- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 mai 2021
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Inadmisibil
Agasiyev și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 78495/12 Genrikh Nikolayevich AGASIYEV și alții împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 mai 2021 în calitate de comitet al comitetului compus din: Georges Ravarani, președinte, Anja Seibert-Fohr, Andreas Zünd, judecători și Olga Chernishova, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 august 2012, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt patruzeci și nouă de resortisanți ruși. O listă a reclamanților este prezentată în apendice. La 23 Octombrie 2018, dl Soslan Archilovich Muzayev a murit.
În martie 2020, văduva reclamantului, dna Fatima Beslanovna Besolova, născut în 1959, a exprimat dorința de a continua procedurile în locul reclamantului difus. Guvernul rus (“ Guvernul”) au fost reprezentat inițial de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl M. Galperin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții acționează sau sunt fosti ofițeri de poliție. În 2004-2006 au fost eliberate cu certificate de „combat operațiuni veteran” deoarece au efectuat serviciul lor în Osetia de Nord în urma conflictului Ossetian-Ingush în octombrie și noiembrie 1992 sau, în unele cazuri, în Dagestan.
Un certificat veteran confirmă titlul titularului pentru diverse alocații în legătură cu participarea sa la operațiunile de luptă specificate în Legea Veteranilor. În 2007 autoritățile au dezvăluit nereguli în emiterea acestor certificate în North Ossetia. În 2008, o Comisie locală pentru eliberarea certificatelor de operațiuni de luptă Veteran („comisia”) a anulat certificatele reclamanților. Conform reglementărilor în vigoare în acel moment, comisia a fost competentă să examineze cererile reclamanților din North Ossetia și să elibereze certificate, dar să nu anuleze cele deja emise. Reclamanții au contestat anularea în instanțe. Prin hotărâri separate enumerate în apendice („hotărârile inițiale”), Curtea de District Sovetskiy din Vladikavkaz a acordat cererile reclamanților, după ce a constatat că regulamentele de mai sus nu conferă Comisiei o competență de anulare a certificatelor sau de revizuire a legalității lor.
În consecință, instanțele au ordonat, în fiecare caz, „... să declare acțiuni ilegale ale funcționarilor Ministerului de Interne al Osetiei de Nord în ceea ce privește anularea certificatului veteran [de solicitant]”. Hotărârile, unele dintre care au fost susținute în apel de către Curtea Supremă a Republicii Osetie de Nord, au intrat în vigoare la datele indicate în apendice. În răspuns la unele dintre cererile de clarificare ale reclamanților, prima instanța de judecată a decis că hotărârile constituie o bază pentru reintegrarea statutului veteran al reclamanților și a dreptului lor la cote relevante. În iunie 2009, aceste clarificări au fost respinse în instanța finală de către Curtea Supremă a Osetiei de Nord, iar cererile reclamanților au fost respinse.
Curtea de apel a constatat că astfel de clarificări constituie o modificare a conținutului hotărârilor inițiale, în timp ce nu a existat nicio bază pentru o astfel de interpretare largă în dreptul intern. În ianuarie 2009, Ministerul de Interne al Ossetului de Nord a adoptat noi reglementări privind comisia și a abrogat cele anterioare. Conform noilor reglementări, comisia a fost competentă să revizuiască licența deciziilor anterioare de eliberare a certificatelor veterane, precum și să revizuiască, suplimenteze și modifice dosarele relevante. Între 23 ianuarie și 24 ianuarie Iulie 2009 o comisie nou-creată, înființată în conformitate cu ordinul de mai sus, a examinat cazurile reclamanților și a constatat că, în timpul perioadei relevante, reclamanții și-au exercitat serviciul în domeniile care nu au fost enumerate în Legea Veteranilor.
Prin urmare, acestea nu au fost eligibile la statutul de veteran în sensul actului. În consecință, Comisia a anulat certificatele lor veterane, reclamanții nu au apelat împotriva acestor noi refuzuri. 11. În consecință, au depus în judecată diverse autorități pentru compensare a prejudiciilor morale cauzate de nerespectarea hotărârilor inițiale, precum și a indemnităților nerambursate și a unui supliment al pensiilor lor datorită presupusului că sunt veterani. Prin hotărâri separate din 22 și 30 aprilie 2010 cu privire la două grupuri de reclamanți Curtea de district Leninskiy din Vladikavkaz și-a respins cererile pentru prejudiciu moral, referindu-se la lipsa de vină în acțiunile autorităților.
