CABALLERO c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
CABALLERO c. FRANCE (CtEDO, 2021)
1 Comunicată la 11 ianuarie 2021
2 Publicată la 1
3 er
4 februarie 2021
5 SECȚIA A CINCEA
6 Cererea nr.
7 o
8 37138/20
9 Laurenne CABALLERO
10 împotriva Franței
11 introdusă la 14 august 2020
12 OBIECTUL CAUZEI
13 Cererea privește refuzul autorităților administrative de a proceda la transferul embrionilor cuplului format de reclamantă și de soțul său decedat către Spania, țară care autorizează inseminarea artificială
14 post mortem
15 .
16 Reclamanta și soțul său au avut doi copii născuți în octombrie 2014 și decembrie 2018, al doilea prin fecundare
17 in vitro
18 în timp ce tatăl său suferea de o leucemie acută limfoblastică de tip T. În vederea continuării proiectului lor familial, reclamanta și soțul său începuseră demersuri pentru o procreare asistată medical (PMA). Cinci dintre embrionii lor au fost conservați la Centrul spitalicesc universitar din Brest începând cu 17 și 18 februarie 2018.
19 În timp ce starea de sănătate a soțului reclamantei se agrava, acesta din urmă a atestat la 30 ianuarie 2019 dorința sa ca soția sa să poată utiliza embrionii conservați dacă ar veni să moară. La 15 februarie 2019, cuplul și-a dat acordul pentru a reînnoi conservarea embrionilor.
20 În urma decesului soțului său la 21 aprilie 2019, reclamanta a luat legătura cu centrul de reproducere asistată al spitalului din Barcelona și a început demersuri pentru a proceda la o PMA cu transfer al embrionilor. După refuzul Centrului spitalicesc universitar din Rennes (CHRU) de a proceda la transferul de embrioni
21 post mortem
22 , reclamanta a sesizat la 16 decembrie 2019 judecătorul de drepturi și libertăți al tribunalului administrativ din Rennes, în temeiul articolului L. 521-2 din codul de justiție administrativă, pentru a impune directorului CHRU să exporte embrionii conservați către centrul de reproducere din Barcelona.
23 Prin ordonanța din 20 decembrie 2019, judecătorul de drepturi și libertăți a respins cererea sa. După ce a reamintit dispozițiile articolelor L. 2141-2 și
24 L.
25 2141-9 din codul sănătății publice (CSP), care interzic respectiv inseminarea postumă și exportul de embrioni conservați în Franța dacă sunt destinați să fie utilizați în scopuri interzise pe teritoriul național, judecătorul a considerat după cum urmează
26 :
27 «
28 Dispozițiile menționate [în special articolele L. 2141-2 și L. 2141-9] nu sunt incompatibile cu prevederile articolului 8. Interdicția prevăzută de articolul L. 2141-2 [din CSP] de a proceda, în caz de deces al soțului, la un transfer de embrion în favoarea văduvei sale, ține de marja de apreciere de care dispune fiecare Stat, în jurisdicția sa, pentru aplicarea [CEDO] și nu aduce în sine o atingere disproporționată dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este garantat de prevederile articolului 8 al acestei convenții. Dispozițiile articolului L. 2141-9 din același cod, care interzice de asemenea ca embrionii conservați în Franța să poată face obiectul unui export, dacă sunt destinați să fie utilizați, în străinătate, în scopuri interzise pe teritoriul național, urmăresc să împiedice orice eludare a dispozițiilor articolului
29 L.
30 2141-2 și nu încalcă, în sine, exigențele născute din articolul 8 al acestei convenții.
31 Cu toate acestea, compatibilitatea legii cu prevederile CEDO nu împiedică ca, în anumite circumstanțe particulare, aplicarea unor dispoziții legislative să poată constitui o ingerință disproporționată în drepturile garantate de această convenție. Revine deci judecătorului să aprecieze concret dacă, prin raportare la finalitățile dispozițiilor legislative în cauză, atingerea adusă drepturilor și libertăților protejate de convenție, care rezultă din punerea în aplicare a dispozițiilor, în sine compatibile cu aceasta, nu este excesivă.
32 Din instrucție rezultă că dl și
33 dna
34 Caballero, deja părinți a două fetițe născute din unirea lor, aveau proiectul de a avea cel puțin un nou copil. Într-o scrisoare din 30 ianuarie 2019 pe care starea sa de sănătate nu îi permitea să o redacteze și să o semneze manuscris, dl Caballero a făcut referire la acest proiect parental și la dorința sa ca soția sa să poată, dacă ar veni să decedeze prematur, să utilizeze embrionii conservați, precizând că știa că este autorizat în Spania și nu în Franța, și indicând în schimb că nu dorește ca paietele sale să fie utilizate sau studiate, ci voia ca acestea să fie distruse. Cu toate acestea, în ciuda acestui proiect și a voinței exprimate astfel,
35 dna
36 Caballero, care este de naționalitate franceză și locuiește în Franța, nu se prevalează de nicio legătură particulară cu Spania, țară în care o unitate de sănătate este în măsură să procedeze la un transfer de embrion post
37 ‑
38 mortem. Astfel, proiectul de transfer de embrion în străinătate urmărit de
39 dna
40 Caballero are drept efect eludarea dispozițiilor legislative franceze care împiedică realizarea sa. În aceste condiții, având în vedere interesele legitime care fundamentează legislația franceză actualmente în vigoare și având în vedere circumstanța că doi copii s-au născut din unirea dlui și
41 dnei
42 Caballero, decizia contestată nu aduce dreptului
43 dnei
44 Caballero la respectarea vieții sale private și de familie garantat de prevederile articolului 8 din CEDO o atingere excesivă. Această decizie de refuz nu aduce deci o atingere gravă și vădit ilegală unei libertăți fundamentale.
