PARFITT v. THE UNITED KINGDOM

Oferta de republică a Republicii Croația în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Toate drepturile rezervate. Permisia de a publica din nou acest rezumat este acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date a Curții. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permisia de a publica din nou acest rezumat a fost acordată numai în scopul includerii sale în baza de date a Curții. © Office of the Agent of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. Toate drepturile rezervate. Lautorizația de a publica acest rezumat a fost acordată în scopul includerii sale în baza de date a Curții.

© PAROMET OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK OAK La momentul depunerii cererii, P.K. este în afara unitatii pediatrice, în spitalele de spitalizare, pe un aparat de respiratie si sub regim invaziv de conducere.P.K.

este în locul unei boli terminale obisnuite numita encefalopatie acuta necrotizabila (ANE), din cauza care, printre altele, a suferit leziuni cerebrale foarte grave si a ajuns într-o stare vegetativa pe termen lung, fara nici un semn de recuperare.P.K. este în afara unitatii pediatrice, în afara unitatii pediatrice, în spitalele de spitalizare, pe un aparat de respiratie si sub regim invaziv de conducere.P.K. este în afara sistemului de respiratie si sub regim invaziv de conducere.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K.

este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.P.K. este în afara sistemului de respiratie.P.P.C este în afara sistemului de respiratie.P.P.P.P. este în afara sistemului de respiratie.P.P.P.P. este în afara sistemul sistemul de respiratie.P.P.P.P. este în afara sistemul sistemul de respiratie.P.P.P.P.P. este în afara sistemul sistemul de respiratie.P.P.P.P.P. este în afara sistemul sistemul de respiratie.P.P.P.P.P.P. este în afara sistemul sistemul de respiratie.P.P.P.P.P.P.P.P.P.P.

este în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care este în cazul în cazul în cazul în care este în cazul În acest sens, Curtea Europeană a Justiției a subliniat că trebuie să se distingă "depășirea deliberată a vieții" de "retragerea tratamentelor" care reprezintă un obstacol pentru terapia de menținere a vieții.

În acest sens, Curtea Europeană a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției

a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției a Justiției În acest sens, Curtea a remarcat că, deși judecătorul Visokog a recunoscut expertiza tuturor celor 12 medici specialiști care și-au depus mărturia în procedura de decizie privind cererea de tratament preventiv de menținere a vieții pentru P.K., în cele din urmă, Curtea a considerat că valoarea națională a examinării a fost acordată medicilor care au fost responsabili de tratamentul zilnic al P.K., în loc de experți independenți.

În cele din urmă, Curtea a concluzionat că a examinat cu succes premergerea P.K. după ce a fost internată la domiciliu fără a beneficia de o internare la domiciliu, fără a fi necesară o adaptare la un nou domiciliu. În cele din urmă, Curtea a stabilit că recursul reclamantului în sensul articolului 2 al Convenției era evident neîntemeiat. art. 8 Curtea a acceptat decizia Curții Supreme de a interzice tratamentul pe care P.K. îl menținea în viață, fiind o amestecare în dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie. Cu toate acestea, amestecarea în cauză a constituit o amestecare în conformitate cu legea și a urmărit un scop legitim - protecția drepturilor și libertăților P.K. - singura problemă pe care Curtea de Supraveghere a trebuit să o examineze a fost dacă amestecarea în dreptul reclamantului era în mod proporțională cu scopul pe care îl urmărea.

Curtea a reiterat decizia Curții Supreme de a interzice tratamentul pe care P.K. îl menținea în viață, Gardner i.a. împotriva Regatului Unit (Curtea de Apel 114.125.), considerând că această decizie a fost o amestecare în ceea ce a fost în mod recent considerat a fi un cadru de aplicare al Curții Supreme de a Curții Europene de a Criminalității pentru a stabili dacă o persoană în cauză nu este în interesul său personal. Curtea de Apel a stabilit că nu este în interesul persoanelor interesate, în special în cazul în care nu este vorba de o persoană în interesul lor.[2] Curtea de Apel a stabilit că nu este în interesul persoanelor interesate, în cauză, în special în cazul în care nu este vorba de o persoană în interesul persoanelor interesate, în cauză, în care nu este interesul lor în interesul lor personal.

Prin urmare, într-un caz ca acesta, nu se poate spune că decizia este de aplicare a principiului "interesul superior al copilului fără a ieși din cadrul libertății de procesare a statului implicat", deoarece statul nu a încercat să stabilească un echilibru între protecția dreptului pacienților la viață și protecția dreptului lor la respectarea vieții private și a autonomiei personale. În orice caz, în determinarea interesului superior al copiilor, judecătorul P.K. hrogogovic a stabilit clar că, deși nu este prea probabil ca P.K. hrogovic să fie considerat un invadeator, judecătorul P.K. hrogovic a stabilit clar că nu este necesar să se aplice principiul libertății de procesare a copilului fără a ieși din cadrul libertății de procesare a statului implicat, deoarece acesta a încercat să stabilească un echilibru între protecția dreptului pacienților la viață și protecția dreptului lor la respectarea vieții private și a autonomiei personale.

