BAUDEL c. FRANCE

Publicat la 15 septembrie 2025 SECȚIUNEA CINCEA DOCUMENT N 30355/24 Jean-Luc BAUDEL împotriva Franței, introdusă la 22 octombrie 2024, comunicată la 26 august 2025. Cererea se referă la respingerea cererii de suspendare a perioadei de valabilitate a măsurii care pune capăt conservării gameților reclamantului, în vârstă de peste 60 de ani, și la condiția de vârstă stabilită pentru accesul la asistență medicală la reproducere (AMP). În decembrie 2017, reclamantul, în vârstă de cincizeci și patru de ani, care a fost supus unei intervenții chirurgicale susceptibile de a-i afecta fertilitatea, a depus gameții în vederea realizării ulterioare a unei AAP, în beneficiul său, în conformitate cu art. 2141-11 din Codul de sănătate publică (CSP). Această dispoziție a fost completată prin Legea din 2 decembrie 2017. În decembrie 2021 privind bioetica. În conformitate cu punctul IV al articolului 2141-11 din secțiunea IV din CSP, înainte de ultimul paragraf, s-a precizat că Această limită de vârstă ar fi stabilită de un ordin al ministrului responsabil cu sănătatea, adoptat după avizul Agenției pentru Biomedicină [ABM] L 2141-11 din CSP a făcut trimitere, pentru a stabili data la care conservarea acestora din urmă nu ar mai fi justificată, la limita de vârstă stabilită pentru utilizarea lor prevăzută la art. 2141-38 din CSP. Această dispoziție, care rezultă din Decretul nr. 2021-1243 din 28 septembrie 2021 de stabilire a condițiilor de organizare și de preluare a parcursurilor de pescuit (modificat prin Decretul nr 2022-1187 din 25 septembrie 2021). August 2022) prevede că o astfel de asistență poate fi efectuată până la cea de-a șasea aniversare a sa în cadrul unui membru al cuplului care nu are vocația de a purta copilul În noiembrie 2023, centrul de studii și de conservare a ouălor și a materialului seminal (CECOS) l-a întrebat pe reclamant dacă dorește să pună capăt conservării materialului seminal al acestuia, reamintindu-i că legea prevede că aceasta poate fi încheiată în lipsa unui răspuns timp de 10 ani sau dacă vârsta atinsă este de 60 de ani sau mai mult. Reclamantul a răspuns că dorește să le păstreze Chiar dacă am împlinit 60 de ani de mai mult de o lună, deoarece am dorit întotdeauna să fiu părinte la 2 ianuarie 2024, CECOS l-a informat pe reclamant că, în conformitate cu limita de vârstă stabilită prin decret la 60 de ani, ei ar fi distruși în termen de trei luni de la data trimiterii acestei scrisori la 28 În martie 2024, Consiliul reclamantului a solicitat CECOS să nu-și distrugă sperma, susținând că art. 2141-38 din CSP nu și-a exprimat situația din momentul în care a depus gameții înainte de stabilirea condiției de vârstă prin această dispoziție. Prin e-mailul din 29 martie 2024, CECOS i-a răspuns că: Sclipiciul de spermă [reclamantul] nu va fi distrus la 2 aprilie 2024 La 12 aprilie 2024, reclamantul sesizează judecătorul cu privire la cauzele Tribunalului Administrativ din Paris (TA), în temeiul articolului 512-2 din Codul de Justiție Administrativă, cu privire la o cerere adresată CECOS de a suspenda distrugerea sclipicilor sale. aprilie 2024, instanța de judecată a respins apelul său la motivele pe care nu era caracterizată de urgență, având în vedere e-mailul din 29 martie. Reamintind că, în temeiul articolului 4 din Decretul din 28 septembrie 2021 menționat anterior, dispozițiile referitoare la limita de vârstă se aplică cererilor depuse de la data intrării în vigoare a prezentului decret, acesta a considerat că împrejurarea că reclamantul a efectuat, înainte de 30 septembrie 2021 [data intrării în vigoare a decretului], depunerea gameților săi nu poate permite decât să se dea curs cererii sale de autorizare a utilizării gameților săi pentru o reproducere asistată medical, care a trecut de vârsta de 60 de ani. Reclamantul s-a ocupat de casare, invocând art. 8 din Convenție. Reclamantul a depus o memoriul complementar în care a ridicat o chestiune prioritară de constituționalitate (QPC) referitoare la un joncțiune trasă din incompetența negativă a legiuitorului împotriva celui anterior ultim paragraf al punctului IV din art. 2141-11 din CSP. El susține că necunoașterea competenței legiuitorului a avut La 15 iulie 2024, Consiliul de Stat (CE) a considerat că QPC-ul invocat de reclamant nu prezintă un caracter serios și că nu ar fi trebuit să fie retrimis Consiliului Constituțional și a respins recursul printr-o astfel de decizie motivată: 8. În primul rând, pe de o parte, dispozițiile criticate ale articolului 2141-11 din Codul sănătății publice care se limitează, după cum s-a menționat mai sus, la a prevedea că se pune capăt conservării gameților atunci când persoana care atinge o vârstă nu mai justifică interesul acestei conservări, adică atunci când condițiile de realizare ulterioară a unei asistențe medicale pentru reproducere în beneficiul acestei persoane nu mai sunt satisfăcute, ele însele nu pot fi privite ca având o încălcare disproporționată a dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este garantat prin dispozițiile articolului 8 din Convenția (...). 