MØRCK JENSEN v. DENMARK

Publicat la 7 iunie 2021 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 60785/19 Tommy MØRCK JENSEN împotriva Danemarcei depusă la 15 noiembrie 2019 comunicată la 18 mai 2021 OBIECTUL CAUZEI Prin hotărârea finală a Curții Supreme din 27 august 2019, reclamantul a fost condamnat pentru infracțiune în temeiul articolului 114 J din Codul Penal pentru că a intrat și a reședința în districtul al-Raqqa din provincia Raqqa din Siria de până la 25 de ori, în perioada de la noiembrie 2016 la Meci 2017, fără permisiunea de la poliție și fără niciun scop legitim. Reclamantul a fost condamnat la închisoare timp de 6 luni. În timp ce în Siria, el a angajat în luptă armată împotriva organizației teroriste a statului islamic pentru mișcarea curdă YPG în mai multe ocazii. Curtea Supremă a susținut că, în conformitate cu formularea și istoricul legislativ din spatele articolului 114 J, aceasta se aplică și cazurilor, cum ar fi prezentul în care acuzatul a luptat împotriva unei organizații teroriste. În acest context, Curtea Supremă a convenit că acțiunile reclamantului sunt pedepsite în temeiul dispoziției menționate cu ordinul executiv care interzice intrarea sau reședința în anumite zone de conflict care erau în vigoare la momentul respectiv. Curtea Supremă a constatat, de asemenea, că condamnarea nu va fi încălcată de art. 7 din Convenția sau de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. În sfârșit, Curtea Supremă a susținut că faptul că nu mai există o cerință de autorizare pentru intrare și reședință în zona în care reclamantul a fost condamnat pentru a fi rămas nu poate duce la achitarea sa. Eliminarea ordinului executiv atunci aplicabil – ca urmare a circumstanțelor modificate din Siria după momentul crimei – s-a bazat pe factori externi care nu au nicio relevanță pentru problema vinovăției în acest caz. Prin urmare, acțiunile reclamantului ar trebui evaluate pe baza codului penal în vigoare la momentul crimei. În fața Curții, reclamantul se plânge că infracțiunea în temeiul art. 114j din Codul Penal și, prin urmare, condamnarea și condamnarea sa, au încălcat art. 7 din Convenția și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. 2019, în încălcarea articolului 7 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Scoppola v. Italia (nr. 2) [GC], nr. 10249/03, §§ 105 -109, 17 septembrie)? A fost în încălcarea articolului 2, § 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție (a se vedea mutatis mutandis, între altele, Kerimli v. Azerbaidjan , nr. 3967/09, § 45, 16 iulie 2015)?

Published on 7 June 2021

SECOND SECTION

Application no. 60785/19

Tommy MØRCK JENSEN

against Denmark

lodged on 15 November 2019

communicated on 18 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

By a final Supreme Court judgment of 27 August 2019 the applicant was convicted of the offence under Article 114 j of the Penal Code for having entered and taken up residence in the al-Raqqa district in the Raqqa province in Syria up to 25 times, during the period from November 2016 to Match 2017, without permission from the police and without any legitimate purpose. The applicant was sentenced to imprisonment for 6 months.

While in Syria, he engaged in armed combat against the terrorist organisation Islamic State for the Kurdish movement YPG on several occasions.

The Supreme Court held that, according to the wording of and legislative history behind Article 114 j, it also applied to cases such as the present where the accused had been fighting against a terrorist organisation. Against that background, the Supreme Court agreed that the applicant’s actions were punishable under the said provision read with the executive order prohibiting entry or residence in certain areas of conflict which was in force at the time.

The Supreme Court also found that the conviction would not be in breach of Article 7 of the Convention or of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention.

Finally, the Supreme Court held that the fact that there was no longer a requirement for permission for entry and residence in the area which the applicant had been convicted of having stayed in could not lead to his acquittal. The abolition of the then applicable executive order – as a result of the changed circumstances in Syria after the time of the crime – was based on external factors that had no relevance to the question of guilt in this case. The applicant’s actions should therefore be assessed on the basis of the penal code in force at the time of the crime.

Before the Court the applicant complains that the offence under Article

114j of the Penal Code, and therefore his conviction and sentence, was in breach of Article 7 of the Convention and of Article 2 of Protocol

No. 4 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant’s conviction and sentence, which became final by the Supreme Court’s judgment of 27

August

2019, in breach of Article 7 of the Convention (see, for example,

Scoppola v. Italy

(no. 2)

[GC], no. 10249/03, §§ 105 -109, 17 September)?

2.

Was it in breach of Article

2, § 2 of Protocol No.

4 to the Convention (see,

mutatis mutandis

,

inter alia

,

Kerimli v. Azerbaijan

, no. 3967/09, § 45, 16 July 2015)?