Publicat la 25 septembrie 2023 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 57550/22 Martine CHENE-YOOK împotriva Franței introdusă la 12 decembrie 2022, comunicată la 4 septembrie 2023 OBIECTUL L În 2015, recurenta, în vârstă de 39 de ani, și-a păstrat autoconservarea gameților pentru a-și proteja fertilitatea, care ar putea fi afectată de tratament medical și-a reînnoit consimțământul pentru conservarea gameților din 2016 până în 2021. 2021-1017 privind bioetica din 2 august 2021 a stabilit vârsta legală a accesului la piața internă la 45 de ani (articolul R. 2141-38 din Codul de sănătate publică). În timp ce sunetul de sănătate îi permitea să ia în considerare o sarcină, reclamanta a solicitat, la 27 iulie 2022, exportul gameților săi către o instituție medicală din Spania în vederea fertilizării in vitro printr-o decizie din 11 august 2022, Agenția de Biomedicină și-a respins cererea pe motiv că nu a îndeplinit condiția de vârstă pentru a beneficia de o AAP. La 8 septembrie 2022, reclamanta a solicitat instanței administrative (TA) din Montreuille, în temeiul articolului La 27 octombrie 2022, Consiliul de Stat a respins, prin ordonanța din 8 septembrie 2022, recursul adresat instanței administrative a respins cererea. La 27 octombrie 2022, Consiliul de Stat a respins, în acest sens, recursul formulat împotriva tribunalului administrativ. Rezultatul este că, în 2015, MB a depus gameții la centrul de studiu și conservare a ouălor și a materialului seminal din ..., în vederea realizării ulterioare a asistenței medicale pentru reproducere. Prin decizia din 11 În august 2022, Agenția Biomedicinei a respins cererea depusă de această instituție de autorizare a exportului acestor gameți către o unitate situată în Spania pe motiv că M B a depășit limita de vârstă de 45 de ani stabilită prin dispozițiile articolului R. 2141-38 din Codul de sănătate publică. B... se referă la apelul din 8 septembrie 2022 prin care judecătorul Tribunalului Administrativ din Montreuille, hotărând în temeiul articolului 521-2 din Codul de Justiție administrativă, și-a respins cererea de anulare a acestei decizii. În primul rând, motivul întemeiat pe ceea ce articolul L. 2141-11-1 din Codul de sănătate publică ar fi incompatibil cu Directiva 2011/24 UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în domeniul asistenței medicale transfrontaliere, al cărei obiect este de a îmbunătăți în acest domeniu libera circulație a mărfurilor și a persoanelor și libertatea de a presta servicii, nu poate fi, prin urmare, exclus, în orice caz, din termenii acestei directive, nici din jurisprudența Curții a Uniunii Europene că măsurile referitoare la posibilitatea de a muta gameții recoltați și reținuți pe teritoriul unui stat membru către o unitate situată pe teritoriul unui alt stat membru ar intra în domeniul de aplicare al normelor prevăzute de această directivă sau al principiului liberei prestări a serviciilor. În al doilea rând, pe de o parte, dispozițiile menționate la punctele 3 și 4 nu sunt incompatibile cu dispozițiile [Convenției] și, în special, ale articolului 8 din aceasta, într-adevăr, articolul L. 2141-2 din Codul sănătății publice condiționează dreptul de a beneficia de asistență medicală pentru reproducere de condițiile de vârstă stabilite prin decret în Consiliul de Stat, adoptat după avizul Agenției Biomedicinei, ținând cont de riscurile medicale ale reproducerii legate de vârstă, precum și de interesul copilului nenăscut. În conformitate cu datele obținute din știință, amintită în special de avizele emise la 8 iunie 2017 și la 14 iunie 2021 de consiliul de conducere al Agenției Biomedicinei, riscul medical pentru copil și pentru mamă crește odată cu vârsta acesteia în momentul sarcinii, în special începând cu vârsta de 40 de ani. Prin urmare, principiul unei condiții de vârstă pentru a recurge la asistența medicală pentru reproducere, care intră în sfera de competență de care dispune fiecare stat în jurisdicția sa în ceea ce privește aplicarea [Convenției], nu aduce atingere în mod disproporționat dreptului la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este garantat prin dispozițiile articolului 8 din convenție. Dispozițiile art. L. 2141-11-1 din Codul sănătății publice, care interzic ca gameții depuși în Franța să poată face obiectul unui transfer, dacă sunt destinați să fie utilizați, în străinătate, în scopuri care sunt interzise pe teritoriul național și care au ca scop împiedicarea oricărei eludări a dispozițiilor art. L. 2141-2, nu încalcă în continuare cerințele născute la art. 8 din această convenție. Pe de altă parte, prin stabilirea limitei vârstei