9. Pe de altă parte, rezultă din dispozițiile art. 2141-2 din Codul sănătății publice, precum și din lucrările parlamentare ale Legii din 2 august 2021 privind bioetica pe care legiuitorul a subordonat-o, din motive de interes general, utilizarea unei tehnici de asistență medicală pentru reproducere în condiții de vârstă stabilite prin decret în Consiliul de Stat adoptat după avizul Agenției Biomedicinei, ținând seama de riscurile medicale ale reproducerii legate de vârstă, precum și de interesul copilului nenăscut. Această condiție are o dimensiune nu numai biologică, ținând cont, dacă este cazul, de eficiența tehnicilor puse în aplicare, ci și socială, justificată de considerații care țin de interesul copilului, printre care și locul celui al copilului. în generațiile familiale, și limitele în care solidaritatea națională trebuie să se ocupe de accesul la o tehnică de asistență medicală pentru reproducere. Principiul unei condiții de vârstă pentru a recurge la asistența medicală la reproducere, care intră în marja de apreciere de care dispune fiecare stat, și stabilirea acestei vârste prin art. 2141-38 din Codul de sănătate publică la cea de-a șasea aniversare a unui membru al cuplului care nu are vocația de a purta la copil nu aduce o atingere disproporționată dreptului la respectarea vieții private și de familie, așa cum este garantat prin dispozițiile art. 8 din convenție. Dispozițiile art. 2141-11-1 din Codul de sănătate publică, care: exportul de gameți reținuți în Franța, dacă sunt destinați să fie utilizați în străinătate, în scopuri interzise pe teritoriul național și care au ca scop împiedicarea oricărei eludări a dispozițiilor art. 2141-2 din același cod, nu mai încalcă în continuare cerințele născute din art. 8 din această convenție, nici nu le subminează articolele 2141-2, L 2141-11 și L. 2141-11-1 din Codul de sănătate publică combinat. 10. În al doilea rând, art. 2141-38 din Codul de sănătate publică, la care se referă din 26 octombrie 2021, nu poate fi considerat ca fiind întinat din competență în sensul articolului respectiv, în conformitate cu art. 2141-2 din Codul sănătății publice, condițiile de vârstă necesare pentru a beneficia de asistență medicală pentru reproducere. Pentru motivele menționate în secțiunea precedentă, el nu ignoră și mai mult dreptul la o viață de familie normală protejată de al zecelea paragraf din preambulul Constituției din 27 octombrie 1946. 11. În consecință, judecătorul instanței administrative nu a comis nici o eroare de drept prin neaplicarea dispozițiilor menționate la pct. 8 și 9, pe motiv de ilegalitate, pentru a respinge concluziile cererii domnului A..., în vederea suspendării executării măsurii prin care se pune capăt conservării gameților săi pe baza art. 2141-11 din Codul de Sănătate Publică, despre care el nu este disprețuit. 12. În plus, el nu și-a încălcat nici un ordin prin care să se țină seama, ținând cont de angajamentul asumat în fața consiliului dlui A... de centrul de studiu și conservare a ouălor și a materialului seminal de la spitalul Cochin și vărsat în mod direct să nu distrugă gameții săi, care ar putea fi înțeles ca un angajament de la: informat cu privire la orice schimbare viitoare cu privire la acest punct, că reclamantul nu ar putea fi privit ca motiv de existență a unei urgențe speciale, astfel cum este cerut de art. 521-2 din Codul de Justiție Administrativă la 22 octombrie 2024, reclamantul sesizează Curtea cu privire la o cerere de măsură provizorie, astfel încât să se solicite guvernului francez să suspende executarea măsurii care pune capăt conservării gameților săi. La 24 octombrie 2024, Curtea a refuzat să precizeze măsura solicitată. Prin scrisoarea din 2 octombrie 2024, În ianuarie 2025, CECOS l-a informat pe reclamant că, în urma deciziei Consiliului de Stat, s-ar pune capăt pe termen lung conservării sclipicilor de spermă (...) în termen de două luni de la primirea scrisorii respective. La 18 februarie 2025, Curtea, sesizată de reclamant cu o a doua cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din regulament, a decis să indice guvernului francez mai întâi în interesul părților și al bunei desfășurări a procedurii în fața acesteia, să suspende executarea măsurii prin care se pune capăt conservării gameților [reclamantului], care au fost reținuți în spitalul Cochin din Paris pe durata procedurii în fața Curții Invouchant art. 8 din Convenție, reclamantul susține că condiția de vârstă stabilită pentru a beneficia de o AAP aduce atingere dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie. Comitetul consideră că aceasta nu intră sub incidența competenței de reglementare și susține că punerea în aplicare a măsurii în litigiu, care ar avea drept consecință interzicerea definitivă a unui proiect parental, inclusiv în străinătate, ar fi disproporționată. În special, articolele 2141-11 și R. 2141-38 din Codul de sănătate publică sunt respinse cererea de suspendare a executării măsurii de încetare a conservării gameților reclamantului? În sensul articolului 8 din convenție ( mutatis mutandis Lia c. Malta, n 8709/20, 5 mai 2022) sunt accesibile și previzibile, în special în ceea ce privește punerea în aplicare, la cea de-a șasea aniversare a persoanei care nu are vocația de a purta copilul, de la măsura care pune capăt conservării gameților săi, și având în vedere că colectarea spermei poate fi realizată la om până la cea de-a șaptea aniversare a sa (art. 2141-36 din același cod) - Instanțele interne au efectuat în mod valabil, în circumstanțele din speță, un exercițiu de punere în balanță a intereselor private și publice concurente și au efectuat un control proporțional al respingerii cererii în litigiu Guvernul este invitat să prezinte concluziile raportorului public în fața Consiliului de Stat și, în măsura posibilului, orice element de drept comparat care figurează în lucrările parlamentare sau în avizele Consiliului de Stat sau ale Agenției de Biomedicină.

