COLETTI c. ITALIE

Publicat pe 6 mai 2024 Prima secțiune Cerere nr. 25048/21 Sergio COLETTI împotriva Italiei introdus la 3 mai 2021, comunicat la 16 aprilie 2024 ÎNTÂMPLARE Cererea se referă la o recalificare a acuzației penale împotriva reclamantului. Reclamantul, un avocat care a cooperat cu entități publice, a fost acuzat de complicitate la infracțiunea de falsificare intelectuală în scris public (falso ideologico in atto pubblico) pentru semnarea a două contracte care indică date false și a fost condamnat în primă instanță. În apelul său el a susținut, printre altele, că nici un comportament de complicitate morală Prin Hotărârea din 26 iunie 2019, Tribunalul de apel al lui Trento a recunoscut că simpla semnătură pentru acceptare nu era, în sine, sancționată.

Cu toate acestea, aceasta a considerat că acuzația avea ca obiect nu numai o conduită materială, ci și complicitatea morală. deoarece semnarea contractelor conținea implicit acceptarea morală a conținutului lor. Prin urmare, a considerat că reclamantul împărtășise declarația pe motiv de confidențialitate a contractelor, instanța de apel l-a condamnat pentru complicitate morală. Reclamantul s-a asigurat, printre altele, că acuzația a fost modificată în hotărârea din 4 noiembrie 2020, prin hotărârea din 4 noiembrie 2020, pe baza unei jurisprudențe interne conform căreia acuzația de complicitate morală este implicită în acuzația de complicitate materială, Curtea de Casație l-a decăzut pe solicitant.

Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (a), reclamantul se plânge de recalificarea acuzației de complicitate materială în complicitate morală. Având în vedere modificarea sarcinii, efectuată de instanța de apel a lui Trento în momentul deliberării, de complicitate materială în complicitate morală în infracțiunea de falsificare în scris public, reclamantul a fost informat cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa și a dispus de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, conform cerințelor art. 6 alin. (1) și (3) lit. (a) și (b) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Pereira Cruz și alții c. Portugalia, nr. 56396/12 și alții, § 196-199, 26 iunie 2018 și Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, §§ 52-60, CEDH 1999-II)?

În special, având în vedere noțiunea de complicitate în dreptul italian, elementele constitutive ale complicității morale erau elemente intrinsece ale acuzației inițiale (a se vedea Pelios și Sassi) , citată anterior, § 58, Drassich c. Italia, n 25575/04, § 31-43, 11 decembrie 2007 și Varela Geis c. Spania, n 61005/09, § 53, 5 martie 2013)?

Publié le 6 mai 2024

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 25048/21 Sergio COLETTI contre l’Italie introduite le 3 mai 2021 communiquée le 16 avril 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une requalification de l’accusation pénale portée contre le requérant. Le requérant, un avocat qui avait coopéré avec des entités publiques, fut accusé de complicité dans le délit de faux intellectuel en écriture publique ( falso ideologico in atto pubblico ) pour avoir signé deux contrats indiquant des fausses dates. Il fut condamné en première instance. Dans son appel il allégua, entre autres, qu’aucune conduite de complicité morale – consistant en l’avoir provoqué ou renforcé l’intention de commettre le délit – ne lui avait été reprochée. Quant à la complicité matérielle, il affirma qu’il n’avait pas participé à la rédaction des contrats et que la simple signature pour acceptation n’était pas sanctionnable.

Par arrêt du 26 juin 2019, la cour d’appel de Trento reconnut que la simple signature pour acceptation n’était pas, en soi, sanctionnable. Néanmoins, elle estima que le chef d’accusation avait pour objet non seulement une conduite matérielle mais aussi la complicité morale car la signature des contrats comportait implicitement l’acceptation morale de leur contenu. Estimant donc que le requérant avait partagé le propos criminel d’antidater les contrats, la cour d’appel le condamna pour complicité morale. Le requérant se pourvut en cassation, alléguant, entre autres, que le chef d’accusation avait été modifié dans l’arrêt d’appel. Par un arrêt déposé au greffe le 4 novembre 2020, se fondant sur une jurisprudence interne selon laquelle l’accusation de complicité morale est implicite dans l’accusation de complicité matérielle, la Cour de cassation débouta le requérant.

Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 a), le requérant se plaint de la requalification de l’accusation de complicité matérielle en complicité morale. Il soutient que la seule possibilité de se pourvoir en cassation ne lui aurait pas suffisamment permis de présenter ses arguments défensifs sur ce point.

QUESTION AUX PARTIES

Eu égard à la modification de la charge, opérée par la cour d’appel de Trento au moment du délibéré, de complicité matérielle en complicité morale dans le délit de faux en écriture publique, le requérant a-t-il été informé de la nature et de la cause de l’accusation portée à son encontre et a-t-il disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 a) et b) de la Convention (voir, par exemple, Pereira Cruz et autres c. Portugal , n os 56396/12 et 3 autres, §§ o 196-199, 26 juin 2018 et Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, §§ o 52-60, CEDH 1999-II)?

En particulier, compte tenu de la notion de complicité en droit italien, les éléments constitutifs de la complicité morale étaient-ils des éléments intrinsèques de l’accusation initiale (voir Pélissier et Sassi , précité, § o 58, Drassich c. Italie , n o 25575/04, §§ 31-43, 11 décembre 2007 et Varela Geis c. Espagne , n o 61005/09, § 53, 5 mars 2013) ?