Instanțele au observat că hotărârile din mai 2008 de anulare a certificatelor au fost într-adevăr considerate ilegale de către instanțele interne. Cu toate acestea, într-o etapă mai târziu, o comisie competentă a examinat din nou cazurile lor individuale și a emis noi decizii cu privire la această chestiune, dar reclamanții nu au apelat împotriva lor.
Hotărârile au fost confirmate la recurs la 6 iulie și, respectiv, 22 iunie 2010. Prin hotărârea de 1 În septembrie 2011, Curtea de District Sovetskiy din Vladikavkaz și-a respins cererea de alocații nerambursate (așa cum s-a confirmat la recurs la 8 noiembrie 2011). Curtea a reiterat că hotărârile enumerate în apendice nu se referă la eligibilitatea reclamanților la statutul de veteran, la certificate sau la o pensie sporită, dar au tratat o neregularitate procedurală din partea autorităților, rectificată cu succes în 2009. Curtea a constatat că reclamanții nu au dreptul la certificate de veteran și la certificate relevante. Cererea ulterioară de revizuire a supravegherii a reclamanților și, de asemenea, recursul lor de cassare a fost respinsă, ultima decizie a fost luată la 2 februarie 2012 de către un judecător al Curții Supreme a Rusiei.
14. În 2012 patruzeci și cinci dintre reclamanți au introdus acțiuni judiciare în temeiul Legii de compensare, cerând compensații pentru încălcarea dreptului lor de a avea hotărârile inițiale aplicate în timp util. Mai 2012 reclamațiile lor au fost respinse de instanța de apel a Curții Supreme a Republicii Osetie de Nord, deoarece Legea de compensare în vigoare în momentul material nu se aplică hotărârilor care impun obligații în natură autorităților. LEI Locus Standi a dnei Besolova 15. Curtea constată că dl S.A. Muzayev a murit și că văduva sa a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții în locul său (a se vedea punctul 2 de mai sus). Guvernul a convenit că dna F.B. Besolova ar putea continua procedura în locul reclamantului.
Prin urmare, și având în vedere jurisprudența sa privind plângerile similare în temeiul convenției (a se vedea Streltsov și alte cazuri de „pensionari militari Novacherkassk” v. Rusia , nr. 8549/06 și 86 altele, §§§ 36-42, 29 iulie 2010), Curtea consideră că dna F.B. Besolova are un interes legitim în urmărirea cererii în locul dlui S.A. Muzayev. art. 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția 16. Reclamanții se plângea că hotărârile inițiale nu au fost executate, că certificatele lor veterane au fost anulate în lipsa acestor hotărâri și că cererile lor de daune au fost respinse în mod incorect, susținând că fiecare dintre acestea a rămas drept de stat veteran și de certificate relevante.
Nr.1 la Convenție, care a citit după cum urmează: art. 6 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 17. Guvernul a susținut că hotărârile nu au impus autorităților o obligație de a acorda statutului de veteran reclamanților sau de a le acorda certificate, dar au avut numai în vedere neregulile procedurale în prima rundă a procedurii înaintea comisionului. Autoritățile au rectificat aceste deficiențe în timp util, deoarece în 2009 au fost adoptate noi reglementări, iar o comisie competentă a reexaminat cazurile individuale ale reclamanților și a constatat că niciunul dintre acestea nu a avut dreptul la un statut de veteran.
În cele din urmă, cererile ulterioare de compensare au fost respinse în mod legal prin decizii motivate.