Publié le 15 septembre 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

30355/24

Jean-Luc BAUDEL

contre la France

introduite le 22 octobre 2024

communiquée le 26 août 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet de la demande de suspension de l’exécution de la mesure mettant fin à la conservation des gamètes du requérant, âgé de plus de soixante ans, et la condition d’âge fixée pour accéder à une assistance médicale à la procréation (AMP).

Le 21

décembre 2017, le requérant, alors âgé de cinquante-quatre ans et devant subir une intervention chirurgicale susceptible d’altérer sa fertilité, procéda au dépôt de ses gamètes en vue de la réalisation ultérieure, à son bénéfice, d’une AMP, conformément à l’article

L.

2141-11 du code de la santé publique (CSP).

Cette disposition fut complétée par la loi du 2

décembre 2021 relative à la bioéthique. Aux termes de l’avant dernier alinéa du point IV de l’article

L.

2141-11 du CSP, il fut précisé que «

lorsque la personne atteint un âge ne justifiant plus l’intérêt de la conservation

» de ses gamètes, il serait mis fin à cette conservation, et que «

cette limite d’âge serait fixée par un arrêté du ministre chargé de la santé, pris après avis de l’Agence de la biomédecine [ABM]

».

L’article

1

er

de l’arrêté du 26

octobre 2021 fixant la limite d’âge pour la conservation des gamètes et des tissus germinaux recueillis ou prélevés en application de l’article

L.

2141-11 du CSP renvoya, pour déterminer la date à laquelle la conservation de ces derniers ne serait plus justifiée, à la limite d’âge fixée pour leur utilisation prévue à l’article

R.

2141-38 du CSP.

Cette disposition, issue du décret n

o

2021-1243 du 28

septembre 2021 fixant les conditions d’organisation et de prise en charge des parcours d’AMP (modifié par le décret n

o

2022-1187 du 25

août 2022) prévoit qu’une telle assistance peut être réalisée «

jusqu’à son soixantième anniversaire chez le membre du couple qui n’a pas vocation à porter l’enfant

». L’article

R.

2141

‑

36 du même code prévoit que «

le recueil de spermatozoïdes peut être réalisé chez l’homme jusqu’à son soixantième anniversaire

».

