Publicat pe 25 mai 2021 Prima secțiune Cerere nr 35967/19 Valentina BORTOLATO împotriva Italiei, introdusă la 28 iunie 2019, comunicată la 5 mai 2021 Recurenta susține că a suferit o încălcare a dreptului său la respectarea vieții de familie (art. 8 din convenție) din cauza faptului că menținerea unei relații cu copiii concepuți prin reproducere asistată medical de fosta sa parteneră, ca urmare a rupturii relației de cuplu. În plus, Comisia se plânge de posibilitatea de a solicita, în fața unei autorități judiciare, recunoașterea dreptului de a vizita acești copii, cu care a trăit timp de aproape cinci ani. Aceasta susține că nu a fost considerată parte în cursul procedurii în fața Tribunalului pentru copii din Veneția și că nu dispune de o cale de atac eficientă în fața instanțelor naționale pentru a-și exercita dreptul recunoscut prin art. 8 din convenție. În această privință, aceasta invocă articolele 6 și 13 din convenție. recurenta susține, de asemenea, că legea nr. 40 din 19 februarie 2004, prevăzând posibilitatea de a recunoaște copilul conceput prin reproducere asistată medical numai pentru cuplurile heterosexuale, constituie o discriminare bazată pe orientarea sexuală în sensul articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție. Au fost epuizate căile de atac interne în speță, așa cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție? În special, recursul la casare constituia o cale de atac efectivă în sensul acestei dispoziții, a cărei epuizare era necesară A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața de familie în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, din cauza faptului că nu este posibil să se solicite, în fața unei autorități judiciare, recunoașterea dreptului de vizită la adresa copiilor cu care a trăit timp de aproape cinci ani (a se vedea Nazarenko c. Rusia, nr. 39438/13, 6 iulie 2015, V.D. și alte c. Rusia 72931/10, 9 aprilie 2019) au adoptat autoritățile naționale toate măsurile pe care le putea impune în mod rezonabil pentru a menține legătura familială de facto dintre reclamantă și copii, ținând cont în special de faptul că reclamanta a sesizat tribunalul pentru copii din Veneția, solicitând instanței pentru copii să ia cuvântul în conformitate cu articolele 333 și 336 din Codul civil, pentru a li se acorda dreptul de vizitare a Parchetului în interesul minorilor și a solicitat instanței pentru copii să dea custodia minorilor serviciilor sociale pentru a organiza vizite cu reclamanta Tribunalul pentru copii din Veneția, printr-o decizie din 17 aprilie 2019, a declarat recursul recurentei inadmisibile din cauza lipsei de legalizare a acesteia, în conformitate cu articolele 333 și 336 din Codul civil, dar a primit recursul la Parchet prin aderarea la cererile sale; Tribunalul din Padova, sesizat de recurentă cu privire la o cerere de recunoaștere a statutului juridic de mamă, precum și cu privire la o cerere secundară de recunoaștere a dreptului de vizită în conformitate cu articolele 333 și 336 din Codul civil, printr-o ordonanță din 9 decembrie 2019, a ridicat o chestiune de legitimitate constituțională privind statutul juridic al persoanei născute în Italia ca urmare a aplicării unor tehnici de reproducere asistată medical de tip heterolog desfășurate în străinătate în cadrul unei relații procreative a unui cuplu format de două femei Curtea Constituțională, prin decizia nr. 30 din 28 ianuarie 2021, depusă la 9 martie 2021, declarând în același timp chestiunea ridicată de Tribunalul din Padova inadmisibilă, a constatat o deficiență gravă în protecția persoanelor născute prin reproducere asistată medical de un cuplu de femei, lacună pe care legiuitorul, în exercitarea puterii sale discreționare, trebuie să o completeze în cel mai scurt timp, identificând cele mai adecvate mijloace de recunoaștere a legăturilor afective stabile ale acestor minori, chiar și față de mama intenționată Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 225 din 2016, a pronunțat deja că întreruperea nejustificată a unei relații semnificative între minor și un terț (fără legătură de rudenie) ar putea intra sub incidența articolului 333 din Codul civil, care permite instanței să adopte "măsuri adecvate" atunci când comportamentul unuia sau al ambilor părinți aduce prejudicii minorului. Acest lucru este valabil și în cazul recursului la Parchet (de asemenea, legalizat prin articolul Ö Õ din Codul civil), la cererea adultului (nu părinte) implicat în relația în cauză. Procedura care a condus la decizia Tribunalului pentru copii din Veneția din 17 aprilie 2019 a fost echitabilă și a respectat, după caz, interesele protejate prin articolele 6 și 8 din convenție, ținând seama în special de faptul că reclamanta nu a putut participa la aceasta A avut recurenta la dispoziția sa, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă, prin care și-ar fi putut formula obiecțiile de necunoaștere a art. 8 Recurenta a fost discriminată pe baza orientării sexuale, contrar articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție, din cauza a ceea ce se află în calea recunoașterii copiilor concepuți pe post de reproducere asistată medical de fosta sa parteneră, legea nr. 40 din 19 februarie 2004 de stabilire a acestei posibilități numai pentru cuplurile heterosexuale
Publié le 25 mai 2021
Requête n
o
35967/19
Valentina BORTOLATO
contre l’Italie
introduite le 28 juin 2019
communiquée le 5 mai 2021
La requérante allègue avoir subi une atteinte à son droit au respect de la vie familiale (article 8 de la Convention) en raison de l’impossibilité de maintenir une relation avec les enfants conçus par procréation médicalement assistée par son ex-compagne, suite à la rupture de la relation de couple. Elle se plaint en outre de l’impossibilité de demander, devant une autorité judiciaire, la reconnaissance du droit de visite à l’égard de ces enfants, avec qui elle avait vécu pendant une période de presque cinq ans.