© Ured zastupnika Republike Hrvatske pred Europskim sudom za ljudska prava. Sva prava pridržana. Dopuštenje za ponovno objavljivanje ovog sažetka dano je isključivo u svrhu uključivanja u HUDOC bazu podataka Suda. © Office of the Representative of the Republic of Croatia before the European Court of Human Rights. All rights reserved. Permission to re-publish this summary has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © Bureau de l’Agent de la République de Croatie devant la Cour européenne des droits de l’homme. Tous droits réservés. L’autorisation de republier ce résumé a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SAŽETAK ODLUKE O NEDOPUŠTENOSTI

PARFITT PROTIV UJEDINJENE KRALJEVINE

ODLUKA VIJEĆA OD 20. TRAVNJA 2021.

ZAHTJEV BR. 18533/21 Odluka nacionalnog suda o prekidu terapije održavanja na životu nije povrijedila pravo na život pacijentice i donesena je u njezinom najboljem interesu ČINJENICE Kći podnositeljice zahtjeva, maloljetna P.K., oboljela je od rijetke i uobičajeno terminalne bolesti naziva akutna nekrotizirajuća encefalopatija (ANE) zbog koje je, među ostalim, zadobila vrlo teško oštećenje mozga te se nalazila u dugotrajnom vegetativnom stanju bez ikakvih naznaka oporavka. U trenutku podnošenja zahtjeva P.K. je bila smještena na pedijatrijskoj jedinici intenzivne njege u bolnici, na respiratoru i pod invazivnim režimom njege. Sijedom navedenog, zaklada zadužena za upravljanje bolnicom u kojoj je P.K.

bila njegovana, podnijela je zahtjev Visokom sudu za ishođenje dozvole za prekidom primjene terapije koja je P.K. održavala na životu. Podnositeljica zahtjeva usprotivila se zahtjevu zaklade te predložila da se P.K. vrati kući gdje bi se o njoj brinuli članovi obitelji zajedno sa stručnim osobljem. Po provedenoj raspravi Visoki sud usvojio je zahtjev zaklade i odobrio prekid primjene terapije održavanja na životu. Podnositeljica se neuspješno žalila Žalbenom sudu da bi nakon toga ishodila privremenu mjeru sukladno članku 39. Poslovnika ESLJP-a kojom je odgođen prekid terapije do odluke ESLJP-a o zahtjevu podnositeljice. PRIGOVORI Pred ESLJP-om podnositeljica je prigovorila da prekid terapije koja je P.K.

održavala na životu predstavlja povredu prava na život te da je tužena država donijela odluku o njezi njezine kćeri umjesto nje čime je povrijeđeno njihovo pravo na obiteljski život zajamčeno člankom 8. Konvencije. OCJENA ESLJP-a Članak 2. Uvodno je ESLJP istaknuo kako valja razlikovati „namjerno oduzimanje života“ od „uskraćivanje liječenja“ koje predstavlja prekid terapije održavanja na životu. U tom smislu, ESLJP u postupcima poput podnositeljičinog utvrđuje jesu li države članice sukladno svojoj pozitivnoj obvezi koja proizlazi iz članka 2. Konvencije ( Lambert i drugi protiv Francuske [VV] , [1] stavci 124. i 143.): (i) osigurale postojanje regulatornog okvira u nacionalnom zakonodavstvu i praksi, (ii) uzele u obzir prethodno izražene želje pacijenta i njemu bliskih osoba, kao i mišljenje medicinskog osoblja, (iii) osigurale mogućnost obraćanja sudovima u slučaju donošenja odluke koja bi bila u najboljem interesu pacijenta.

S obzirom da ESLJP nije utvrdio nedostatke u regulatornom pravnom okviru u nacionalnom zakonodavstvu Ujedinjene Kraljevine te je njime bila predviđena i obveza obraćanja sudu u slučaju spora što je u najboljem interesu pacijenta ( Gard i drugi protiv Ujedinjene Kraljevine , stavci 40.-45. i članak 81.), ESLJP je svoju analizu ispunjena pozitivnih obveza temeljem članka 2. Konvencije usmjerio na pitanje jesu li vlasti Ujedinjene Kraljevine uzele u obzir prethodno izražene želje pacijenta i njemu bliskih osoba. U tom smislu, ESLJP je primijetio da iako je sudac Visokog suda priznao stručnost svih 12 liječnika specijalista koji su dali svoj iskaz u postupku odlučivanja o zahtjevu za prekidom terapije održavanja na životu P.K., u konačnici je nacionalni sud veću važnost dao iskazima liječnika koji su bili odgovorni za svakodnevnu njegu P.K., nego onima neovisnih stručnjaka.

