W.W. împotriva Poloniei

Publicat la 14 iunie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 31842/20 W.W. împotriva Poloniei depusă la 29 iulie 2020 comunicată la 25 mai 2021 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, W.W., este un național polonez, care s-a născut în 1992 și este în prezent reținut în Siedlce. Reclamantul a fost înscris ca bărbat la naștere, dar se identifică ca femeie. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dna A. Bzdyń, avocat practicant la Varșovia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a identificat în mod continuu ca fiind femeie din copilărie. Începând cu 2013 a avut mai multe condamnare la închisoarea masculină (în legătură cu furturile și furturile).

În prezent, ea îndeplinește o condamnare la închisoare care se încheie în 2024. În 2018, reclamantul a început să demonstreze comportamentul auto-agresiv. La 26 iunie 2018 a auto-performat o orchiectomie bilaterală. Ea susține că actul a fost motivat de disconfort psihologic și dificultăți care rezultă dintr-o necongruență între identitatea ei de gen și sexul său biologic. Apoi, a devenit agresiv, a atacat un gardian de închisoare și a fost clasificat ca un deținut periculos. În decembrie 2018 reclamantul a fost examinat de un psihiatru sexologist, dr. D., care a recomandat ca ea să urmărească tratamentul hormonului feminizant. Expertul i-a prescris medicamentul și a declarat că reclamantul necesită terapie hormonală imediată și urgentă.

În ianuarie 2019 guvernatorul închisorii Piotrków Trybunalski a permis reclamantului să facă acest tratament. Ea a suportat costul terapiei însuși. Ca urmare a terapiei apariția reclamantului s-a schimbat și sănătatea ei fizică și emoțională îmbunătățită. Ea a continuat terapia în închisoarea Radom, unde a fost ulterior transferată. La o dată necunoscută mai târziu, ea a fost transferată la închisoarea Siedlce. Inițial, deoarece ea a avut o aprovizionare suficientă de medicamente, ea ar putea continua tratamentul. La 28 mai 2020, reclamantul a solicitat guvernatorului închisoarei Siedlce pentru permisiunea de a fi trimise medicamente din afara închisoarei. Șeful unității medicale din închisoarea Siedlce nu a susținut cererea ei și guvernatorul a refuzat să aprobe continuarea tratamentului fără opinie a unui endocrinolog expert.

La 2 iulie 202 avocatul reclamantului a cerut guvernatorului închisorii Siedlce să permită reclamantului să continue terapia hormonală. În sprijinul cererii au fost furnizate trei opinii medicale, precum și dosarele medicale ale reclamantului. La 24 iulie 2020 reclamantul a cerut să aibă posibilitatea de a avea o consultare medicală privată cu un endocrinolog. Consultarea a fost stabilită pentru 5 august 2020. La 30 iulie 2020, Curtea a aplicat o măsură intermediară în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, indicând guvernului contestat „să administreze reclamantul (...) cu hormonele prescrise de endocrinolog (Lutein și Estrofem) în doze prescrise, pe propriile cheltuieli, până la hotărârea contrar de un endocrinolog”.

Potrivit informațiilor furnizate de părți, medicamentul a fost furnizat reclamantului la 31 iulie 2020. La 5 august 2020, reclamantul a avut o consultare cu un endocrinolog. Medicul a prescris hormonele feminine. Reclamantul susține că avocatul ei pregătește o cerere în temeiul articolului 189 din Codul de Procedură Civilă, pentru a obține recunoașterea noii ei identitate sexuală. Jurisprudența Curții Supreme prevede orientări privind procedurile de recunoaștere juridică a situației persoanelor transgenre Pentru a se schimba genul unei persoane, el sau ea poate depune o cerere în temeiul articolului 189 din Codul de Procedură Civilă, pentru a obține recunoașterea unei noi identitati sexuale, așa-numita „acțiune declaratorie” ( Powództwo o ustalenie Această dispoziție prevede că un reclamant poate solicita o declarație judiciară cu privire la existența sau neexistanța unei relații juridice sau a unui drept, dacă are un interes juridic în acest sens.

