ERDÉLYI v. HUNGARY

Publicat la 21 iunie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 9720/17 Katalin ERDÉLYI împotriva Ungariei depusă la 24 ianuarie 2017 a comunicat la 31 mai 2021 OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la refuzul de către Biroul de Imigrație și Naționalitate de a permite reclamantului, jurnalist la un portal de știri pe internet, pentru a intra în sediul centrelor de primire a refugiaților în vederea documentării condițiilor de viață ale reclamanților de azil. Reclamantul se plâng în temeiul art. 10 că autoritățile interne au interferat cu dreptul ei de a transmite informații. Ea susține, de asemenea, că, în conformitate cu art. 13 din Convenție, nu a avut un remediu eficace pentru a contesta grija dreptului ei la libertate de exprimare.

QUESTIONS PRIVIND PARTILE refuzul de acces la sediile centrelor de primire a refugiaților constituie o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În cazul în care este cazul, această interferență prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 10, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 21 June 2021

FIRST SECTION

Application no. 9720/17 Katalin ERDÉLYI against Hungary lodged on 24 January 2017 communicated on 31 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal by the Office of Immigration and Nationality to allow the applicant, a journalist at an Internet news portal, to enter the premises of refugee reception centres with a view to documenting the living conditions of asylum-seekers. The applicant complains under Article 10 that the domestic authorities interfered with her right to impart information. She also submits that, contrary to Article 13 of the Convention, she did not have an effective remedy to contest the grievance of her right to freedom of expression.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the refusal of access to the premises of the refugee reception centres constitute an interference with the applicant’s freedom of expression within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? 2. If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2? 3. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaint under Article 10, as required by Article 13 of the Convention?