I.M. AND Z.M. v. TURKEY and 2 other applications

Publicat la 7 iunie 2021 SEGUNDA SECȚIUNE Cererea nr. 50247/18 I.M. și Z.M. împotriva Turciei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) comunicată la 17 mai 2021 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă în principal la legalitatea și condițiile materiale ale detenției administrative a reclamanților în așteptarea procedurii de deportare. Detențiile reclamanților au fost declarate de către tribunale diferite ale magistraților ca fiind ilegale în temeiul Legii privind străinii și protecția internațională (Legea nr. 6458). În urma eliberării de la detenție în octombrie 2014, august 2014 și aprilie 2017, reclamanții au depus cereri individuale la Curtea Constituțională pentru a se plânge, printre altele, despre (i) condițiile materiale ale detenției lor; (ii) presupusa ilegalitate a detenției lor; și (iii) absența oricăror măsuri eficace de remediere în ceea ce privește aceste plângeri. Referindu-se la hotărârea sa recentă din B.T. (n. 2014/15769, 30 noiembrie 2017), Curtea Constituțională a hotărât în decembrie 2017, iunie 2018 și respectiv noiembrie 2019, că plângerile reclamanților erau inadmisibile pentru incapacitatea de a epuiza acțiunile pentru o soluție completă ( tam yargı davası ) în fața instanțelor administrative, care ar putea, în teorie, să ofere un remediu eficace. În baza articolelor 3 și 13 din Convenție , reclamanții se plângeau de condițiile materiale ale detenției lor și de absența oricăror căi de recurs interne eficace pentru a ridica aceste plângeri , susținând în continuare că detenția administrativă a acestora a fost încălcat art. 5 § 1, 2, 4 și 5. Reclamanții au subliniat faptul că acțiunile pentru o soluție completă nu ar putea oferi remediere în ceea ce privește plângerile în cauză și că, în urma unui proces de examinare prolungat, Curtea Constituțională le-a condamnat astfel să lupte în continuare și înutile, juridice fără perspective de succes, așa cum se dovedește prin numeroase decizii nefavorabile adoptate de instanțe administrative chiar și după B.T. Hotărârea CU PREZENTĂ PRIVIND ARTICOLE PRIVIND ARTICOLE PRIVIND Scăderea în mod corespunzător a remediilor disponibile în dreptul intern în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 3 și 5 § 1, 2, 4 și 5 din Convenție, astfel cum se prevede la art. 35 § 1? În special; (a) Este acțiune pentru o soluție completă (tam yargı davası ) în fața instanțelor administrative capabile să furnizeze soluții în ceea ce privește plângerile speciale ale reclamanților? (b.) Are acest remediu o ofertă de perspective rezonabile de succes în practică, având în vedere în special hotărârile eșantionale ale instanței administrative furnizate de solicitanți, în cazul în care afirmațiile similare par să fi fost respinse din motive procedurale din cauza lipsei de competență ( görevsizlik kararı ) sau pentru nerespectarea termenului de depunere a unei acțiuni administrative, în ciuda hotărârii Curții Constituționale în cazul B.T. (de exemplu, a se vedea hotărârile Curții Administrative Adana 3, nr. 2019/1233 E., 2019/274 K. și 2019/511 E., 2019/566 K. din 13 martie și 25 iunie 2019; hotărârile Istanbul 13 Curtea Administrativă, nr. 2019/1258 E., 2019/1424 K. și 2019/1259 E., 2019/1430 K. din 20 și 25 iunie 2019; hotărârea Curții Administrative Istanbul 11, nr. 2019/1214 E., 2019/1405 K. din 26 iunie 2019; hotărârea Curții Administrative Çanakkale, nr. 2019/788 E., 2019/881 K. din 2 august 2019; hotărârea Curții Administrative Regionale Istanbul, nr. 2020/326 E., K. 2020/338 K. data de 11 martie 2020; și hotărârea Curții Administrative Regionale de Izmir, nr. 2020/602 E., 2020/883 K. data de 7 iulie 2020)? (c) Care este relevanța și semnificația deciziei Curții de Conflicte de Jurisdicție ( Uyușmazlık Mahkemesi ) datată 23 Noiembrie 2020 (2020/651 E., 2020/684 K.), în cazul în care instanța respectivă a reținut, ca răspuns la un litigiu jurisdicțional între o instanță de așesare și o instanță administrativă, că cererea de compensare care rezultă din detenția administrativă a străinilor prin legea nr. 6458 a trebuit să fie soluționată în fața unei instanțe de drept obișnuit ( adli yargı yeri) și nu a instanțelor administrative? Guvernul este invitat să prezinte hotărâri eșantionate în ceea ce privește detențiile administrative în urma intrării în vigoare a Legii nr. 6458 , în cazul în care instanțele administrative au examinat – în contextul unei acțiuni de remediere integrală – meritul plângerilor depuse de străini cu privire la (i) condițiile materiale ale detenției lor, (ii) iii) absența oricăror remedii eficace pentru a contesta legalitatea detenției, și iv) lipsa informațiilor imediate privind motivele privarii de libertate Guvernul este solicitat să includă în decizia de pronunțare în care instanțele administrative au aplicarea normelor privind termenul de depunere a unei acțiuni administrative flexibile, așa cum a sugerat Curtea Constituțională (a.) erau condițiile de detenție administrativă ale reclamanților compatibile cu art. 3 din Convenție? (b.) Au fost nevoile speciale ale reclamanților minori (depunerea nr. 44219/20) s-au întâlnit la Hotărârea de Securitate Zeytinburnu și Selimpașa și Așkale (a se vedea, de exemplu, G.B. și alții, menționate mai sus, §§ 101-111? Guvernul este invitat să prezinte informații și documente justificative cu privire la condițiile materiale în diferitele centre de detenție pe care reclamanții le-au ținut în, în special capacitatea camerelor și numărul de ocupanți deținuți în acele camere în perioada relevantă, oportunitățile de aer curat și de a exercita exercițiul zilnic, condițiile de igienă și adecvarea alimentelor furnizate Părțile sunt invitate, de asemenea, să prezinte rapoarte sau documente de informare provenite de la surse de încredere cu privire la condițiile de detenție la instalațiile de detenție relevante în momentul material. Are reclamanții la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolului 3 din convenție, conform articolului 13 din convenție? (a) Detenția reclamanților respectă cerințele articolului 5 § 1 din Convenție? (b) Reclamanții în cererile nr. 50247/18 și 44219/20 au fost eliberați din detenție în timp util în urma hotărârilor judecătorilor în acest sens? Reclamanții au fost informați cu promptitudine cu privire la motivele de detenție ale acestora, conform articolului 5 § 2 din Convenție? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu prin care să poată contesta licența privarii lor de libertate, conform articolului 5 § 4 din Convenție? În special; (a) Examinarea efectuată de judecători în ceea ce privește licența detenției reclamanților respectă cerințele articolului 5 §§ b) Are instanța administrativă competența de a evalua, în contextul unei acțiuni de remediere integrală, acuzațiile reclamanților cu privire la ineficacitatea revizuirii efectuate de instanțele magistrate în ceea ce privește licența deținerii lor? Reclamanții au avut dreptul efectiv și executiv la compensare pentru detenția lor în presupusă contravenție la art. 5 § 1, conform articolului 5 § 5 din Convenție? A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în ceea ce privește dreptul de a respecta viața privată și de familie a reclamanților în cererea nr. 44219/20? Guvernul este solicitat să prezinte toate documentele referitoare la detenția reclamanților și eliberarea acestora, inclusiv toate deciziile judiciare relevante APENDIX Lista cererilor Nu se aplică niciun nume de caz: 50247/18 I.M. și Z.M. c. Turcia 5953/19 K.K. c. Turcia 44219/20 A.R. și alții c. Turcia

