din urmă a fost contrară dreptului său la un proces echitabil și, prin urmare, le recunoaște calitatea pentru a-l înlocui în prezenta procedură și, prin urmare, calitatea pentru a acționa în temeiul articolului 34 din convenție (a se vedea, Cu toate acestea, din motive practice, prezenta decizie va continua să-l numească pe dl Giovanni Morzenti ca fiind Curtea de apel a lui Torino l-ar fi declarat vinovat pe baza declarațiilor unui martor pe care nu l-a auzit în mod direct. invocea art. 6 alineatul (1) din Convenție, care este astfel formulat în părțile sale relevante Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Cu privire la admisibilitate 14. Constatând că instanța nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 15. Reclamantul susținea că, prin faptul că nu a ascultat martorul A., ale cărui declarații au fost, în opinia sa, decisive în condamnarea sa pentru concusiune în legătură cu faptele din iunie 2006, Curtea de Apel a lui Torino nu și-a respectat dreptul la un proces echitabil. 16. Guvernul susține că, în prezenta cauză, instanța de apel și-a întemeiat verdictul de vinovăție pe mai multe elemente de probă, inclusiv mărturia lui A., desigur, dar fără a fi exclusiv sau decisiv. Tribunalul susține că instanța de apel a efectuat o examinare critică și aprofundată a motivării instanței și că aceasta a corectat prin hotărârea sa erorile comise în primă instanță. 17. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalitățile de aplicare a art. 6 din Convenția la procedurile de recurs, astfel cum sunt amintite în Hotărârea Dan c. Moldova 8999/07, § 30, 5 iulie 2011), Lorefice (citată la punctul 36) și Tondo c. Italia ([comitet], n 75037/14, §§ 38-39, 22 octombrie 2020). 18. Comisia observă că Tribunalul de apel al lui Torino l-a recunoscut pe reclamant vinovat de faptele de concusiune din iunie 2006 în privința cărora fusese relocat în primă instanță și că și-a întemeiat verdictul în mod decisiv pe raportarea declarațiilor victimei din lac, A. Or, instanța din Cuneo considerase că declarațiile acestui martor erau insuficiente pentru a fundamenta un verdict de vinovăție, ținând cont în special de incoerențele pe care le prezentaseră. 19. Pe de altă parte, alte probe au contestat acuzația, și aparțineau instanței judecătorești de apel din care face parte aprecierea diferitelor elemente colectate. Cu toate acestea, aceasta se bazează pe o nouă interpretare a mărturiei lui A. pe care a recunoscut-o pe reclamantă vinovată. Prin urmare, făcând un verdict de vinovăție fără a fi ascultat de acest martor, ea a adus o încălcare semnificativă a dreptului la apărare. 20. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind aplicarea articolului 41 din CONVENȚIA 21. Potrivit articolului 41 din Convenție Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se dea ștearsă decât o impediment consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 22. Moștenitorii reclamantului solicită 104 000 EUR (EUR) pentru daune materiale. Ei arată că această sumă corespunde compensației pe care reclamantul a trebuit să le plătească părții civile. De asemenea, solicită 40 000 EUR pentru daune morale. 23. Curtea observă că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În ceea ce privește presupusul prejudiciu material, Comisia nu poate specula asupra rezultatului la care s-ar fi ajuns procedura în cazul în care încălcarea constatată nu ar fi avut loc (a se vedea mutatis mutandis Alexe România, nr 66522/09, § 48, 3 mai 2016). EUR pentru prejudiciul moral suferit de reclamant. Costuri și cheltuieli de judecată 25. Moștenitorii reclamantului solicită 12 600 EUR pentru cheltuielile efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața Tribunalului din Cuneo și a Tribunalului de apel din Torino. Ei prezintă documente justificative privind plata cheltuielilor de judecată aferente. EUR pentru cheltuielile efectuate în scopul procedurii desfășurate în fața Curții. 26. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește că, atunci când ajunge la concluzia încălcării convenției, aceasta poate acorda reclamanților rambursarea nu numai a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care le-au angajat în fața ei, ci și a celor expuse în fața instanțelor interne pentru a preveni sau a dispune corectarea de către acestea a încălcării respective (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Hertel c. Elveția, 25 august 1998, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 VI), în măsura în care se stabilește necesitatea acestora, că documentele necesare sunt prezentate și că sumele solicitate nu sunt excesive. 28. Comisia consideră că nu este cazul în speță să ramburseze cheltuielile aferente procedurii desfășurate în fața instanței judecătorești și a instanței judecătorești, deoarece acestea nu au fost angajate pentru a remedia încălcarea constatată. În ceea ce privește cheltuielile legate de procedura desfășurată în fața acesteia, aceasta consideră rezonabilă, ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa de a aloca suma de 3 500 EUR , plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit moștenitorilor reclamantului în această sumă. 29. În cele din urmă, consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. DE CES, CURȚA, ÎN L Ermes și Jacopo Morzenti, moștenitorii domnului Giovanni Morzenti, au calitatea de a continua prezenta procedură Declara cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume: 500 EUR (șase mii cinci sute EUR), în comun, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 500 EUR (trei mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de către acestea cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 17 iunie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. {semnătură_p_2} Liv Tigerstedt Alena Poláčková Grefier Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE MORZENTI c. ITALIE