la patruzeci și cinci de ani pentru femeia care are vocația de a purta copilul, vârsta luând în considerare atât riscurile medicale ale reproducerii legate de vârstă, cât și interesul copilului nenăscut, prim-ministrul nu a stabilit, prin dispozițiile art. 2141-38 din Codul sănătății publice, o regulă vădit ilegală. Cu toate acestea, compatibilitatea legii cu prevederile [Convenției] nu împiedică, în anumite circumstanțe speciale, aplicarea dispozițiilor legislative să constituie o ingerință disproporționată în ceea ce privește drepturile garantate prin această convenție. Prin urmare, este de competența instanței de a aprecia în mod concret dacă, în ceea ce privește scopurile dispozițiilor legislative în cauză, respectarea drepturilor și libertăților protejate de convenție, care rezultă din punerea în aplicare a dispozițiilor, de către ele însele compatibile cu aceasta, nu este excesivă. 10. Din faptul că cererea de autorizare a mutării gameților de M B... spre Spania se bazează pe posibilitatea de a beneficia de asistență medicală pentru reproducere dincolo de limita de vârstă stabilită de dispozițiile menționate la punctul 5. B..., de naționalitate franceză, nu întreține nicio legătură cu Spania. Faptul că o boală gravă nu i-a permis să ia în considerare o sarcină între 40 și 45 de ani nu este suficient pentru a stabili că decizia contestată ar aduce o încălcare vădit excesivă a dreptului la respectarea vieții private și de familie. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta susține că refuzul autorităților franceze de a autoriza exportul gameților săi în Spania aduce o atingere disproporționată vieții sale private. Aceasta subliniază faptul că în cadrul vârstei de procreere prin legea franceză nu corespunde nici unui consens european. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Refuzul de a-i refuza pe gameții recurentei către o instituție de sănătate spaniolă încalcă dreptul acesteia la respectarea vieții private, în sensul articolului 8 din Convenție (Lia c. Malta, nr. 8759/20, 5 mai 2022)? Părțile sunt invitate să prezinte o copie a memoriilor depuse în fața Consiliului de Stat.
Publié le 25 septembre 2023
Requête n
o
57550/22
Martine CHANE-YOOK
contre la France
introduite le 12 décembre 2022
communiquée le 4 septembre 2023
La requête concerne le refus d’exporter les gamètes de la requérante vers l’Espagne, pays qui autorise l’accès à l’assistance médicale à la procréation (AMP) pour les femmes de plus de quarante-cinq ans.
En 2015, la requérante, alors âgée de 39 ans, bénéficia d’une auto
‑
conservation de ses gamètes pour préserver sa fertilité, susceptible d’être affectée par un traitement médical. Elle renouvela de 2016 à 2021 son consentement pour la conservation de ses gamètes.
Par la suite, la loi n
o
2021-1017 relative à la bioéthique du 2 août 2021 fixa l’âge légal de l’accès à l’AMP à quarante-cinq ans (article R. 2141-38 du code de la santé publique).
Alors que son était de santé lui permettait d’envisager une grossesse, la requérante sollicita, le 27 juillet 2022, l’exportation de ses gamètes vers un établissement de santé en Espagne en vue d’une fécondation
in vitro
avec don de spermatozoïdes.
Par une décision du 11 août 2022, l’Agence de biomédecine rejeta sa demande au motif qu’elle ne remplissait pas la condition d’âge pour bénéficier d’une AMP.
Le 8 septembre 2022, la requérante demanda au juge des référés du tribunal administratif (TA) de Montreuil, sur le fondement de l’article
L.
521–2 du code de justice administrative (CJA), d’enjoindre à l’Agence de biomédecine d’autoriser l’exportation de ses gamètes en Espagne.
Par une ordonnance du 8 septembre 2022, le juge des référés du tribunal administratif rejeta sa requête. La requérante releva appel de cette ordonnance.
Le 27 octobre 2022, le Conseil d’État rejeta, en ces termes, l’appel formé contre l’ordonnance
:
«
6.
Il résulte de l’instruction qu’en 2015, M
me
B... a procédé à un dépôt de ses gamètes au centre d’étude et de conservation des œufs et du sperme de ..., en vue de la réalisation ultérieure d’une assistance médicale à la procréation. Par une décision du 11
août 2022, l’Agence de la biomédecine a rejeté la demande, présentée par cet établissement, d’autorisation de l’exportation de ces gamètes vers un établissement situé en Espagne au motif que M
me
B... avait dépassé la limite d’âge de quarante-cinq ans fixée par les dispositions de l’article R. 2141-38 du code de la santé publique. M
me
B... relève appel de l’ordonnance du 8 septembre 2022 par laquelle le juge des référés du tribunal administratif de Montreuil, statuant sur le fondement de l’article
L.