Published on 7 June 2021

SECOND SECTION

Application no. 50247/18

I.M. and Z.M. against Turkey

and 2 other applications

(see list appended)

communicated on 17 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications mainly concern the lawfulness and the material conditions of the applicants’ administrative detention pending the proceedings for their deportation. The applicants’ detentions were declared by different magistrates’ courts to be unlawful under the Foreigners and International Protection Act (Law no. 6458).

Following their release from detention in October 2014, August 2014 and April

2017, the applicants all lodged individual applications with the Constitutional Court

to complain,

inter alia

, about the (i)

material conditions of their detention; (ii) the alleged unlawfulness of their detention; and (iii)

the absence of any effective remedies to provide redress in respect of those complaints.

Referring to its recent judgment in

B.T.

(no.

2014/15769, 30 November 2017), the Constitutional Court decided in December 2017, June 2018 and November 2019, respectively, that the applicants’ complaints were inadmissible for failure to exhaust the action for a full remedy (

tam yargı davası

) before administrative courts, which could in theory provide an effective remedy.

Relying on Articles 3 and 13 of the Convention, the applicants complained about the material conditions of their detention and the absence of any effective domestic remedies to raise those complaints

. They further argued that their administrative detention had been in violation of Article

5 §§

1, 2, 4 and 5.

The applicants stressed that the action for a full remedy would not be capable of offering redress in respect of the complaints at issue, and that following a protracted examination process, the Constitutional Court had thus condemned them to further, and futile, legal struggle with no prospects of success, as evidenced by the many unfavourable decisions delivered by the administrative courts even after the

B.T.

judgment

.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicants duly exhaust the remedies available in domestic law in respect of their complaints under Articles 3 and 5 § 1, 2, 4 and 5 of the Convention, as required by Article 35 § 1? In particular;

(a)

Is the action for a full remedy (

tam yargı davası

) before administrative courts capable of providing redress in respect of the applicants’ particular complaints?