Oricine dorește să își schimbe numele și sexul (pentru scopuri civile) după operația de reassignare a genului, poate face acest lucru prin a aduce o acțiune împotriva părinților lor din motivul că au indicat în mod greșit genul copilului la momentul nașterii. Dacă părinții sunt morți sau locul lor necunoscut, instanța numește un tutore. La 23 iulie 2015 Parlamentul a adoptat Actul de recunoaștere a genului („Ustawa o uzgodnieniu płci”). Cu toate acestea, în octombrie 2015, Președintele Poloniei a vetoat proiectul de lege. Actul a fost conceput pentru a facilita procesul de recunoaștere a genului. COMPLAINTS Reclamantul se plânge invocând art. 2 din Convenție că refuzul de a-i permite să continue terapia hormonală feminizată în închisoarea Siedlce a cauzat suferința emoțională care a pus-o în pericol de sinucidere.

Ea se plânge în continuare numai în temeiul articolului 3 din Convenție și coroborat cu articolele 13 și 14 din Convenție că refuzul de a-i permite să continue terapia în închisoarea Siedlce a constituit tratamente inumane și degradante; decizia guvernatorului închisorii a fost motivată de factori discriminatori și nu a avut nici un remediu eficace de a face apel împotriva acesteia. De asemenea, reclamantul susține în conformitate cu art. 8 coroborat cu art. 14 că refuzul în cauză a fost motivat de factori discriminatori. Având în vedere vulnerabilitatea reclamantului ca persoană transgenră privată de libertate, s-a constatat o încălcare a articolelor 3/8 din Convenție din cauza faptului că nu a avut acces la terapia cu hormone transfeminine între 18 și 31 iulie 2020 (Compare Van Kück v. Germania , nr. 35968/97 , §§ 82-86, CEDO 2003 VII; Lituania , nr. 27527/03, CEDO 2007 IV; și Y.T.

Bulgaria , nr. 41701/16, 9 iulie 2020)? Are vreo problemă în temeiul articolului 2 din Convenție în legătură cu suferința reclamantului și suferința emoțională din cauza faptului că ea nu a avut acces la terapia hormonală transfeminină între 18 și 31 iulie 2020? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace în cazul plângerilor sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție, astfel cum este necesar în temeiul articolului 13 din Convenție? Tratamentul la care reclamantul a fost supus constituie un tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 din Convenție?

Published on 14 June 2021

FIRST SECTION

Application no. 31842/20 W.W. against Poland lodged on 29 July 2020 communicated on 25 May 2021

STATEMENT OF FACTS

The applicant, W.W., is a Polish national, who was born in 1992 and is currently detained in Siedlce. The applicant was registered as male at birth but identifies as female. The applicant is represented before the Court by Ms A. Bzdyń, a lawyer practising in Warsaw. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant has continuously identified herself as female since early childhood. Since 2013 she served several terms of imprisonment in male prisons (in connection with theft and burglaries). Currently, she is serving a prison sentence which is due to end in 2024. In 2018 the applicant began demonstrating auto-aggressive behaviour.

On 26 June 2018 she self-performed a bilateral orchiectomy. She submits that the act was motivated by psychological discomfort and distress arising from an incongruence between her gender identity and her biological sex. Subsequently, she became aggressive, attacked a prison guard and was classified as a dangerous detainee. In December 2018 the applicant was examined by a psychiatrist ‑ sexologist, Dr D., who recommended that she pursue feminising hormone treatment. The expert prescribed her the medication and stated that the applicant required immediate and urgent hormone therapy. Failure to provide her with female hormones would endanger her life and her mental health. In January 2019 the Piotrków Trybunalski Prison governor allowed the applicant to undergo the treatment.

