BARET c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
BARET c. FRANCE (CtEDO, 2021)
Comunicată la 11 ianuarie 2021 Publicată la 1 februarie 2021 CINQUES SECȚIUNEA C: Interogare nr 22296/20 Lea BARET împotriva Franței introdusă la 27 mai 2020 OBIECTUL L au trăit în perechi și au încheiat un pact civil de solidaritate la 25 februarie 2016. În septembrie 2016, M.B. s. este diagnosticat cu tumoră cerebrală. La 28 decembrie 2016, a efectuat un depozit de sclipici de spermă în cadrul serviciului de biologie a reproducerii Centrului de studiu și conservare a ouălor și a materialului seminal (CECOS) al spitalului de proiectare din Marsilia. Recurenta și M.B. s-au căsătorit la 30 ianuarie 2019. Cu două zile înainte, M.B. a redactat un testament în care a desemnat reclamanta ca fiind cel mai bun decizie de utilizare sau de distrugere a pliantelor sale silențioase murise înainte de sarcină. El a indicat că, în acest caz, i-ar plăcea să aibă posibilitatea de a recurge la reproducere post-mortem. M.B. a decedat la 23 martie 2019. Prin scrisoarea din 25 mai 2019, recurenta a solicitat CECOS transferul către o instituție de sănătate spaniolă al sclipicilor din materialul seminal al soțului decedat. Prin scrisoarea din 3 iunie 2019, acesta i-a răspuns că cererea trebuie adresată Agenției de Biomedicină, ceea ce a făcut prin scrisoarea din 10 ianuarie 2020. Printr-o cerere din 4 februarie 2020, recurenta sesizează judecătorul cu privire la cauzele Tribunalului Administrativ din Marsilia în temeiul articolului L. 521-2 din Codul de Justiție administrativă, pentru a se adresa statului de drept public-ospitaliali din Marsilia (APHM) să ia toate măsurile necesare pentru a permite exportul gameților M.B. către o instituție de sănătate din Spania. Printr-o ordonanță din 10 februarie 2020, judecătorul de judecată și-a respins cererea pe motiv că AAPHM nu era competentă să dea curs cererii sale și, prin urmare, aceasta nu a comis nici un delict grav și manifestând prin neautorizarea transferului solicitat. Printr-o ordonanță din 28 februarie 2020, Consiliul de Stat a respins recursul la ordonanța din 10 februarie. În afară de motivul indicat de primul judecător, el a luat în considerare următoarele:¶7. (...) în orice caz, interzicerea impusă de articolul L. 2141-2 din Codul sănătății publice de a utiliza, în caz de deces al soțului, gameții acestuia în beneficiul văduvei sale, se află în marja de apreciere de care dispune fiecare stat pentru aplicarea Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nu aduce, prin ea însăși, o atingere disproporționată dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este garantat de dispozițiile art. 8 din această convenție. Dispozițiile art. 2141-11-1 din același cod care interzic, de asemenea, ca gameții conținuți în Franța să poată face obiectul unei deplasări, în cazul în care acestea sunt destinate utilizării, în străinătate, în scopuri interzise pe teritoriul național, pentru a împiedica orice eludare a dispozițiilor art. L. 2141-2 și nu încalcă, prin ele însele, cerințele născute la art. 8 din Convenția europeană. Cu toate acestea, compatibilitatea legii cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu împiedică aplicarea unor dispoziții legislative în anumite circumstanțe speciale să constituie o ingerință disproporționată în ceea ce privește drepturile garantate de această convenție. Prin urmare, este de competența instanței de a aprecia în mod concret dacă, în ceea ce privește domeniul de aplicare al dispozițiilor legislative în cauză, respectarea drepturilor și libertăților protejate prin convenție care rezultă din punerea în aplicare a dispozițiilor, de către acestea însele compatibile cu aceasta, nu este excesivă. 9. Cererea de mutare a gameților domnului C. la o instituție medicală spaniolă rezultă dintr-un proiect parental pe care acesta îl consimtese în viață. Cu toate acestea, nu se contestă faptul că cererea de export în Spania nu se bazează decât pe posibilitatea legală de a efectua o inseminare artificială post-mortem , C..., de naționalitate franceză, care nu are nicio legătură cu Spania și care nu menționează nici o circumstanță specială de natură să stabilească că decizia contestată ar aduce o atingere excesivă dispozițiilor art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. La 31 iulie 2020, Adunarea Națională a adoptat proiectul de lege privind bioetica, în a doua lectură, cu modificări. Acest proiect menționează interzicerea reproducerii postume. anterior, într-un aviz privind acest proiect emis la 24 iulie 2019, Consiliul de Stat a solicitat ridicarea acestuia. Pe de altă parte, textul menține, de asemenea, condiția de a fi în viață în momentul realizării AAP, ceea ce exclude orice posibilitate de a recurge la AAP prin intermediul gameților unui om decedat sau a embrionilor conținuți de un cuplu din care a murit omul. Această situație duce la faptul că o femeie al cărei donou a decedat trebuie să renunțe la orice proiect de amanet cu gameții acestuia din urmă sau embrionii cuplului, în timp ce ea va fi autorizată să realizeze o AAP singură, cu o treime donator. Consiliul de Stat consideră că este paradoxal să mențină această interdicție în timp ce legiuitorul deschide AAP pentru femeile necăsătorite. Este adevărat că principiul egalității nu este necunoscut atunci când soția singură și soția al cărei soț sau concubin a decedat sunt plasați în situații diferite, în special în ceea ce privește capacitatea lor de a acorda liber unei AAP și în ceea ce privește filiația copilului. Cu toate acestea, din motive de coerență a întregii reforme, Consiliul de Stat recomandă .d . să autorizeze transferul de embrioni și inseminarea post ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... , dacă sunt îndeplinite următoarele două condiții: pe de o parte, o verificare a proiectului parental pentru a asigura consimțământul soțului decedat sau al concubinului decedat; pe de altă parte, un cadru în timp (timp minim de la deces și termenul maxim) al posibilității de a recurge la această AAP. Ca în cauza Dalleau împotriva Franței 57307/18), cererea ridică întrebări sub aspectul articolului 8 din Convenție. Recurenta consideră că refuzul autorităților franceze de a autoriza exportul de gameți în vederea unei inseminări ulterioare în Spania aduce atingere vieții sale private și familiale. Refuzul de a-i obliga pe gameții soțului decedat al reclamantei la o instituție de sănătate spaniolă încalcă dreptul acesteia la respectarea vieții sale private sau a dreptului la respectarea vieții sale de familie, în sensul art. 8 din Convenție