45 Din cele de mai sus rezultă, fără a fi necesar să se pronunțe asupra condiției de urgență, că concluziile prezentate de
46 dna
47 Caballero (...) trebuie respinse.
48 »
49 Prin ordonanța din 24 ianuarie 2020, Consiliul de Stat a respins apelul împotriva ordonanței din 20 decembrie 2019
50 :
51 «
52 (...) Din instrucție rezultă că cererea ca embrionii rezultați din gameții cuplului să fie deplasați către o unitate medicală spaniolă rezultă dintr-un proiect parental la care soțul
53 dnei
54 A. a consimțit în timpul vieții sale. Cu toate acestea, nu se contestă că cererea de deplasare în Spania nu se întemeiază decât pe posibilitatea legală de a se proceda acolo la un transfer de embrion post-mortem,
55 dna
56 A., de naționalitate franceză, neîntreținând nicio legătură cu Spania și neinvocând nicio circumstanță particulară. În această privință, faptul că obiectul litigiului privește nu gameții soțului său, ci embrionii concepuți datorită propriilor săi gameți nu constituie o circumstanță de natură să stabilească faptul că decizia contestată ar aduce o atingere excesivă prevederilor articolului 8 din [CEDO].
57 »
58 La 31 iulie 2020, Adunarea Națională a adoptat proiectul de lege privind bioetica, în a doua lectură, cu modificări. Acest proiect menține interdicția procreării postume. Anterior, într-un aviz cu privire la acest proiect emis la 24 iulie 2019, Consiliul de Stat preconizase ridicarea acesteia
59 :
60 «
61 Pe de altă parte, textul menține de asemenea condiția privind faptul de a fi în viață la momentul realizării PMA, ceea ce înlătură orice posibilitate de a recurge la PMA cu ajutorul gameților unui bărbat decedat sau a embrionilor conservați de un cuplu al cărui bărbat a decedat. Această situație ajunge la faptul că o femeie al cărei soț este decedat trebuie să renunțe la orice proiect de PMA cu gameții acestuia din urmă sau cu embrionii cuplului, în timp ce va fi autorizată să realizeze o PMA singură, cu donator terț. Consiliul de Stat consideră că este paradoxal să se mențină această interdicție în timp ce legiuitorul deschide PMA pentru femeile necăsătorite. Desigur, principiul egalității nu este încălcat în măsura în care femeia singură și femeia al cărei soț sau concubin este decedat se află în situații diferite, în special prin raportare la capacitatea lor de a consimți liber la o PMA și prin raportare la filiația copilului. Într-o preocupare de coerență de ansamblu a reformei, Consiliul de Stat recomandă totuși Guvernului să autorizeze transferul de embrioni și inseminarea post mortem, în măsura în care sunt îndeplinite următoarele două condiții: pe de o parte o verificare a proiectului parental pentru a se asigura de consimțământul soțului sau concubinului decedat; pe de altă parte o încadrare în timp (termen minim de la deces și termen maxim) a posibilității de a recurge la această PMA.
62 »
63 Cererea ridică întrebări din perspectiva articolului 8 din Convenție. Reclamanta apreciază că situația sa este diferită de cauza
64 Dalleau împotriva Franței
65 (nr.
66 o
67 57307/18) pendinte în fața Curții, deoarece privește cererea de transfer al embrionilor cuplului care cuprind patrimoniul său genetic și nu doar gameții soțului său decedat. Ea apreciază din acest motiv că lipsa unei legături particulare cu Spania invocată de instanțele naționale pentru a-i respinge cererea nu era suficientă. Ea susține de asemenea că Curtea a tolerat o restricție a recurgerii la o tehnică de procreare pe teritoriul unui Stat parte, vizând în mod explicit faptul că aceeași tehnică este accesibilă într-un alt Stat (
68 S.H. și alții împotriva Austriei
69 [MC], nr.
70 o
71 57813/00, § 114, CEDO 2011.
72 ÎNTREBARE ADRESATĂ PĂRȚILOR
73 Refuzul de a exporta embrionii concepuți datorită gameților reclamantei și ai soțului său decedat, către o unitate de sănătate spaniolă autorizată să practice procreările asistate medical, antrenează încălcarea dreptului acesteia la respectarea vieții sale private sau a dreptului său la respectarea vieții sale de familie în sensul articolului 8 din Convenție
74 ?