18. Curtea reiterează că, în determinarea dacă hotărârea a fost sau nu executată, Curtea ar trebui, în principiu, să se bazeze pe concluziile formulate de instanțele interne, deoarece rolul său în această chestiune este, în esență, subsidiar al autorităților interne, care sunt mai bine plasate și mai echipate pentru a evalua modul specific în care executarea ar trebui efectuată și respectarea modalităților de executare a debitorului (a se vedea Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, § 173, 1 iulie 2014). 19. Curtea constată că prin mai multe hotărâri interne finale (a se vedea paragrafele) 8, 12 și 13 de mai sus) instanța internă a susținut în mod constant că domeniul de aplicare al hotărârilor inițiale a fost limitat la problema conformității autorităților cu procedura internă relevantă și că instanța internă nu a determinat eligibilitatea reclamanților individuali la statutul veteran sau beneficiile sociale în aceste proceduri.
Curtea nu constată nimic în acest caz pentru a ajunge la o concluzie diferită și este de acord că hotărârile inițiale nu conferă nici statutul de veteran, nici dreptul la prestații sociale reclamanților (a se vedea, mutatis mutandis Teteriny c. Rusia , nr. 11931/03, §§ 29-30, 30 iunie 2005). Prin urmare, plângerea din această parte este incompatibilă ratione materiae și trebuie respins în conformitate cu articolul (a) și cu art. 4 din Convenție.
20. În măsura în care hotărârile inițiale pot fi interpretate ca fiind confirmarea dreptului reclamanților de a-și examina cauzele în cadrul unei proceduri interne corespunzătoare și, în special, de către o autoritate competentă, Curtea constată că autoritățile au luat măsuri pentru a face binele deficiențelor dezvăluite de hotărârile inițiale în timp util, adică, începând cu 2009, atunci când au fost adoptate noi reglementări privind comisia, și o comisie nou-creată competentă pentru a examina chestiunea reexaminată a reclamanților (a se vedea alineatul (1)) Reclamanții nu au apelat împotriva celui de-al doilea set de decizii care își anulează certificatele.
În plus, Curtea remarcă că aceste decizii – precum și toate hotărârile ulterioare ale instanței (a se vedea punctele 12 și 13 de mai sus) au fost acordate mai mult de șase luni de la data introducerii plângerii reclamantelor la această Curte; și că, în orice caz, instanțele din această procedură au evaluat în mod consecvent concluziile comisionului ca fiind legale și formulate în procedura corespunzătoare. 21. Rezultă că plângerea de neexecuție din această parte, precum și plângerile reclamanților în legătură cu presupusul nerespectării corecte a cererilor de daune și beneficiile sociale nerambursate, trebuie respinsă în conformitate cu art. 1 alineatul (1) litera (a) și cu art. 4 din Convenție.
art. 13 din Convenția 22. În cele din urmă, părțile au fost invitate să comenteze dacă reclamanții aveau un remediu intern eficace în ceea ce privește plângerea de neexecuție în sensul art. 13 din Convenție. 23. Curtea a constatat mai sus că plângerea de neexecuție nu a dat naștere la o cerere argumentată de încălcare a dreptului convenției. În consecință, art. Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae și trebuie respinsă în conformitate cu art. §§ § a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide că dna F.B. Besolova are loc să urmărească cererea în locul dlui S.A. Muzayev; declara cererea inadmisibilă.