Naposljetku, Visoki sud je zaključio da su izgledi za uspješno premještanje P.K. iz bolnice na kućnu njegu i njezinu adaptaciju na nove i lošije uvjete kući mali. Pri donošenju predmetnih zaključaka, sudac Visokog suda razmatrao je kako potrebu očuvanja života tako i želje podnositeljice zahtjeva koju je zastupao iskusan pravni tim. Nadalje, iako je P.K. bila premlada da bi izrazila vlastite želje, njezine interesa u postupku štitio je posebni skrbnik koji joj je imenovan i odvjetnik koji ju je zastupao, a obojica su podržali zahtjev zaklade. Sudac je također razmatrao i činjenicu da bi P.K. vjerojatno više željela biti kod kuće nego u bolnici, ali da je tužna istina da joj je nedostajala svijest o sebi i svojoj okolini te ne bi imala nikakvu korist od toga što bi bila kod kuće jer ne bi ni znala da je tamo.

Ipak, Visoki sud je razmatrao i bi li se premještanjem P.K. na kućnu njegu „imalo što za izgubiti“, s obzirom da je alternativa bila prekid terapije koja ju je održavala na životu, te je zaključio da je režim invazivne skrbi predstavljao trajni teret koji P.K. nije donio nikakve koristi. Konačno, iako nitko od medicinskih vještaka nije smatrao da je ostanak u bolnici u najboljem interesu P.K., Visoki sud je ispitao i tu opciju. No, nakon opširne analize u kojoj je razmotrio medicinske i nemedicinske implikacije predmeta, kao i njezine potencijalne želje i želje podnositeljice, unatoč presumpciji da život treba očuvati, ESLJP je zaključio da produljenje života P.K. nije bilo u njezinom najboljem interesu.

Slijedom svega navedenog ESLJP je utvrdio da je prigovor podnositeljice u smislu članka 2. Konvencije očigledno neosnovan. Članak 8. ESLJP je prihvatio da je odluka Visokog suda o prekidu terapije koja je P.K. održavala na životu predstavljala miješanje u pravo podnositeljice na poštovanje obiteljskog života. No kako je predmetno miješanje bilo u skladu sa zakonom i težilo legitimnom cilju - zaštiti prava i sloboda P.K. - jedino pitanje koje je ESLJP trebao razmotriti bilo je, je li miješanje u pravo podnositeljice bilo razmjerno legitimnom cilju kojem se težilo.

ESLJP je ponovio da je u sličnom predmetu, Gard i drugi protiv Ujedinjene Kraljevine (stavci 114.-125.), već utvrdio da ne smatra spornim što je regulatornim okvirom u Ujedinjenoj Kraljevini odgovornost za donošenje odluka o prekidu liječenja povjerena sudovima te je ponovno naglasio važnost postojanja nadzora nacionalnih sudova kao i primjerenost da se bolnice obrate sudovima u slučaju razilaženja u mišljenju između roditelja i liječnika. Razmatrajući predmet podnositeljice, ESLJP je utvrdio da je sudsko ispitivanje u oba stupnja bilo pedantno i temeljito. Svi zainteresirani bili su zasebno zastupani, izvedena su opsežna i kvalitetna vještačenja, posebno su razmatrani svi izneseni argumenti te su sudovi dali opširno obrazloženje u prilog svojih zaključaka.

Stoga se odluke nacionalnih sudova ni na koji način nisu mogle opisati kao proizvoljne. Nadalje, u predmetu podnositeljice Visoki sud vodio se kriterijem najboljeg interesa djeteta, a koji, sukladno recentnoj praksi ESLJP ( Vavrička i drugi protiv Češke [VV] [2] , stavci 286.-288.), ne pretpostavlja da bi roditelji nužno trebali primarno odlučivati kako će se služiti i zaštiti najbolji interes njihove djece već da postoji obaveza država da u središte svih odluka koje utječu na zdravlje i razvoj djece stave njihove najbolje interese, kao i interese djece kao skupine. Stoga, u predmetu kao što je ovaj, ne može se reći da je odluka o primjeni načela „najboljeg interesa djeteta“ bila izvan okvira slobode procjene tužene države jer je njome država nastojala uspostaviti ravnotežu između zaštite prava pacijenata na život i zaštite njihovog prava na poštovanje privatnog života i osobne autonomije.

U svakom slučaju, pri određivanju najboljeg interesa P.K. sudac Visokog suda jasno je utvrdio da, iako je malo vjerojatno da P.K. osjeća bol, izloženost invazivnim terapijama koje su bile nužne da bi ju se održalo na životu, kao i kontinuirani gubitak slobode, funkcija i sposobnosti uživanja u djetinjstvu, svakako su joj prouzročile stalnu i trajnu štetu. Slijedom svega navedenog ESLJP je utvrdio da su odluke nacionalnih sudova bile u najboljem interesu P.K. te je zahtjev podnositelja i u smislu članka 8. Konvencije odbacio kao očigledno neosnovan. Posljedično, ESLJP je ukinuo i privremenu mjeru koja je bila određena u predmetu sukladno članku 39. Poslovnika. [1] Sažetak presude dostupan je na hrvatskom jeziku [2] Analiza presude dostupna je na hrvatskom jeziku