(Requête n

o

67024/13)

ARRÊT

STRASBOURG

17 juin 2021

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Morzenti c. Italie,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de

:

Alena Poláčková,

présidente,

Péter Paczolay,

Raffaele Sabato,

juges,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe

de section

,

Vu la requête (n

o

67024/13) dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet État, M.

Giovanni Morzenti («

le requérant

»), a

saisi la Cour le 10

octobre 2013 en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»)

,

Vu la décision de porter à la connaissance du gouvernement italien («

le Gouvernement

») le grief concernant l’équité de la procédure et de déclarer la requête irrecevable pour le surplus,

Vu les observations des parties,

Vu la décision par laquelle la Cour a rejeté l’opposition du Gouvernement à l’examen de la requête par un comité,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 25 mai 2021,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

IN

TRODUCTION

1.

La requête concerne la condamnation pénale en appel du requérant, qui avait été acquitté en première instance. La juridiction d’appel l’a reconnu coupable sans avoir entendu à nouveau le témoin à charge. Le requérant invoque l’article

6 §

1 de la Convention.

EN FAIT

2.

Le requérant est né en 1950 et réside à Fossano. Il a été représenté par M

e

M.F. Ferrero

.

3.

Le Gouvernement a été représenté par son agent, M.

L. D’Ascia

.

4.

À une date non précisée, le requérant fut renvoyé en jugement avec une autre personne devant le tribunal de Cuneo, pour concussion, relativement à des faits survenus en avril et en juin 2006.

5.

Le 28

janvier 2011, après avoir entendu plusieurs témoins, le tribunal rendit son jugement. Il déclara le requérant coupable quant aux faits d’avril 2006 et le relaxa quant aux faits de juin. En ce qui concernait les faits de juin, il estimait que les déclarations de la victime supposée, A., n’avaient pas été corroborées par les dépositions des autres témoins entendus au cours des débats, et qu’elles ne concordaient pas totalement avec celles qu’A. lui-même avait faites pendant les investigations préliminaires. Il nota que A.

avait certes expliqué en partie les incohérences relevées dans son témoignage, mais que ces incohérences concernaient des éléments de preuve essentiels pour juger de l’existence de l’infraction. Dès lors, il estima qu’il était impossible de juger établi au-delà de tout doute raisonnable que le requérant eût commis les actes correspondant au chef d’inculpation relatif aux faits de juin 2006.

6.

Le parquet et la partie civile interjetèrent tous deux appel du jugement. Par un arrêt du 17 avril 2012, la cour d’appel de Turin déclara le requérant coupable de tous les chefs d’inculpation retenus contre lui. Sur les faits de juin 2006, elle jugea que la principale preuve à charge résidait dans le témoignage de la victime. Elle estima à cet égard que, d’une part, le tribunal avait accordé un poids trop important aux incohérences que présentait la version de A. et, d’autre part, il n’avait pas dûment pris en compte les autres éléments de preuve. Elle tint le raisonnement suivant

: A.

avait toujours évoqué les mêmes faits dans ses différentes dépositions, et il avait expliqué les raisons des contradictions que celles-ci semblaient renfermer

; à supposer qu’il restât dans son témoignage des incohérences ou des confusions, ces éléments auraient été suffisamment compensés par les autres éléments de preuve recueillis, notamment par les déclarations des témoins, par le document dont le requérant s’était servi pour faire pression sur A. afin de parvenir à ses fins et par des éléments obtenus au moyen d’écoutes environnementales

; enfin, il n’y avait aucune raison de douter de la crédibilité intrinsèque ou extrinsèque de A.

7.

Le requérant se pourvut en cassation. Il se plaignait notamment de ce que la cour d’appel l’avait reconnu coupable des faits de juin 2006 pour lesquels il avait été relaxé en première instance alors qu’elle n’avait pas entendu directement le témoin à charge.