Elle soutient qu’elle n’a pas été considérée comme partie au cours de la procédure devant le tribunal pour enfants de Venise et qu’elle ne disposait pas d’un recours effectif devant les juridictions nationales pour faire valoir son droit reconnu par l’article 8 de la Convention. À cet égard, elle invoque les articles 6 et 13 de la Convention.
La requérante fait valoir également que la loi n
o
40 du 19 février 2004, en prévoyant la possibilité de reconnaitre l’enfant conçu par procréation médicalement assistée uniquement pour les couples hétérosexuels, constitue une discrimination fondée sur l’orientation sexuelle au sens de l’article
14 combiné avec l’article 8 de la Convention.
1.
Les voies de recours internes ont-elles été épuisées en l’espèce, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention
? En particulier, le recours en cassation constituait-il un recours effectif au sens de cette disposition, dont l’épuisement était requis
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’impossibilité de demander, devant une autorité judiciaire, la reconnaissance du droit de visite à l’égard des enfants avec qui elle avait vécu pendant presque cinq ans (voir
Nazarenko c. Russie
, n
o
39438/13, 6
juillet 2015,
V.D. et autres c. Russie
n
o
72931/10, 9 avril 2019) ? Les autorités nationales ont-elles adopté toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles pour préserver le lien familial
de facto
entre la requérante et les enfants compte tenu en particulier de ce que
:
-
la requérante a saisi le tribunal pour enfants de Venise, en demandant au parquet d’intervenir conformément aux articles 333 et 336 du code civil, pour se voir accorder un droit de visite
;
-
le parquet est intervenu dans l’intérêt des mineurs et a demandé au tribunal pour enfants d’octroyer la garde des mineurs aux services sociaux afin d’organiser des visites avec la requérante
;
-
le tribunal pour enfants de Venise, par une décision du 17 avril 2019, a déclaré le recours de la requérante irrecevable en raison de l’absence de légitimation de celle-ci, conformément aux articles 333 et 336 du code civil, mais a accueilli le recours du parquet en adhérant à ses demandes ;
-
le tribunal de Padoue, saisi par la requérante d’une demande de reconnaissance du statut juridique de mère ainsi que d’une demande accessoire de reconnaissance du droit de visite conformément aux articles 333 et 336 du code civil, par une ordonnance du 9 décembre 2019, a soulevé une question de légitimité constitutionnelle concernant le statut juridique de la personne née en Italie suite à l’application de techniques de procréation médicalement assistée de type hétérologue pratiquées à l’étranger dans le cadre d’une relation procréative d’un couple formé par deux femmes
;
-
la Cour Constitutionnelle, par la décision n
o
30 du 28 janvier 2021, déposée le 9 mars 2021, tout en déclarant la question soulevée par le tribunal de Padoue irrecevable, a constaté une grave lacune dans la protection des personnes nées par procréation médicalement assistée hétérologue pratiquée par un couple de femmes, lacune que le législateur, dans l’exercice de son pouvoir discrétionnaire, devra combler dans les plus brefs délais, en identifiant les moyens les plus appropriés de reconnaître les liens affectifs stables de ces mineurs, même envers la mère intentionnelle
;
-
la Cour constitutionnelle, par la décision n
o
225 de 2016, avait déjà statué que l’interruption injustifiée d’une relation significative établie et entretenue par le mineur avec un tiers (sans lien de parenté) pourrait relever de l’article 333 du code civil, qui permet au juge d’adopter des "mesures appropriées" lorsque le comportement de l’un ou des deux parents porte préjudice au mineur. Et ce sur l’appel du parquet (ainsi légitimé par l’article
336 du code civil), également à la demande de l’adulte (non parent) impliqué dans la relation en question
?
3.
La procédure débouchant sur la décision du tribunal pour enfants de Venise du 17 avril 2019 a-t-elle été équitable et a-t-elle respecté, comme il se doit, les intérêts protégés par les articles 6 et 8 de la Convention compte tenu, en particulier, de ce que la requérante n’a pas pu y participer
?
4.
La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif grâce auquel elle aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de l’article 8
?
5.
La requérante a-t-elle subi une discrimination fondée sur l’orientation sexuelle, contraire à l’article 14 lu conjointement avec l’article 8 de la Convention, en raison de ce qu’elle se trouve dans l’impossibilité de reconnaitre les enfants conçus per procréation médicalement assistée par son ex-compagne, la loi n
o
40 du 19 février 2004 prévoyant cette possibilité uniquement pour les couples hétérosexuels
?