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 iunie 2021. {signature_p_2} Olga Chernishov Georges Ravarani Președintele adjunct al Registrului Apendice Numele reclamantului Anul de naștere Locul de reședință Data hotărârii, final pe Genrikh Nikolayevich AGASIYEV 1960 Vladikavkaz 11/12/2008 10/02/2009 Bakhram Agabekovich AGABEKOV 1969 Vladikavkaz Vasiliy Vladimirovich CHERTKOYEV 1956 V. Saniba Soslan Archilovich MUZAYEV Moștenitor legal: dna Fatima Beslanovna BESOLOVA 1954 (mort în 2018) Vladikavkaz Vladimir Vasilyevich AGAFONOV 1948 Vladikavkaz 11/12/2008 10/02/2009 Ruslan Yasonovich BAGIYEV 1963 Vladikavkaz Kazbek Muratbekovich BITIMROV 1960 Beslan Oleg Konstantinovich BITSOYEV 1960 Mizur Gennadiy Viktorovich DAVYDOV 1965 Vladikavkaz Guram Georgiyevich DRYAYEV 1959 Belan Vitaliy Soltanovich DZARAKHOKHOV 1960 V. Biragzang German Vladimovich GIGOLAYEV 1966 Vladikavkaz Uruzmag Nikolayevich GIGOLAYEV 1960 Vladikavkaz Lyudmila Sandroyevna KACHMAZOVA 1954 Alagir Pavel Mikhaylovich KUCHIYEV 1952 V. Biragzang Valeriy Gavrilovich KULUMBEKOV 1963 Viktor Valentinovich MINAYEV 1959 Vladikavkaz Andrey Albertovich NOSOV 1964 Vladikavkaz Anatoliy Zaurbekovich PLIYEV 1962 Alagir Sergey Nikolayevich ROYENKO 1961 Vladikavkaz Spartak Evdokimovich SUANOV 1957 Biragzang Artur Yasonovich BAGIYEV 1965 Vladikavkaz 16/01/2009 10/02/2009 Shamil Aleksandrovich FARNIYEV 1948 Vladikavkaz Elbrus
Vladimovich GAGLOYEV 1966 Vladikavkaz Saveliy Kharitonovich KELEKHSAYEV 1963 Vladikavkaz Chermen Taymurazovich KUPEYEV 1960 Vladikavkaz Natalya Georgievna KUSHNAREVA 1957 Vladikavkazkazkaz 1957 Tamerlan Lavrentyevich ABAYEV 1971 Vladikavkaz 25/03/2009 06/04/2009 Feliks Chermenovich KOBLOV 1966 Vladikavkaz Dzhangir Khalidinovich SAFIBEKOV 1969 Vladikavkaz Soslan Yevgenyevich ZHITNIK 1969 Vladikavkaz Vladimir Sergeyevich GERGAULOV 1960 Vladikavkaz 25/03/2009 06/04/2009 Albert Gersanovich KHABALOV 1959 Alagir Alan Ruslanovich Lolayev 1967 Tsrau Igor Umarovich TEDEYEV 1970 Alagir 1970 Stanislav Alikhanovich GAKHOV 1962 Nogir 30/01/2009 10/03/2009 Igor Vladimovich KULUMBEGOV 1967 Kambileyevskoye David Sulikoyevich MARGIYEV 1971 Zavodskoy Akhsarbek Zaurbekovich OSMANOV 1960 Mayramadag Valiko Grafovich PARASTAYEV 1952 Alagir Aleksandr Nikolayevich VYAZNIKOV 1968 Alagir Aslanbek Kirillovich BADTIYEV 1965 Mikhaylovskoye 23/12/2008 03/03/2009 Robert Andreyevich BIGULOV 1967 Vladikavkaz 29/01/2009 17/2009 Artur Aslanbekovich DZANAGOV 1964 Vladikavkaz 29/01/2009 17/03/2009 Aslan Mukhtarovich DZESTELOV 1963 Vladikavkaz 29/01/2009 17/03/2009 Soslan Borisovich KHODOV 1968 Vladikavkaz 19/02/2009 02/03/2009 Oleg Viktorovich KIRGUYEV 1964 Vladikavkaz 16/02/2009 Zece zile mai târziu Vikentiy Nestorovich KOZAYEV 1956 Mikhaylovskoye 25/03/2009 03/04/2009 Oleg Nikolayevich ZANGIEV 1964 Alagir
26/03/2009 06/04/2009
THIRD SECTION
DECISION Application no. 78495/12 Genrikh Nikolayevich AGASIYEV and Others against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18 May 2021 as a Committee composed of: Georges Ravarani, President, Anja Seibert-Fohr, Andreas Zünd, judges, and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 August 2012, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicants are forty-nine Russian nationals. A list of the applicants is set out in the appendix. 2 . On 23 October 2018 the applicant Mr Soslan Archilovich Muzayev died. In March 2020 the applicant’s widow, Mrs Fatima Beslanovna Besolova, born in 1959, expressed the wish to pursue the proceedings in the late applicant’s stead.
