PENEV c. BULGARIE

Publicată la 10 mai 2021 SECȚIUNEA A patra Cerere n 73701/14 Ivan Krastev PENEV împotriva Bulgariei introdusă la 4 noiembrie 2014 comunicată la 19 aprilie 2021 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Cererea se referă la suspendarea temporară a funcțiilor reclamantului, înalt funcționar în cadrul Ministerului Muncii, ca urmare a examinării infracțiunilor legate de funcțiile sale. 1 din cauza caracterului său automat și nelimitat în timp în conformitate cu dreptul intern aplicabil la momentul faptelor [art. 100 alineatul (2) din Legea privind funcționarii publici] și a duratei sale excesive (23 februarie 2010-10 septembrie 2016). În ceea ce privește art. 13 din Convenție, acesta declară lipsa unei căi de atac efective.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție (a se vedea Denisov c. Ucraina [GC], nr. 76639/11, §§ 100-17, 25 septembrie 2018) Dacă este cazul, ar trebui să se prevadă, în conformitate cu legea, că acest drept ar trebui să fie pus în aplicare și necesar, în sensul articolului 8 Õ A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. A avut reclamantul la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și exprime necunoașterea art. 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr.

Publiée le 10 mai 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 73701/14 Ivan Krastev PENEV contre la Bulgarie introduite le 4 novembre 2014 communiquée le 19 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la suspension temporaire de fonctions du requérant, haut fonctionnaire au sein du ministère du Travail, en raison de sa mise en examen pour des infractions liées à ses fonctions. L’intéressé soutient que la mesure de suspension emporte violation de l’article 8 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 du fait de son caractère automatique et illimité dans le temps selon le droit interne applicable à l’époque des faits (article 100, alinéa 2 de la loi sur les fonctionnaires publiques) et de sa durée excessive (du 23 février 2010 au 10 septembre 2016). Au regard de l’article 13 de la Convention, il dénonce l’absence de recours effectif.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention (voir Denisov c. Ukraine [GC], n o 76639/11, §§ 100-17, 25 septembre 2018) ? Le cas échéant, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et proportionnée ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 8 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 ?