8.

Par un arrêt déposé le 12

avril 2013, la Cour de cassation rejeta le pourvoi. Elle observa que l’affaire concernant le requérant se différenciait de l’affaire

Dan c.

Moldova

(n

o

8999/07, 5 juillet 2011) en ce qu’à aucun moment la crédibilité du témoin à charge n’avait été mise en doute, ni par le tribunal ni par la cour d’appel. Elle estima que cette dernière avait simplement donné une lecture correcte et logique des éléments de preuve disponibles, éléments que le tribunal n’avait pas correctement interprétés ou pas adéquatement pris en compte, et que, dans le cadre de cette réévaluation globale, elle avait examiné la question de la crédibilité du témoin de manière particulièrement approfondie. Elle jugea donc dûment fondé le verdict de culpabilité.

LE CADRE JURIDIQUE ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

9.

Le cadre juridique interne pertinent en l’espèce est décrit dans l’arrêt

Lorefice c.

Italie

, n

o

63446/13, §§

26

‑

28, 29

juin 2017.

EN DROIT

SUR la qualité DES HÉRITIERS DU REQUÉRANT pour POURSUIVRE LA REQUÊTE

10.

Le

requérant, M.

Giovanni Morzenti, est décédé le 29 avril 2017.

Par des lettres datées des 3 juillet et 6 septembre 2017, son épouse,

M

me

Miranda Fulchini, et ses trois enfants, M

me

Debora Morzenti et MM.

Ermes et Jacopo Morzenti

, ont informé la Cour de leur souhait de maintenir la requête introduite par leur proche. Ils ont produit leurs certificats d’héritiers.

11.

Le Gouvernement s’y oppose. Il soutient que les héritiers du requérant ne peuvent pas se prétendre victimes de la violation alléguée au sens de l’article

34 de la Convention.

12.

La Cour rappelle que, dans les cas où le requérant originaire décède après l’introduction de la requête, elle autorise normalement les proches de l’intéressé à poursuivre la procédure, à condition qu’ils aient un intérêt légitime à le faire (voir, parmi beaucoup d’autres,

Murray c.

Pays-B

as [GC], n

o

10511/10, §

79, 26 avril 2016). En l’espèce, elle estime que l’épouse et les enfants du requérant ont un intérêt légitime à faire constater que la condamnation de ce dernier a été contraire à son droit à un procès équitable. Elle leur reconnaît dès lors la qualité pour se substituer à lui dans la présente procédure et, de ce fait, la qualité pour agir au regard de l’article

34 de la Convention (voir,

mutatis mutandis

,

Dalban c.

Roumanie

[GC], n

o

28114/95, §

39, CEDH 1999

‑

VI). Toutefois, pour des raisons d’ordre pratique, la présente décision continuera de désigner M.

Giovanni Morzenti comme «

le requérant

», bien qu’il faille aujourd’hui attribuer cette qualité à sa veuve et à ses enfants.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

13.

Le requérant se plaignait

que la cour d’appel de Turin l’eût déclaré coupable sur la base des déclarations d’un témoin qu’elle n’avait pas entendu directement.

Il

invoquait l’article 6 § 1 de la Convention, qui est ainsi libellé dans ses parties pertinentes

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.

»

Sur la recevabilité

14.

Constatant que la requête n’est pas manifestement mal fondée ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article

35 de la Convention, la Cour la déclare recevable.

Sur le fond

15.

Le requérant alléguait qu’en omettant d’entendre le témoin A., dont les déclarations avaient été selon lui déterminantes dans sa condamnation pour concussion relativement aux faits de juin 2006, la cour d’appel de Turin avait méconnu son droit à un procès équitable.

16.

Le Gouvernement argue que, dans la présente affaire, la cour d’appel a fondé son verdict de culpabilité sur plusieurs éléments de preuve, dont le témoignage de A. aurait certes fait partie, mais sans être exclusif ni déterminant. Il soutient que la cour d’appel a procédé à un examen critique et approfondi de la motivation du jugement du tribunal et qu’elle a corrigé par son arrêt les erreurs commises en première instance.

17.

La Cour renvoie aux principes généraux régissant les modalités d’application de l’article 6 de la Convention aux procédures d’appel, tels qu’ils sont rappelés dans les arrêts

Dan c.

Moldova

(n

o

8999/07, §

30, 5

juillet 2011),

Lorefice

(précité, § 36), et

Tondo c.