The Russian Government (“the Government”) were represented initially by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor in that office, Mr M. Galperin.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicants are acting or former police officers. In 2004-2006 they were issued with certificates of “combat operations veteran” as they had performed their service in North Ossetia in the wake of the Ossetian-Ingush conflict in October and November 1992 or, in some cases, in Dagestan. A veteran certificate confirms a holder’s title to various allowances in connection with his or her participation in combat operations specified in the Veterans Act.
In 2007 the authorities revealed irregularities in issuing such certificates in North Ossetia. In 2008 a local Commission for Issuing the Certificates of Combat Operations Veteran (“the commission”) annulled the applicants’ certificates. According to regulations in force at that time, the commission was competent to examine the applications from the claimants in North Ossetia and to issue certificates, but not to annul those already issued. The applicants challenged the annulment in courts.
By separate judgments listed in the Appendix (“the initial judgments”) the Sovetskiy District Court of Vladikavkaz granted the applicants’ claims, having found that the above regulations did not confer on the commission a power to annul certificates or to review their lawfulness. The courts accordingly ordered, in each case, “... to declare unlawful actions of the officials of the North Ossetian Ministry of the Interior in respect of annulment of [the applicant’s] veteran certificate”. The judgments, some of which were upheld on appeal by the Supreme Court of the Republic of North Ossetia, entered into force on the dates indicated in the Appendix. 8 . In reply to some of the applicants’ request for clarifications, the first ‑ instance court ruled that the judgments constituted a basis for a reinstatement of the applicants’ veteran status and of their entitlement to relevant allowances. In June 2009 those clarifications were set aside in the final instance by the Supreme Court of North Ossetia, and the applicants’ requests dismissed. The appellate court found that such clarifications amounted to a change of the contents of the initial judgments, whilst there had been no basis for such a broad interpretation in domestic law.
In January 2009 the North Ossetian Ministry of the Interior adopted new regulations on the commission and repealed the earlier ones. According to the new regulations, the commission was competent to review lawfulness of earlier decisions to issue veteran certificates, as well as to review, supplement and modify relevant records. 10 . Between 23 January and 24 July 2009 a newly-created commission, established in line with the above order, examined the applicants’ cases and found that during the relevant period of time the applicants had performed their service in the areas which had not been listed in the Veterans Act. Therefore, they were not eligible to the veteran status within the meaning of that Act. The commission accordingly annulled their veteran certificates. The applicants did not appeal against those new refusals.
They subsequently sued various authorities for compensation of non ‑ pecuniary damage caused by a failure to respect the initial judgments, as well as for unpaid allowances and for a supplement to their pensions allegedly due to them as veterans. 12 . By separate judgments of 22 and 30 April 2010 given in respect of two groups of the applicants the Leninskiy District Court of Vladikavkaz rejected their claims for non-pecuniary damage, referring to the lack of fault in the actions of the authorities. The courts observed that the decisions of May 2008 to annul the certificates had indeed been found unlawful by the domestic courts. However, at a later stage a competent commission had again examined their individual cases and had issued new decisions on the matter, but the applicants had not appealed against them. The judgments were upheld on appeal on 6 July and 22 June 2010, respectively. 13 . By a judgment of 1 September 2011 the Sovetskiy District Court of Vladikavkaz dismissed their claim for unpaid allowances (as upheld on appeal on 8 November 2011). The court reiterated that the judgments listed in the Appendix had not concerned the applicants’ eligibility to veteran status, allowances or an increased pension, but had dealt with a procedural irregularity on the part of the authorities, successfully rectified in 2009. The court found established that the applicants were not entitled to veteran certificates and relevant allowances. The applicants’ subsequent application for supervisory review and their ensuing cassation appeal were also dismissed, the latest decision was taken on 2 February 2012 by a judge of the Supreme Court of Russia.