(b.)

Does that remedy offer reasonable prospects of success in practice, having particular regard to the sample administrative court decisions provided by the applicants, where similar claims appear to have been rejected on procedural grounds due to lack of jurisdiction (

görevsizlik kararı

) or for failure to comply with the time-limit for lodging an administrative action, despite the Constitutional Court’s ruling in the

B.T.

case (see, for instance, the decisions of the Adana 3

rd

Administrative Court, nos.

2019/1233 E., 2019/274 K. and 2019/511 E., 2019/566 K. dated 13

March and 25 June 2019; decisions of the Istanbul 13

th

Administrative Court, nos. 2019/1258 E., 2019/1424 K. and 2019/1259 E., 2019/1430

K. dated 20 and 25 June 2019; the decision of the Istanbul 11

th

Administrative Court, no. 2019/1214 E., 2019/1405 K. dated 26 June 2019; decision of the Çanakkale Administrative Court, no. 2019/788 E., 2019/881 K. dated 2

August 2019; the decision of the Istanbul Regional Administrative Court, no.

2020/326 E., K. 2020/338 K. dated 11 March 2020; and the decision of the İzmir Regional Administrative Court, no.

2020/602 E., 2020/883

K. dated 7 July 2020)?

(c)

What is the relevance and significance of the decision of the Jurisdiction Disputes Court (

Uyușmazlık Mahkemesi

) dated 23

November 2020 (2020/651 E., 2020/684 K.), where the said court held, in response to a jurisdictional dispute between an assize court and an administrative court, that claims for compensation arising from the administrative detention of foreigners by virtue of Law no. 6458 needed to be resolved before a court of ordinary law (

adli yargı yeri

), and not administrative courts?

The Government are invited to submit sample decisions, delivered in respect of administrative detentions

following the entry into force of Law no.

6458

, where the administrative courts

have examined – within the context of an action for full remedy – the merits of complaints lodged by foreigners concerning (i) the material conditions of their detention, (ii)

the unlawfulness of their administrative detention, (iii) the absence of any effective remedies to challenge the lawfulness of the detention, and (iv)

the lack of prompt information on the reasons for deprivation of liberty

.

The Government are requested to include in their submissions decisions where the administrative courts have

applied the time-limit rules for lodging an administrative action flexibly as suggested by the Constitutional Court

.

2.

(a.)

Were the conditions of the applicants’ administrative detention compatible with Article

3 of the Convention?

(b.)

Were the special needs of the minor applicants (application no.

44219/20) met at the Zeytinburnu Security Directorate and Selimpașa and Așkale Removal Centres (see, for instance,

G.B. and others

, cited above, §§

101-111)?

The Government are invited to submit information and supporting documents on the material conditions at the various detention facilities that the applicants were held in, in particular the capacity of the rooms and the number of occupants held in those rooms in the relevant period, the opportunities for fresh air and daily exercise, the hygiene conditions

and the adequacy of the food provided

.

The parties are also invited to submit reports or information documents from reliable sources regarding the conditions of detention at the relevant detention facilities at the material time.

3.

Did the applicants have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints under Article 3 of the Convention, as required by Article

13 of the Convention?

4.

(a)

Did the applicants’ detention comply with the requirements of Article

5 §

1 of the Convention?

(b)

Were the applicants in applications nos. 50247/18 and 44219/20 released from detention in a timely manner following the magistrates’ courts decisions to that effect?

5.

Were the applicants informed promptly of the reasons for their detention, as required by Article 5 § 2 of the Convention?

6.

Did the applicants have at their disposal a remedy by which they could challenge the lawfulness of their deprivation of liberty, as required by Article

5 § 4 of the Convention? In particular;

(a)

Did the reviews carried out by magistrates’ courts into the lawfulness of the applicants’ detention comply with the requirements of Article

5 §

4?

(b)

Did the administrative courts have the competence to assess, within the context of an action for a full remedy, the applicants’ allegations regarding the ineffectiveness of the review carried out by the magistrates’ courts as regard the lawfulness of their detention?

7.

Did the applicants have an effective and enforceable right to compensation for their detention in alleged contravention of Article 5 §

1, as required by Article 5 § 5 of the Convention?

8.

Has there been a violation of Article 8 of the Convention as regards the right to respect for the private and family life of the applicants in application no. 44219/20?

The Government are requested to submit all documents relating to the applicants’ detention and their release, including all relevant court decisions

.

APPENDIX

List of applications

Application No

:

Case name:

50247/18

I.M. and Z.M. v. Turkey

5953/19

K.K. v. Turkey

44219/20

A.R. and Others v. Turkey