Bjerg împotriva Danemarcei

Publicat la 14 iunie 2021 SECȚIUNE Cerere nr. 11227/21 Rasmus Ardian BJERG împotriva Danemarcei depusă la 12 februarie 2021 a comunicat la 25 mai 2021 OBIECTUL CAUZEI În 2013 reclamantul a fost condamnat pentru amenințarea și manipularea martorilor. El a fost condamnat la tratament într-o secție psihiatră, cu supravegherea Departamentului de Părți și Probație în colaborare cu secția în timpul descărcării, astfel încât Departamentul de Părți și Probație, împreună cu psihiatra consultant, să poată decide dacă să readmită reclamantul la secția psihiatrică. În temeiul articolului 72 alineatul (2) din Codul penal, reclamantul ar putea solicita modificarea sau revocarea acestei propoziții la fiecare 6 luni (după o decizie finală în acest sens).

În conformitate cu termenele prevăzute în sentința de tratament, reclamantul a fost readmit la sala psihiatrică, printre altele, între 12 și 15 iunie 2018, între 21 și 24 septembrie 2018 și între 26 septembrie și 3 Octombrie 2018. Reclamantul a adus aceste trei decizii de readmisie în fața instanțelor, solicitând o revizuire judiciară în temeiul articolului 72 alineatul (2) din Codul Penal. Prin decizia finală din 12 august 2020, Curtea Supremă a declarat împotriva reclamantului că art. 72 alineatul (2) din Codul penal nu se aplică unei situații cum ar fi prezentul în care cele trei hotărâri specifice de readmit au fost luate în legătură cu sentința de tratament și că nu există nicio bază pentru concluzionarea că acest rezultat este în contradicție cu art. 5 alineatul (4) din convenție.

Între timp, la 9 ianuarie 2020, sentința reclamantului a fost revocată conform articolului 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a avut o revizuire judiciară a licenței celor trei decizii de readmisie menționate mai sus CUINTA PENTRU PARTE A fost decizia Curții Supreme din 12 august 2020 în încălcarea articolului 5 alineatul (4) din Convenție (a se vedea, printre altele, mutatis mutandis v. Regatul Unit , 5 noiembrie 1981 , § 58 , Serie A nr. 46 și Herz Germania , nr. 44672/98 , § 64 , 12 iunie 2003)

Published on 14 June 2021

SECOND SECTION

Application no. 11227/21 Rasmus Ardian BJERG against Denmark lodged on 12 February 2021 communicated on 25 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In 2013 the applicant was convicted of making threats and witness tampering. He was sentenced to treatment in a psychiatric ward, with supervision by the Department of Prisons and Probation in collaboration with the ward during discharge, so that the Department of Prisons and Probation, together with the consultant psychiatrist, could decide whether to readmit the applicant to the psychiatric ward. By virtue of article 72(2) of the Penal Code the applicant could request that the said sentence be amended or revoked every 6 months (after a final decision in this respect). In accordance with the terms set out in the treatment sentence, the applicant was readmitted to the psychiatric ward, inter alia , from 12 to 15 June 2018, from 21 to 24 September 2018 and from 26 September to 3 October 2018. The applicant brought these three readmission decisions before the courts, requesting a judicial review under article 72(2) of the Penal Code.

By a final decision of 12 August 2020, the Supreme Court found against the applicant. It held that article 72(2) of the Penal Code did not apply to a situation such as the present where the three specific decisions to readmit were made with reference to the treatment sentence, and that there was no basis for finding that this outcome was in contravention of Article 5(4) of the Convention. In the meantime, on 9 January 2020, the applicant’s sentence had been revoked Relying on Article 5(4) of the Convention the applicant complained that he did not have a judicial review of the lawfulness of the three readmission decisions mentioned above

QUESTION TO THE PARTIES

Was the Supreme Court’s decision of 12 August 2020 in breach of Article 5(4) of the Convention (see, inter alia , mutatis mutandis , X v. the United Kingdom , 5 November 1981, § 58, Series A no. 46 and Herz v. Germany , no. 44672/98, § 64, 12 June 2003) ?