She bore the cost of the therapy herself. As a result of the therapy the applicant’s appearance changed and her physical and emotional health improved. She continued the therapy in Radom Prison where she was subsequently transferred. On an unknown later date, she was transferred to Siedlce Prison. Initially, as she had a sufficient supply of the medication, she could continue the treatment. On 28 May 2020 the applicant applied to the governor of Siedlce Prison for permission to be sent medication from outside the prison. The head of the prison medical unit in Siedlce Prison did not support her application and the governor refused to approve the continuation of the treatment without an opinion of an expert endocrinologist.

On 2 July 202 the applicant’s lawyer asked the Siedlce Prison governor to allow the applicant to continue hormone therapy. In support of the request three medical opinions were provided, as well as the applicant’s medical files. On 24 July 2020 the applicant asked to be allowed to have a private medical consultation with an endocrinologist. The consultation was set for 5 August 2020. On 30 July 2020, the Court applied an interim measure in accordance with Rule 39 of the Rules of Court, indicating to the respondent Government “to administer the applicant (...) with hormones prescribed by her endocrinologist (Lutein and Estrofem) in doses prescribed, at her own expense, until otherwise decided by an endocrinologist”.

According to the information provided by the parties, the medication was provided to the applicant on 31 July 2020. On 5 August 2020 the applicant had a consultation with an endocrinologist. The doctor prescribed her female hormones. The applicant submits that her lawyer is preparing a claim under Article 189 of the Code of Civil Procedure, to obtain recognition of her new sexual identity.

Relevant domestic law and practice The case-law of the Supreme Court provides guidelines on the procedures for the legal recognition of the situation of transgender persons . In order to have a person’s gender changed, he or she may lodge a claim under Article 189 of the Code of Civil Procedure, to obtain recognition of a new sexual identity, the so-called “declaratory action” ( powództwo o ustalenie ). This provision provides that a plaintiff may request a judicial declaration as to the existence or non-existence of a legal relationship or of a right, if he or she has a legal interest therein. Anyone wishing to change their gender and name (for civil status purposes) following gender reassignment surgery, can do so by bringing an action against their parents on the grounds that they wrongly indicated the child’s gender at the time of birth.

If the parents are dead or their whereabouts unknown, the court appoints a guardian. On 23 July 2015 Parliament adopted the Act on Gender Recognition (“ Ustawa o uzgodnieniu płci ”). However, in October 2015 the President of Poland vetoed the bill. The act was designed to facilitate the process of gender recognition. COMPLAINTS 1. The applicant complains invoking Article 2 of the Convention that the refusal to allow her to continue feminising hormone therapy in Siedlce prison caused her emotional distress which put her at risk of suicide. 2. She further complains under Article 3 of the Convention alone and in conjunction with Articles 13 and 14 of the Convention that the refusal to allow her to continue the therapy in Siedlce prison amounted to inhuman and degrading treatment; the prison governor’s decision was motivated by discriminatory factors and she had no effective remedy to appeal against it.

3. The applicant also alleges under Article 8 in conjunction with Article 14 that the refusal in question was motivated by discriminatory factors.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to the applicant’s vulnerability as a transgender person deprived of her liberty, has there been a violation of Articles 3/8 of the Convention on account of the fact that she did not have access to transfeminine hormone therapy between 18 and 31 July 2020 (Compare Van Kück v. Germany , no. 35968/97, §§ 82-86, ECHR 2003 ‑ VII; L. v. Lithuania , no. 27527/03, ECHR 2007 IV; and Y.T. v. Bulgaria , no. 41701/16, 9 July 2020)? 2. Does any issue arise under Article 2 of the Convention in relation to the applicant’s suffering and emotional distress on account of the fact that she did not have access to transfeminine hormone therapy between 18 and 31 July 2020? 3. Did the applicant have an effective domestic remedy at her disposal for her complaints under Articles 3 and 8 of the Convention as required by Article 13 of the Convention?

4. Did the treatment to which the applicant was subjected amount to discriminatory treatment contrary to Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 8 of the Convention?