TASKIRAN v. DENMARK

Publicat la 9 octombrie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 19840/23 Cihat TASKIRAN împotriva Danemarcei depusă la 10 mai 2023 comunicată la 19 septembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea de compensare a reclamantului pentru că a fost limitată, în două ocazii în ianuarie 2021, la un pat de reținere într-un spital psihiatric. Reclamantul a apelat împotriva închiderii la Consiliul de Psihiatrie a Plaintelor Pacienților, care, la 24 martie 2021, a considerat închiderea ilegală. Având în vedere art. 3 din Convenție, reclamantul a introdus apoi proceduri de compensare în fața instanțelor în temeiul capitolul 43a din Legea privind administrarea justiției (o dispoziție care acordă o serie de garanții procedurale pacienților care caută revizuirea judiciară a privației administrative de libertate). Prin hotărâre finală de 11 Aprilie 2023, Curtea Supremă a respins cazul reclamantului ca fiind în afara domeniului de aplicare al capitolului 43a din Legea privind administrarea justiției, deoarece nu a existat nici un litigiu cu privire la legalitatea izolatului în cauză. Reclamantul a trebuit, prin urmare, să depună cererile de compensare în cadrul procedurilor civile obișnuite. Curtea Supremă a remarcat că reclamantul a fost astfel plasat într-o poziție juridic mai gravă pentru obținerea unei compensații decât ar fi fost avută în cazul în care Comitetul de plângere a pacienților psihiatrici a fost găsit împotriva lui. Reclamantul a suferit discriminări contrar articolului 14 din Convenție, citite în conjuncție cu articolele 3, 5, 6, 8 sau 13 din Convenție, în comparație cu alți pacienți psihiatru ai căror plângeri la Consiliul pentru plângeri ale pacienților psihiatrici nu au avut succes și ale căror cereri de compensare intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al capitolului 43a din Legea privind administrarea justiției?

Published on 9 October 2023

FOURTH SECTION

Application no. 19840/23

Cihat TASKIRAN

against Denmark

lodged on 10 May 2023

communicated on 19 September 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s claim for compensation for having been confined, on two occasions in January 2021, to a restraint bed in a psychiatric hospital. The applicant appealed against the confinement to the Psychiatric Patients’ Complaints Board, which on 24 March 2021 found the confinement unlawful. Relying on Article 3 of the Convention, the applicant then brought compensation proceedings before the courts under chapter 43a of the Administration of Justice Act (a provision granting a range of procedural guarantees to patients seeking judicial review of administrative deprivation of liberty). By a final judgment of 11

April 2023, the Supreme Court dismissed the applicant’s case as being outside the scope of chapter 43a of the Administration of Justice Act since there was no dispute about the lawfulness of the confinement at issue. The applicant therefore had to lodge his compensation claim in ordinary civil proceedings. The Supreme Court noted that the applicant was thus placed in a legally worse position in order to obtain compensation than he would have been had the Psychiatric Patients’ Complaints Board found against him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the Supreme Court’s judgment of 11 April 2023 in breach of Articles 3, 5, 6, 8, or 13 of the Convention?

2.

Has the applicant suffered discrimination contrary to Article 14 of the Convention, read in conjunction with Articles 3, 5, 6, 8 or 13 of the Convention, compared to other psychiatric patients whose complaints to the Psychiatric Patients’ Complaints Board were unsuccessful, and whose claims for compensation therefore fell within the scope of chapter 43a of the Administration of Justice Act?