CtEDO 24.03.2021 Auto

PENGEZOV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
24.03.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PENGEZOV c. BULGARIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

Publicată la 12 aprilie 2021 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 66292/14 Veselin Slavov PENGEZOV împotriva Bulgariei introdusă la 15 septembrie 2014 comunicată la 24 martie 2021 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Veselin Slavov Pengezov, este un resortisant bulgar născut în 1959 și rezident în Sofia. Este reprezentat în fața Curții de către dl Ekimdzhiev și dl Boncheva, avocați în Plovdiv. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este judecător. Între 2004 și 2009, acesta ocupa postul de președinte (director administrativ) al Tribunalului de apel militar și, între 2009 și 2014, cel de președinte al Tribunalului de apel al Sofia. În 2011, Agenția pentru inspecție publică financiară i-a impus reclamantului o amendă administrativă de 5 000 levs (BGN), adică aproximativ 2 500 EUR (EUR) pentru încălcarea legislației privind achizițiile publice. Într-o situație care impunea utilizarea unei proceduri de licitație de către Uniunea Europeană. Tribunalul de apel militar, ca persoană juridică, a primit, de asemenea, o amendă administrativă în valoare de 15 000 BGN (aproximativ 7) 500 EUR). În 2012, în urma acțiunilor întreprinse, decizia privind reclamantul a fost anulată pe motiv de prescripție, iar decizia privind instanța de apel militară pe motiv că nu a încălcat normele aplicabile contractelor de achiziții publice. Mandatul de președinte al Curții a Sofiei care a expirat, postul a fost declarat vacant la 18 aprilie 2014. Reclamantul s-a înscris candidat. Printr-un act datat 22 aprilie 2014, care i-a fost notificat la 28 aprilie 2014, a fost pus sub acuzare următoarele: : necunoașterea obligațiilor sale profesionale care au cauzat un prejudiciu (în legătură cu procedura de achiziții publice menționată mai sus), complicitate la delapidări de fonduri, prezentare de informații false în vederea primirii de fonduri europene și prezentarea de informații false în cadrul unei inspecții a administrației publice, pe care l-ar fi comis în 2008-2010 ca președinte al Tribunalului de apel militar, apoi ca complice la noul președinte al instanței, P.P. La 28 aprilie 2014, procurorul general a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii să suspende reclamantul din funcție pe durata procedurilor penale împotriva acestuia. În urma dezbaterilor, cu șaisprezece voturi împotriva uneia, cu trei abțineri, Forumul a dispus suspendarea temporară a recurentului în temeiul articolului 230 alineatul (2) din Legea privind sistemul judiciar, potrivit căreia Forumul putea suspenda un magistrat în cazul unei proceduri penale pendinte împotriva acestuia pentru încălcări fără legătură cu funcțiile sale judiciare. Reclamantul a introdus o acțiune în anulare, susținând că decizia CSM a fost adoptată în lipsă de cunoaștere a dreptului său la apărare, a fost insuficient motivată și disproporționată. În special, el a afirmat că suspendarea sa nu era justificată de nevoile anchetei penale, în timp ce aceasta îi impunea sarcini importante privându-l de munca sa pe o perioadă nedeterminată și limitându-l să-și prezinte candidatura la funcția de președinte al Curții. Acesta a considerat că aceasta aducea atingere prezumției de nevinovăție, independenței judecătorilor și a susținut că MSC ar fi trebuit să examineze temeinicia acuzațiilor penale aduse împotriva acestuia înainte de a se pronunța. El a solicitat, de asemenea, Curții Administrative Supreme să amâne punerea în aplicare cu titlu provizoriu a măsurii de suspendare, susținând că această executare ar cauza un prejudiciu dificil de reparat sănătății, reputației sale, în ceea ce privește mijloacele de comunicare a cauzei și capacitatea sa de a lucra și de a percepe un venit. Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de suspendare a executării printr-o ordonanță din 24 iunie 2014. Aceasta a considerat că o astfel de suspendare era cu atât mai necesară cu cât magistratul în cauză ocupa, la rândul său, un post ridicat, la rândul său, în cazul în care procedura penală s-ar încheia printr-o relaxare sau o nejudecată, aceasta ar fi reintegrată în postul său și ar primi întreaga sa remunerație. Pe baza recursului reclamantului, această ordonanță a fost confirmată printr-o formare de cinci judecători ai Curții Administrative Supreme la 1 august 2014. Formarea a cinci judecători a considerat că prejudiciile invocate de reclamant nu au fost foarte reparabile. În măsura în care acestea erau de natură să fie de natură să fie despăgubite, în ipoteza în care decizia Forumului ar fi anulată, prin acordarea de despăgubiri în temeiul Legii privind răspunderea statului. La 26 iunie 2014, Forumul a examinat cererea la termen pentru funcția de președinte al Tribunalului de apel al Sofia, care era cea a reclamantului, și a hotărât, cu douăsprezece voturi împotrivă, cu cinci abțineri, să o respingă. În cadrul procedurii judiciare privind suspendarea funcțiilor reclamantului, Curtea Administrativă Supremă, hotărând în formațiune de trei judecători, a emis o hotărâre la 16 ianuarie 2015, aceasta a considerat că decizia CSM era suficient de motivată de argumentele dezvoltate în cererea procurorului general și în avizele exprimate de membrii CSM în cursul dezbaterilor. ;că posibilitatea de a se înfățișa în fața Forumului și de a-și prezenta argumentele nu era impusă de lege, procedura în cauză nefiind o procedură disciplinară;că condiția existenței unei proceduri penale împotriva reclamantului era îndeplinită și că nici Forumul, nici Curtea Administrativă Supremă nu trebuiau să examineze temeinicia acuzațiilor aduse împotriva reclamantului. Pe de altă parte, formarea a trei judecători a confirmat faptul că persoana în cauză se baza în mod corespunzător pe al doilea paragraf al articolului 230 din Legea privind sistemul judiciar, care privea urmărirea penală a infracțiunilor care nu sunt legate de funcțiile judiciare ale magistraților. Curtea Administrativă Supremă a respins, de asemenea, mijloacele pe care reclamantul le-a obținut din necunoașterea Constituției bulgare sau a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a considerat în sfârșit că măsura de suspendare nu era disproporționată în ceea ce privește natura infracțiunilor reproșate reclamantului. Reclamantul s-a ocupat de casare, în special prin faptul că a refuzat să ia în considerare temeinicia acuzațiilor penale aduse împotriva sa și prin respingerea cererilor sale de probe în această privință, formarea a trei judecători a limitat în mod nejustificat sfera controlului său judiciar și a omis să răspundă argumentelor celui interesat. Prin hotărârea din 25 februarie 2016, o formare a cinci judecători ai Curții Administrative Supreme a respins recursul reclamantului și a confirmat prima hotărâre, în esență motivarea acestuia. Într-o opinie dizidentă anexată la hotărâre, unul dintre judecătorii formațiunii a exprimat la fel de mult că decizia Forumului ar fi trebuit să fie anulată deoarece nu a fost suficient motivată în ceea ce privește necesitatea și proporționalitatea măsurii de suspendare temporară. Reclamantul nu a informat Curtea cu privire la evoluția acesteia cu privire la suspendarea funcțiilor sale. În urma modificării articolului 230 din Legea privind sistemul judiciar din august 2016, reclamantul a solicitat reintegrarea sa pe internet. În noiembrie 2016, Forumul a dispus reintegrarea sa pe motiv că suspendarea temporară nu mai avea temei juridic, având în vedere modificarea acestei dispoziții. Parchetul a solicitat suspendarea funcțiilor de lacui, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, pe motiv că putea influența un martor. În decembrie 2016, instanța competentă să examineze cauza penală a respins această cerere, considerând că suspendarea reclamantului nu era justificată de necesitatea procedurii penale și că Parchetul ar fi putut interoga martorul în cauză mai devreme. Prin hotărârea din 21 iunie 2019, Tribunalul orașului Sofia l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de necunoaștere a obligațiilor sale profesionale care au cauzat un prejudiciu pentru că a omis să inițieze o procedură de achiziții publice, în detrimentul instanței de apel militare care nu primise finanțarea prevăzută în cadrul programului operațional Prin hotărârea din 4 decembrie 2021, Curtea de Apel Sofia a revocat reclamantul, precum și ceilalți inculpați, de la toate acuzațiile. Între timp, în 2017, Curtea de Apel Militară a obținut o hotărâre prin care a condamnat ministerul competent să plătească finanțarea datorată în temeiul programului în cauză.Cadrul juridic și practica internă relevantă Legea privind sistemul judiciar În conformitate cu art. 