A ET B c. FRANCE

Publicat la 12 iulie 2021 SECȚIUNEA CINQUER: 12482/21 A și B împotriva Franței, introdusă la 24 februarie 2021, comunicată la 21 iunie 2021, ÎNTÂMPLAREA se referă la anularea unei recunoașteri de paternitate a unui copil (B; mai mult decât atât, a doua reclamantă (B) concepută în Spania prin reproducere asistată medical cu donații de gameți. Mama celei de-a doua reclamante (A; prima recurentă, iar C a luat în acest scop o primă întâlnire cu un medic spaniol în martie 2012, s-au căsătorit în septembrie 2012. La 3 mai 2013, ei au depus o cerere de divorț prin consimțământ reciproc.

Transferul de e-mail a avut loc la 12 mai 2013. Divorțul prin consimțământ reciproc a fost pronunțat la 11 iunie 2013. A a născut din B la 10 noiembrie 2013. a recunoscut-o pe aceasta din urmă la 12 noiembrie 2013. În ianuarie 2015, C a sesizat totuși Tribunalul de Mare Instanță din Nisa cu privire la o acțiune în contestație de paternitate, care, printr-o hotărâre din 20 iulie 2017, a constatat pe baza unei expertize medicale pe care a fost nu a fost tatăl biologic al lui B, dar la 4 decembrie 2018, a renunțat totuși la cererea sa.

La 4 decembrie 2018, sesizate de C, Tribunalul de apel din aix-en-Provence a anulat această hotărâre, precum și recunoașterea paternitatei și a considerat că B nu ar mai putea purta numele de familie al C. A și administratorul ad-hoc În special, susținând faptul că această decizie era contrară interesului superior al copilului, ei invocau art. 8 din Convenție și art. 3 alineatele (1) din Convenția internațională privind drepturile copilului (□ în toate deciziile referitoare la copii (...) interesul superior al copilului trebuie să fie o considerație primordială. Curtea de Casație a respins recursul la 14 octombrie 2020. În fața Curții, recurentele susțin că anularea recunoașterii paternității B este disproporționată și contrară interesului superior al copilului.

Prima reclamantă se poate considera victimă a încălcării articolului 8 din Convenție denunțată în cerere din cauza anulării recunoașterii paternității celei de-a doua reclamante A avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție în privința primei reclamante și/sau a celei de-a doua recurente din cauza anulării recunoașterii paternității celei de-a doua reclamante?

Publié le 12 juillet 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 12482/21 A et B contre la France introduite le 24 février 2021 communiquée le 21 juin 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’annulation d’une reconnaissance de paternité d’une enfant (B ; « la seconde requérante ») conçue en Espagne par procréation médicalement assistée avec dons de gamètes. La mère de la seconde requérante (A ; « la première requérante ») et C ont pris à cette fin un premier rendez-vous avec un médecin espagnol en mars 2012. Ils se sont mariés en septembre 2012. Le 3 mai 2013, ils ont déposé une requête en divorce par consentement mutuel. Le transfert d’embryon a eu lieu le 12 mai 2013. Le divorce par consentement mutuel a été prononcé le 11 juin 2013. A a accouché de B le 10 novembre 2013. C a reconnu cette dernière le 12 novembre 2013. En janvier 2015, C a cependant saisi le tribunal de grande instance de Nice d’une action en contestation de paternité, lequel, par un jugement du 20 juillet 2017, a constaté au vu d’une expertise médicale qu’il n’était pas le père biologique de B, mais l’a néanmoins débouté de sa demande.

Le 4 décembre 2018, saisie par C, la cour d’appel d’Aix-en-Provence a annulé ce jugement ainsi que la reconnaissance de paternité et a jugé que B ne pourrait plus porter le nom de famille de C. A et l’administrateur ad hoc de B se sont pourvus en cassation. Soutenant notamment que cette décision était contraire à l’intérêt supérieur de l’enfant, ils invoquaient l’article 8 de la Convention et l’article 3 § 1 de la convention internationale sur les droits de l’enfant (« dans toutes les décisions qui concernent les enfants (...) l’intérêt supérieur de l’enfant doit être une considération primordiale »). La Cour de cassation a rejeté le pourvoi le 14 octobre 2020. Devant la Cour, les requérantes soutiennent que l’annulation de la reconnaissance de paternité de B est disproportionnée et contraire à l’intérêt supérieur de l’enfant.

Elles dénoncent chacune une violation de leur droit au respect de la vie privée et familiale.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La première requérante peut-elle se dire victime de la violation de l’article 8 de la Convention dénoncée dans la requête en raison de l’annulation de la reconnaissance de la paternité de la seconde requérante ? 2. Y a-t-il eu violation de l’article 8 de la Convention à l’égard de la première requérante et/ou de la seconde requérante en raison de l’annulation de la reconnaissance de la paternité de la seconde requérante ?