Le 28

novembre 2023, le centre d’études et de conservation des œufs et du sperme (CECOS) demanda au requérant s’il souhaitait mettre fin à la conservation ou non de ses spermatozoïdes

», lui rappelant que la loi prévoit qu’il peut y être mis fin en l’absence de réponse pendant dix ans ou si l’âge atteint est de soixante ans ou plus. Le requérant répondit qu’il souhaitait les conserver «

même si j’ai 60 ans depuis un peu plus d’un mois car j’ai toujours le désir d’être père

».

Le 2

janvier 2024, le CECOS informa le requérant que, conformément à la limite d’âge fixée par décret à soixante ans, ses «

paillettes seraient détruites dans un délai de trois mois à compter de la date d’envoi de ce courrier

».

Le 28

mars 2024, le conseil du requérant demanda au CECOS de ne pas détruire ses spermatozoïdes, faisant valoir que l’article

R.

2141-38 du CSP ne s’appliquait pas à sa situation dès lors qu’il avait déposé ses gamètes avant que ne soit fixée la condition d’âge par cette disposition.

Par courriel du 29

mars 2024, le CECOS lui répondit qu’il lui confirmait que «

les paillettes de spermatozoïdes [du requérant] ne seront pas détruites le 2

avril 2024

».

Le 12

avril 2024, le requérant saisit le juge des référés du tribunal administratif de Paris (TA), sur le fondement de l’article

L.

512-2 du code de justice administrative, d’une demande tendant à ce qu’il enjoint au CECOS de suspendre la destruction de ses paillettes.

Le 13

avril 2024, le juge des référés rejeta sa requête aux motifs que l’urgence n’était pas caractérisée, compte tenu du courriel du 29

mars. Rappelant qu’aux termes de l’article

4 du décret du 28

septembre 2021 précité les dispositions relatives à la limite d’âge «

s’appliquent aux demandes présentées à compter de l’entrée en vigueur du présent décret

», il considéra que «

la circonstance que le requérant avait procédé, avant le 30

septembre 2021 [date d’entrée en vigueur du décret], au dépôt de ses gamètes ne saurait permettre qu’il fût donné une suite favorable à sa demande d’autorisation d’utilisation de ses gamètes en vue d’une procréation médicalement assistée passée l’âge de ses 60 ans.

»

Le requérant se pourvut en cassation, invoquant l’article

8 de la Convention.

Le requérant déposa un mémoire complémentaire dans lequel il souleva une question prioritaire de constitutionnalité (QPC) relative à un grief tiré de l’incompétence négative du législateur à l’encontre de l’avant dernier alinéa du point IV de l’article

L.

2141-11 du CSP. Il soutint que la méconnaissance de la compétence du législateur avait «

pour effet de porter atteinte au droit de mener une vie familiale normale ».

Le 15

juillet 2024, le Conseil d’État (CE) considéra que la QPC soulevée par le requérant ne présentait pas de caractère sérieux et qu’il n’y avait pas lieu de la renvoyer au Conseil Constitutionnel, et rejeta le pourvoi par une décision ainsi motivée :

«

L.

2141-11 du code de la santé publique se bornant, comme il a été dit ci-dessus, à prévoir qu’il est mis fin à la conservation des gamètes lorsque la personne atteint un âge ne justifiant plus l’intérêt de cette conservation, c’est-à-dire lorsque les conditions de la réalisation ultérieure d’une assistance médicale à la procréation au bénéfice de cette personne ne sont plus satisfaites, elles ne peuvent, par elles-mêmes, être regardées comme portant une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée et familiale, tel qu’il est garanti par les stipulations de l’article

8 de la convention (...).

L.

2141-2 du code de la santé publique ainsi que des travaux parlementaires de la loi du 2

août 2021 relative à la bioéthique que le législateur a subordonné, pour des motifs d’intérêt général, le recours à une technique d’assistance médicale à la procréation à des conditions d’âge fixées par décret en Conseil d’Etat pris après avis de l’Agence de la biomédecine, en prenant en compte les risques médicaux de la procréation liés à l’âge ainsi que l’intérêt de l’enfant à naître. Cette condition revêt une dimension non seulement biologique, tenant le cas échéant à l’efficacité des techniques mises en œuvre, mais également sociale, justifiée par des considérations tenant à l’intérêt de l’enfant, parmi lesquelles la place de celui

‑

ci dans les générations familiales, et aux limites dans lesquelles la solidarité nationale doit prendre en charge l’accès à une technique d’assistance médicale à la procréation. Le principe d’une condition d’âge pour recourir à l’assistance médicale à la procréation, qui entre dans la marge d’appréciation dont dispose chaque Etat, et la fixation de cet âge par l’article

R.