230 din Legea privind sistemul judiciar, în versiunea aplicabilă în 2014, un judecător, un procuror sau un anchetator pus sub acuzare pentru o infracțiune săvârșită în cadrul funcțiilor sale judiciare a fost suspendat automat din funcție până la încheierea procedurii penale prin decizia CSM. În ipoteza unui proces pentru infracțiuni fără legătură cu funcția de magistrat, Forumul putea suspenda magistratul la cererea procurorului general sau o cincime din membrii săi. Prin modificarea articolului 230 din lege, intrat în vigoare la 9 În august 2016, a fost omisă posibilitatea de a suspenda un magistrat pentru încălcări fără legătură cu funcțiile sale judiciare, însă legiuitorul a limitat durata suspendării la 18 luni și a dispus ca magistratul în cauză să primească o remunerație la salariul minim pe durata suspendării. În conformitate cu art. 23 din Legea privind sistemul judiciar, atunci când magistratul beneficiază de un non-judiciar sau de o relaxare, acesta este reintegrat în funcțiile sale și percepe toate salariile neplătite. Legea privind răspunderea statului și a municipalităților pentru prejudicii art. 1 din această lege prevede că statul și municipalitățile sunt responsabile pentru prejudiciile materiale și morale cauzate de actele, acțiunile sau inacțiunile ilegale ale organelor sau agenților lor în legătură cu îndeplinirea funcțiilor lor administrative. Statul este responsabil pentru prejudiciul cauzat particularilor de organele de anchetă penală, de Parchet și de tribunale în fapt (...) de o acuzație în materie penală, în cazul în care persoana este ulterior relocată sau în cazul în care urmărirea penală este închisă pe motiv că nu este autorul faptelor, că faptele nu sunt constituite dintr-o infracțiune (...) GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge, pe de o parte, de procedura în fața instanței. El critică lipsa de independență și de imparțialitate a acestui organ, faptul că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El se plânge, pe de altă parte, de procedura în fața Curții Administrative Supreme. El denunță lipsa de independență a acestei instanțe față de Forum, având în vedere competențele de care dispune acest organ în materie de disciplină a judecătorilor, de organizare și de buget ale instanțelor judecătorești. ; susține că Curtea Administrativă Supremă a efectuat un control jurisdicțional insuficient și nu a răspuns la toate argumentele sale. Invocând cele 8 și 13 din Convenție, reclamantul susține că suspendarea funcțiilor sale și acoperirea mediatică a acestui eveniment au adus atingere dreptului său la respectarea vieții private într-un mod excesiv și disproporționat și că nu dispune de căi de atac interne eficiente pentru a remedia această problemă. 1, numai și combinat cu art. 13 din Convenție, reclamantul susține că suspendarea funcțiilor sale a avut ca efect privarea sa de remunerație și că o astfel de încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor nu a fost prevăzută printr-o lege de o calitate suficientă, în măsura în care legislația nu prevedea garanții împotriva unor prejudicii arbitrare și, în special, nici o limită temporală a măsurii, nici garanții procedurale adecvate. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI În special, judecătorii Curții Administrative Supreme au fost suficient de independenți și de imparțiali în ceea ce privește competențele Consiliului Superior al Magistraturii în materie de numire și disciplină a magistraților (a se vedea Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugalia, nr. 55391/13, 57728/13 și 74041/13, § 157-165, 6 noiembrie 2018 și Denisov c. Ucraina [GC], n 76639/11, §§ 79-80, 25 septembrie 2018) În plus, Curtea Administrativă Supremă a efectuat un control suficient asupra deciziei CSM și-a motivat suficient deciziile în raport cu cerințele prevăzute la art. 6 din Convenția Y a încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție (a se vedea Denisov) , citată anterior, §§ 100-117 și Camelia Bogdan c. România , n 36889/18, §§ 83-91, 20 octombrie 2020) Reclamantul a epuizat căile de atac de care dispunea în dreptul intern, dacă este cazul, ingerința în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2) A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. A avut reclamantul la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și exprime necunoașterea art. 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă