CHERRIER c. FRANCE

Publicat la 21 iunie 2021 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr 18843/20 Annick CHERRIER împotriva Franței introdusă la 27 aprilie 2020 comunicată la 31 mai 2021 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE cererea se referă la refuzul autorităților administrative de a comunica recurentei informațiile referitoare la identitatea mamei sale biologice care a abandonat la naștere. Ca urmare a descoperirii de către reclamantă, la vârsta de 56 de ani, a adoptării sale la câteva luni după naștere, aceasta din urmă a dorit să își cunoască originea și este adresată Consiliului Național pentru accesul la originile personale (CNDOP) pentru a încerca să aibă acces la identitatea părinților săi biologici. CNDOP a reușit să identifice mama sa din naștere care a refuzat să ridice secretul identității sale. La cererea recurentei, noi cercetări au permis CNDOP să-și găsească tatăl biologic. Acesta din urmă nu a fost în măsură să recunoască paternitatea sa și a refuzat să ridice secretul identității sale. Întrucât recurenta și-a reiterat cererea de contact cu mama sa biologică, CNDOP a refuzat, printr-o decizie din 12 martie 2012, să-i comunice identitatea mamei sale biologice, având obligația de a respecta viața privată a persoanelor care au refuzat în mod expres să ridice secretul identității lor după luarea de contact (a se vedea hotărârea Consiliului de Stat de mai jos). La 27 martie 2015, recurenta a sesizat Tribunalul Administrativ (TA) din Noua Caledonie pentru a solicita anularea deciziei din 12 martie 2012. Prin hotărârea din 30 septembrie 2015, TA și-a respins cererea. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2018, Curtea Administrativă din Paris a respins recursul formulat împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea din 16 octombrie 2019, Consiliul de Stat și-a respins recursul cu privire la următoarele motive: Potrivit articolului L. 147-1 din Codul de acțiune socială și al familiilor "un Consiliu național, plasat pe lângă ministrul însărcinat cu afacerile sociale, este însărcinat să faciliteze, în colaborare cu departamentele și cu colectivitățile de peste mări, accesul la originile personale." În conformitate cu articolul L. 147-2 din același cod, acest consiliu primește: 1 Cererea de acces la cunoștințele despre originile copilului este: / - sil este major, de aceasta; (...) / 2 Declarația mamei sau, dacă este cazul, a tatălui nașterii prin care fiecare dintre ei autorizează ridicarea secretului propriei identități; (...). L De la femeia care a cerut secretul identității și admiterii ei la naștere într-o instituție medicală și, dacă este cazul, de la persoana pe care a desemnat-o cu această ocazie ca fiind autorul copilului (...)." 147-6 din același cod prevede, în cele din urmă, că consiliul comunică persoanelor care au formulat și-au menținut cererea de a-și păstra identitatea mamei nașterii în cazurile pe care le menționează, în special, "dacă există "dacă nu a existat o manifestare expresă a [voința mamei] de a păstra secretul identității sale, după verificarea voinței sale." Din aceste dispoziții rezultă că CNDOP are obligația de a refuza să satisfacă cererea unei persoane de a cunoaște identitatea femeii care a născut, atunci când aceasta din urmă și-a exprimat dorința de a-și păstra identitatea în timpul ânjării și-a reînnoit în mod expres această voință ca răspuns la cererea de ridicare a secretului. (...) Dispozițiile menționate mai sus din Codul de acțiune socială și din cadrul familiilor organizează posibilitatea de a ridica secretul identității mamei nașterii, permițând să se solicite reversibilitatea secretului identității sale sub rezerva acordului acesteia și astfel să se stabilească un echilibru între respectarea dreptului pe viață al mamei atunci când aceasta a născut și dorința legitimă a copilului născut în aceste condiții de cunoaștere a originii sale. Considerând că [rectoreasa], de care reiese din înscrisurile prezentate judecătorilor din fondul pe care a putut să le dispună, mai exact identitatea mamei sale biologice încă în viață, de informații referitoare la nașterea sa colectate de CNDOP, nu a fost întemeiată pe faptul că dispozițiile articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au fost ignorate, curtea administrativă nu a comis o eroare de calificare juridică. Cererea pune întrebări sub aspectul articolului 8 din convenție. Recurenta consideră că refuzul autorităților franceze de a-i comunica informații cu privire la identitatea mamei sale biologice aduce atingere dreptului său de a avea acces la origini și, prin urmare, la viața sa privată și de familie. ÎNTREBARE către părți în lumina Hotărârilor Odevere c. Franța ([GC], n 42326/98, CEDH 2003 III) și Godelli c. Italia 33783/09, 25 septembrie 2012), refuzul de a comunica recurentei informații privind identitatea mamei sale biologice încalcă dreptul acesteia la respectarea vieții sale private sau a dreptului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 din convenție?