Italie

([comité], n

o

75037/14, §§

38-39, 22

octobre 2020).

18.

Elle observe que la cour d’appel de Turin a reconnu le requérant coupable des faits de concussion de juin 2006 à l’égard desquels il avait été relaxé en première instance et qu’elle a fondé son verdict de manière déterminante sur le compte rendu des déclarations de la victime de l’infraction, A. Or le tribunal de Cuneo avait considéré que les déclarations de ce témoin étaient insuffisantes pour fonder un verdict de culpabilité, compte tenu notamment des incohérences qu’elles présentaient.

19.

Par ailleurs, d’autres preuves avaient corroboré l’accusation, et il appartenait à la cour d’appel d’apprécier les différents éléments recueillis. Néanmoins, c’est sur la base d’une nouvelle interprétation du témoignage de A. qu’elle a reconnu le requérant coupable. Dès lors, en rendant un verdict de culpabilité sans avoir entendu ce témoin, elle a porté une atteinte significative aux droits de la défense.

20.

Partant, il y a eu violation de l’article

6 §

1 de la Convention

.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

21.

Aux termes de l’article

41 de la Convention

:

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

Dommage

22.

Les héritiers du requérant demandent 104

000 euros (EUR) pour dommage matériel. Ils exposent que cette somme correspond au dédommagement que le requérant a dû verser à la partie civile. Ils demandent également 40

000

EUR pour dommage moral.

23.

Le Gouvernement s’oppose à ces demandes.

24.

La Cour note qu’en l’espèce la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside dans le fait que le requérant n’a pas bénéficié des garanties d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. En ce qui concerne le dommage matériel allégué, elle ne saurait spéculer sur le résultat auquel la procédure aurait abouti si la violation constatée n’avait pas eu lieu (voir,

mutatis mutandis

,

Alexe

c.

Roumanie

, n

o

66522/09, §

48, 3

mai 2016). Il n’y a dès lors pas lieu d’accorder d’indemnité pour dommage matériel. En revanche, la Cour octroie la somme globale de 6

500

EUR au titre du dommage moral subi par le requérant.

Frais et dépens

25.

Les héritiers du requérant demandent 12

600

EUR pour les frais engagés dans le cadre de la procédure menée devant le tribunal de Cuneo et la cour d’appel de Turin. Ils produisent des justificatifs du paiement des honoraires d’avocat correspondants. Ils demandent également 18

300

EUR pour les frais exposés aux fins de la procédure menée devant la Cour.

26.

Le Gouvernement s’oppose à ces demandes.

27.

La Cour rappelle que, lorsqu’elle conclut à la violation de la Convention, elle peut accorder aux requérants le remboursement non seulement des frais et dépens qu’ils ont engagés devant elle, mais aussi de ceux exposés devant les juridictions internes pour prévenir ou faire corriger par celles-ci ladite violation (voir, par exemple, l’arrêt

Hertel c.

Suisse

, 25

août 1998,

Recueil des arrêts et décisions

1998

‑

VI), dès lors que leur nécessité est établie, que les justificatifs requis sont produits et que les sommes réclamées ne sont pas déraisonnables.

28.

Elle considère qu’il n’y a pas lieu en l’espèce de rembourser les frais afférents à la procédure menée devant le tribunal et la cour d’appel, car ils n’ont pas été engagés pour remédier à la violation constatée. Pour les frais relatifs à la procédure menée devant elle, elle estime raisonnable compte tenu des documents dont elle dispose et de sa jurisprudence d’allouer la somme de 3

500

EUR

, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt aux héritiers du requérant sur cette somme.

29.

Enfin, elle juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR,

À L’UNANIMITÉ

,

Dit

que M

mes

Miranda Fulchini et Debora Morzenti et MM.

Ermes et Jacopo Morzenti, héritiers de M.

Giovanni Morzenti, ont qualité pour

poursuivre la présente procédure

;

Déclare

la requête recevable

;

Dit

qu’il y a eu violation de l’article

6 §

1 de la Convention

;

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser aux héritiers du requérant, dans un délai de trois mois, les sommes suivantes

:

6

500 EUR (six mille cinq cents euros), conjointement, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur cette somme, pour dommage moral

;

3

500 EUR (trois mille cinq cents euros), conjointement, plus tout montant pouvant être dû par eux à titre d’impôt sur cette somme, pour frais et dépens

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

Rejette

le surplus de la demande de satisfaction équitable.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 17 juin 2021, en application de l’article

77

§§

2 et

3 du règlement.

{signature_p_2}

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Greffière adjointe

Présidente