In 2012 forty-five of the applicants brought court actions under the Compensation Act, seeking compensation for a violation of their right to have the initial judgments enforced in good time. On 4 May 2012 their claims were rejected by the appellate instance of the Supreme Court of the Republic of North Ossetia, as the Compensation Act as in force at the material time did not apply to judgments imposing obligations in kind on the authorities. THE LAW Locus Standi of Mrs Besolova
The Court notes that the applicant Mr S.A. Muzayev passed away and that his widow expressed a wish to continue the proceedings before the Court in his stead (see paragraph 2 above). The Government agreed that Mrs F.B. Besolova could continue the proceedings in the applicant’s stead. Therefore, and having regard to its case-law concerning similar complaints under the Convention (see Streltsov and other “Novocherkassk military pensioners” cases v. Russia , nos. 8549/06 and 86 others, §§ 36-42, 29 July 2010), the Court considers that Mrs F.B. Besolova has a legitimate interest in pursuing the application in late Mr S.A. Muzayev’s stead. Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention
The applicants complained that the initial judgments had not been enforced, that their veteran certificates had been annulled in disregard of those judgments and that their claims for damage had been unfairly rejected, claiming that each of them had remained entitled to veteran status and relevant allowances. They relied on Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention, which read as follows: Article 6 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Government argued that the judgments had not imposed on the authorities an obligation to confer veteran status on the applicants or to provide them with allowances, but had only concerned procedural irregularities in the first round of the proceedings before the commission. The authorities had rectified those shortcomings in good time, as in 2009 new regulations had been adopted, and a competent commission had reviewed the applicants’ individual cases and had found that none of them had been entitled to a veteran status. The applicants had not appealed against those decisions. Lastly, their subsequent claims for compensation had been lawfully rejected by well-reasoned decisions.
The Court reiterates that in determining whether or not the judgment was enforced, the Court should, in principle, rely on the findings made by the domestic courts, since its role in this matter is essentially subsidiary to that of the domestic authorities, who are better placed and equipped to assess the particular manner in which the enforcement should be carried out and the debtor’s compliance with the enforcement modalities (see Gerasimov and Others v. Russia, nos. 29920/05 and 10 others, § 173, 1 July 2014).
The Court notes that by several final domestic decisions (see paragraphs 8, 12 and 13 above) the domestic courts consistently held that the scope of initial judgments had been confined to the issue of the authorities’ compliance with the relevant domestic procedure, and that the domestic courts had not determined the individual applicants’ eligibility to veteran status or social benefits in those proceedings. The Court finds nothing in the case material to reach a different conclusion and agrees that the initial judgments did not confer either veteran status or any entitlement to social benefits on the applicants (see, mutatis mutandis , Teteriny v. Russia , no. 11931/03, §§ 29-30, 30 June 2005). Accordingly, the complaint in this part is incompatible ratione materiae and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
In so far as the initial judgments can be interpreted as confirming the applicants’ right to have their cases examined within a due domestic procedure and notably by a competent authority, the Court notes that the authorities took measures to make good the shortcomings revealed by the initial judgments in good time – that is, as early as in 2009, when the new regulations on the commission were adopted, and a newly-created commission competent to examine the issue re-examined the applicants’ cases (see paragraph 10 above). The applicants did not appeal against the second set of decisions annulling their certificates. The Court further notes that those decisions – as well as all subsequent court judgments (see paragraphs 12 and 13 above) – had been given more than six months from the date of introduction of the applicants’ complaint to this Court; and that, in any event, the courts in those proceedings consistently assessed the commission’s findings as lawful and made in due procedure.
It follows that the non-enforcement complaint in this part, as well as the applicants’ complaints about the alleged failure to correctly determine their claims for damage and unpaid social benefits, must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 (a) and 4 of the Convention. Article 13 of the Convention
Lastly, the parties were invited to comment whether the applicants had had an effective domestic remedy in respect of the non-enforcement complaint within the meaning of Article 13 of the Convention.