Publié le 21 juin 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

18843/20

Annick CHERRIER

contre la France

introduite le 27 avril 2020

communiquée le 31 mai 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus des autorités administratives de communiquer à la requérante les informations relatives à l’identité de sa mère biologique l’ayant abandonnée à sa naissance.

À la suite de la découverte par la requérante, à l’âge de 56 ans, de son adoption quelque mois après sa naissance, cette dernière a souhaité connaître ses origines et s’est adressée au Conseil national pour l’accès aux origines personnelles (CNAOP) afin de tenter d’accéder à l’identité de ses parents biologiques. Le CNAOP a réussi à identifier sa mère de naissance qui a refusé de lever le secret de son identité. À la demande de la requérante, de nouvelles recherches ont permis au CNAOP de retrouver son père biologique. Ce dernier n’a pas été en mesure de reconnaître sa paternité et a refusé de lever le secret de son identité.

La requérante ayant réitéré sa demande de contact avec sa mère biologique, le CNAOP a refusé, par une décision du 12 mars 2012, de lui communiquer l’identité de sa mère biologique, étant tenu de respecter la vie privée des personnes ayant refusé expressément de lever le secret de leur identité après une prise de contact (voir l’arrêt du Conseil d’État ci-dessous).

Le 27 mars 2015, la requérante a saisi le tribunal administratif (TA) de Nouvelle-Calédonie afin de demander l’annulation de la décision du 12

mars 2012. Par un jugement du 30 septembre 2015, le TA a rejeté sa requête. Par un arrêt du 30 janvier 2018, la cour administrative d’appel de Paris a rejeté l’appel formé contre ce jugement.

Par un arrêt du 16 octobre 2019, le Conseil d’État a rejeté son pourvoi aux motifs suivants :

«

Aux termes de l’article L. 147-1 du code de l’action sociale et des familles "un Conseil national, placé auprès du ministre chargé des affaires sociales, est chargé de faciliter, en liaison avec les départements et les collectivités d’outre-mer, l’accès aux origines personnelles ". Selon l’article L. 147-2 du même code, ce conseil " reçoit : 1

o

La demande d’accès à la connaissance des origines de l’enfant formulée : / - s’il est majeur, par celui-ci ; (...) / 2

o

La déclaration de la mère ou, le cas échéant, du père de naissance par laquelle chacun d’entre eux autorise la levée du secret de sa propre identité ; (...) ". L’article L. 147-5 prévoit que pour répondre aux demandes dont il est saisi, ce conseil recueille copie notamment " des éléments relatifs à l’identité : 1

o

De la femme qui a demandé le secret de son identité et de son admission lors de son accouchement dans un établissement de santé et, le cas échéant, de la personne qu’elle a désignée à cette occasion comme étant l’auteur de l’enfant (...) ". L’article L. 147-6 du même code dispose enfin que le conseil communique aux personnes qui ont formulé et maintenu leur demande l’identité de la mère de naissance dans les cas qu’il énonce, notamment " s’il n’y a pas eu de manifestation expresse de [la volonté de la mère] de préserver le secret de son identité, après avoir vérifié sa volonté ".

Il résulte de ces différentes dispositions que le CNAOP est tenu de refuser de satisfaire à la demande d’une personne, visant à connaître l’identité de la femme ayant accouché d’elle, lorsque cette dernière a manifesté la volonté de taire son identité lors de l’accouchement et a renouvelé expressément cette volonté en réponse à la demande de levée du secret.

(...) Les dispositions précitées du code de l’action sociale et des familles organisent la possibilité de lever le secret de l’identité de la mère de naissance en permettant de solliciter la réversibilité du secret de son identité sous réserve de l’accord de celle-ci et définissent ainsi un équilibre entre le respect dû au droit à l’anonymat garanti à la mère lorsqu’elle a accouché et le souhait légitime de l’enfant né dans ces conditions de connaître ses origines. En estimant que [la requérante], dont il ressort des pièces du dossier soumis aux juges du fond qu’elle a pu disposer, hormis l’identité de sa mère biologique encore en vie, d’informations relatives à sa naissance recueillies par le CNAOP, n’était pas fondée à soutenir que les stipulations de l’article 8 de la convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales avaient été méconnues, la cour administrative d’appel n’a pas commis d’erreur de qualification juridique.

»

La requête pose des questions sous l’angle de l’article 8 de la Convention. La requérante considère que le refus des autorités françaises de lui communiquer des informations sur l’identité de sa mère biologique porte atteinte à son droit d’accès aux origines, et partant à sa vie privée et familiale.

QUESTION AUX PARTIES

À la lumière des arrêts

Odièvre c. France

([GC], n

o

42326/98, CEDH

2003

‑

III) et

Godelli c. Italie

(n

o

33783/09, 25 septembre 2012), le refus de communiquer à la requérante des informations sur l’identité de sa mère biologique emporte-t-il violation du droit de celle-ci au respect de sa vie privée ou de son droit au respect de sa vie familiale, au sens de l’article

8 de la Convention ?