521-2 du code de justice administrative, a rejeté sa demande tendant à l’annulation de cette décision.
7.
En premier lieu, le moyen tiré de ce que l’article L. 2141-11-1 du code de la santé publique serait incompatible avec la directive 2011/24 UE du Parlement européen et du Conseil du 9 mars 2011 relative à l’application des droits des patients en matière de soins de santé transfrontaliers, dont l’objet est d’améliorer en cette matière la libre circulation des marchandises et des personnes et la libre prestation de services, ne peut qu’être écarté dès lors, en tout état de cause, qu’il ne ressort ni des termes de cette directive, ni de la jurisprudence de la Cour de Justice de l’Union européenne que les mesures relatives à la possibilité de déplacer des gamètes prélevés et conservés sur le territoire d’un État membre vers un établissement situé sur le territoire d’un autre État membre entreraient dans le champ d’application des règles définies par cette directive ou du principe de libre prestation de services.
8.
En second lieu, d’une part, les dispositions mentionnées aux points 3 et 4 ne sont pas incompatibles avec les stipulations de la [Convention] et, en particulier, de son article 8. En effet, l’article L. 2141-2 du code de la santé publique subordonne le bénéfice d’une assistance médicale à la procréation à des conditions d’âge fixées par décret en Conseil d’État, pris après avis de l’Agence de la biomédecine, en prenant en compte les risques médicaux de la procréation liés à l’âge ainsi que l’intérêt de l’enfant à naître. En l’état des données acquises de la science, rappelé en particulier par les avis rendus le 8 juin 2017 et le 14 juin 2021 par le conseil d’orientation de l’Agence de la biomédecine, le risque médical pour l’enfant et pour la mère s’accroît avec l’âge de celle-ci au moment de la grossesse, en particulier à partir de quarante ans. Dès lors, le principe d’une condition d’âge pour recourir à l’assistance médicale à la procréation, qui relève de la marge d’appréciation dont chaque État dispose, dans sa juridiction, pour l’application de la [Convention], ne porte pas une atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée et familiale, tel qu’il est garanti par les stipulations de l’article
8 de cette convention. Les dispositions de l’article L. 2141-11-1 du code de la santé publique, qui interdisent que les gamètes déposés en France puissent faire l’objet d’un transfert, s’ils sont destinés à être utilisés, à l’étranger, à des fins qui sont prohibées sur le territoire national et visent ainsi à faire obstacle à tout contournement des dispositions de l’article L. 2141-2, ne méconnaissent pas davantage les exigences nées de l’article 8 de cette convention. D’autre part, en fixant la limite d’âge au quarante-cinquième anniversaire pour la femme qui a vocation à porter l’enfant, âge prenant en considération tant les risques médicaux de la procréation liés à l’âge ainsi que l’intérêt de l’enfant à naître, le Premier ministre n’a pas fixé, par les dispositions de l’article
R.
2141-38 du code de la santé publique, une règle manifestement illégale.
9.
Toutefois, la compatibilité de la loi avec les stipulations de la [Convention] ne fait pas obstacle à ce que, dans certaines circonstances particulières, l’application de dispositions législatives puisse constituer une ingérence disproportionnée dans les droits garantis par cette convention. Il appartient par conséquent au juge d’apprécier concrètement si, au regard des finalités des dispositions législatives en cause, l’atteinte aux droits et libertés protégés par la convention qui résulte de la mise en œuvre de dispositions, par elles-mêmes compatibles avec celle-ci, n’est pas excessive.
10.
Il résulte de l’instruction que la demande d’autorisation du déplacement des gamètes de M
me
B... vers l’Espagne est fondée sur la possibilité d’y bénéficier d’une assistance médicale à la procréation au-delà de la limite d’âge fixée par les dispositions citées au point 5. M
me
B..., de nationalité française, n’entretient aucun lien avec l’Espagne. La circonstance qu’une grave maladie ne lui ait pas permis d’envisager une grossesse entre quarante et quarante-cinq ans ne suffit pas à établir que la décision contestée porterait une atteinte manifestement excessive au droit au respect de la vie privée et familiale.
»
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante soutient que le refus des autorités françaises d’autoriser l’exportation de ses gamètes en Espagne porte une atteinte disproportionnée à sa vie privée. Elle souligne que l’encadrement de l’âge de procréer par la loi française ne correspond à aucun consensus européen.
Le refus d’exporter les gamètes de la requérante vers un établissement de santé espagnol emporte-t-il violation du droit de celle-ci au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention (
Lia c. Malte
, n
o
8709/20, 5
mai 2022) ?
Les parties sont invitées à produire une copie des mémoires déposés devant le Conseil d’État.