2141-38 du code de la santé publique au soixantième anniversaire chez le membre du couple qui n’a pas vocation à porter l’enfant ne portent pas une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée et familiale, tel qu’il est garanti par les stipulations de l’article

8 de cette convention. Les dispositions de l’article

L.

2141-11-1 du code de la santé publique, qui interdisent l’exportation de gamètes conservés en France s’ils sont destinés à être utilisés, à l’étranger, à des fins qui sont prohibées sur le territoire national et visent ainsi à faire obstacle à tout contournement des dispositions de l’article

L.

2141-2 du même code, ne méconnaissent pas davantage les exigences nées de l’article

8 de cette convention, pas plus que ne les méconnaissent les articles

L.

2141-2, L.

2141-11 et L.

2141-11-1 du code de la santé publique combinés.

R.

2141-38 du code de la santé publique, auquel renvoie l’arrêté du 26

octobre 2021, ne saurait être regardé comme entaché d’incompétence en ce qu’il fixe, en application de l’article

L.

2141-2 du code de la santé publique, les conditions d’âge requises pour bénéficier d’une assistance médicale à la procréation. Pour les motifs indiqués au point précédent, il ne méconnaît pas davantage le droit à une vie familiale normale protégé par le dixième alinéa du préambule de la Constitution du 27

octobre 1946.

L.

2141-11 du code de la santé publique, sur les termes desquelles il ne s’est pas mépris.

L.

521-2 du code de justice administrative

».

Le 22

octobre 2024, le requérant saisit la Cour d’une demande de mesure provisoire afin qu’il soit demandé au gouvernement français de suspendre l’exécution de la mesure mettant fin à la conservation de ses gamètes. Le 24

octobre 2024, la Cour refusa d’indiquer la mesure demandée.

Par un courrier du 2

janvier 2025, le CECOS informa le requérant qu’à la suite de la décision du Conseil d’État, il serait «

prochainement mis fin à la conservation de [ses] paillettes de spermatozoïdes (...) dans un délai de deux mois suite à la réception de ce courrier ».

Le 18

février 2025, la Cour, saisie par le requérant d’une seconde demande de mesures provisoires sur le fondement de l’article

39 du règlement, décida d’indiquer au gouvernement français «

dans l’intérêt des parties et du bon déroulement de la procédure devant elle, de suspendre l’exécution de la mesure mettant fin à la conservation des gamètes [du requérant], conservés à l’hôpital Cochin de Paris pendant la durée de la procédure devant la Cour

».

Invoquant l’article

8 de la Convention, le requérant soutient que la condition d’âge fixée pour bénéficier d’une AMP porte atteinte à son droit au respect de sa vie privée et familiale. Il considère que celle-ci ne relève pas du pouvoir réglementaire et fait valoir que l’exécution de la mesure litigeuse, qui aurait pour conséquence de lui interdire définitivement d’envisager un projet parental, y compris à l’étranger, serait disproportionnée.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le rejet de la demande de suspension de l’exécution de la mesure mettant fin à la conservation des gamètes du requérant emporte-t-il violation du droit de celui-ci au respect de sa vie privée, au sens de l’article

8 de la Convention (

mutatis mutandis

,

Lia c.

Malte

, n

o

8709/20, 5

mai 2022) ?

En particulier,

- Les articles

L.

2141-11 et R.

2141-38 du code de la santé publique sont

‑

ils accessibles et prévisibles, s’agissant notamment de la mise à exécution, au soixantième anniversaire de la personne qui n’a pas vocation à porter l’enfant, de la mesure mettant fin à la conservation de ses gamètes, et sachant que le recueil de spermatozoïde peut être réalisé chez l’homme jusqu’à son soixantième anniversaire (article

R.

2141-36 du même code)

?

- Les juridictions internes ont-elles valablement procédé dans les circonstances de l’espèce à l’exercice de mise en balance des intérêts privés et publics concurrents et opéré un contrôle de proportionnalité du rejet de la demande litigieuse

?

Le Gouvernement est invité à produire les conclusions du rapporteur public devant le Conseil d’État ainsi que, dans la mesure du possible, tout élément de droit comparé pertinent figurant dans les travaux parlementaires ou les avis du Conseil d’État ou de l’Agence de biomédecine.