The Court has found above that the non-enforcement complaint did not give rise to an arguable claim of a breach of a Convention right. Accordingly, Article 13 of the Convention does not apply. It follows that this part of the application is incompatible ratione materiae and must be rejected in accordance with Article 35 § § 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides that Mrs F.B. Besolova has standing to pursue the application in late Mr S.A. Muzayev’s stead; Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 17 June 2021. {signature_p_2} Olga Chernishova Georges Ravarani Deputy Registrar President Appendix N o . The applicant’s name Birth year Place of residence Date of the judgment, final on Genrikh Nikolayevich AGASIYEV 1960 Vladikavkaz 11/12/2008 10/02/2009 Bakhram Agabekovich AGABEKOV 1969 Vladikavkaz Vasiliy Vladimirovich CHERTKOYEV 1956 V. Saniba Soslan Archilovich MUZAYEV Legal heir: Mrs Fatima Beslanovna BESOLOVA 1954 (died in 2018) Vladikavkaz Vladimir Vasilyevich AGAFONOV 1948 Vladikavkaz 11/12/2008 10/02/2009 Ruslan Yasonovich BAGIYEV 1963 Vladikavkaz Kazbek Muratbekovich BITIMIROV 1960 Beslan Oleg Konstantinovich BITSOYEV 1960 Mizur Gennadiy Viktorovich DAVYDOV 1965 Vladikavkaz Guram Georgiyevich DRYAYEV 1959 Beslan Vitaliy Soltanovich DZARAKHOKHOV 1960 V. Biragzang German Vladimirovich GIGOLAYEV 1966 Vladikavkaz Uruzmag Nikolayevich GIGOLAYEV 1960 Vladikavkaz Lyudmila Sandroyevna KACHMAZOVA 1954 Alagir Pavel Mikhaylovich KUCHIYEV 1952 V. Biragzang Valeriy Gavrilovich KULUMBEKOV 1963 Ir Viktor Valentinovich MINAYEV 1959 Vladikavkaz Andrey Albertovich NOSOV 1964 Vladikavkaz Anatoliy Zaurbekovich PLIYEV 1962 Alagir Sergey Nikolayevich ROYENKO 1961 Vladikavkaz Spartak Evdokimovich SUANOV 1957 Biragzang Artur Yasonovich BAGIYEV 1965 Vladikavkaz 16/01/2009 10/02/2009 Shamil Aleksandrovich FARNIYEV 1948 Vladikavkaz Elbrus Vladimirovich GAGLOYEV 1966 Vladikavkaz Saveliy Kharitonovich KELEKHSAYEV 1963 Vladikavkaz Chermen Taymurazovich KUPEYEV 1960 Vladikavkaz Natalya Georgiyevna KUSHNAREVA 1957 Vladikavkaz Tamerlan Lavrentyevich ABAYEV 1971 Vladikavkaz 25/03/2009 06/04/2009 Feliks Chermenovich KOBLOV 1966 Vladikavkaz Dzhangir Khaliddinovich SAFIBEKOV 1969 Vladikavkaz Soslan Yevgenyevich ZHITNIK 1969 Vladikavkaz Vladimir Sergeyevich GERGAULOV 1960 Vladikavkaz 25/03/2009 06/04/2009 Albert Gersanovich KHABALOV 1959 Alagir Alan Ruslanovich LOLAYEV 1967 Tsrau Igor Umarovich TEDEYEV 1970 Alagir Stanislav Alikhanovich GAKHOV 1962 Nogir 30/01/2009 10/03/2009 Igor Vladimirovich KULUMBEGOV 1967 Kambileyevskoye David Sulikoyevich MARGIYEV 1971 Zavodskoy Akhsarbek Zaurbekovich OSMANOV 1960 Mayramadag Valiko Grafovich PARASTAYEV 1952 Alagir Aleksandr Nikolayevich VYAZNIKOV 1968 Alagir Aslanbek Kirillovich BADTIYEV 1965 Mikhaylovskoye 23/12/2008 03/03/2009 Robert Andreyevich BIGULOV 1967 Vladikavkaz 29/01/2009 17/03/2009 Artur Aslanbekovich DZANAGOV 1964 Vladikavkaz 29/01/2009 17/03/2009 Aslan Mukhtarovich DZESTELOV 1963 Vladikavkaz 29/01/2009 17/03/2009 Soslan Borisovich KHODOV 1968 Vladikavkaz 19/02/2009 02/03/2009 Oleg Viktorovich KIRGUYEV 1964 Vladikavkaz 16/02/2009 Ten days later Vikentiy Nestorovich KOZAYEV 1956 Mikhaylovskoye 25/03/2009 03/04/2009 Oleg Nikolayevich ZANGIYEV 1964 Alagir 26/03/2009 06/04/2009