G.H. v. HUNGARY

Publicat la 21 iunie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 75727/17 G.H. împotriva Ungariei depusă la 20 octombrie 2017 a comunicat la 31 mai 2021 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la detenția unui național irakian în așteptarea deportării sale în țara sa de origine între 3 ianuarie și 21 aprilie 2017. Cererea de azil a solicitat a fost respinsă de autoritatea de azil la 29 iulie 2016 și, în același timp, a fost ordonată expulzarea sa în Irak. Hotărârea instanței care respinge apelul său a fost transmisă la reprezentantul său la 6 ianuarie 2017. La 3 ianuarie 2017, executarea expulzării sale a fost suspendată până la asigurarea documentelor de călătorie și a mijloacelor necesare pentru călătoria sa. În acest moment, el a fost plasat în detenție administrativă pe motivul că a existat un risc de a-l absoarbe și că nici alte măsuri, mai puțin coercitive, nu ar putea asigura cooperarea sa cu autoritățile. După două prelungiri ale măsurii, detenția sa a fost încheiată la 21 aprilie 2017, deoarece s-a dovedit că deportarea sa nu a putut fi efectuată în termenul permis pentru detenție, datorită eșuării ambasadai irakiene de a emite un pașaport pentru el. Autoritatea de imigrare i-a ordonat să locuiască în apartamentul partenerului său, care a fost desemnat ca loc de reședință obligatoriu după eliberarea sa. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa în vederea expulzării nu era legală. El susține, în special, că, în perioada 3-6 ianuarie 2017, în absența deciziei de respingere a apelului său, detenția sa nu a avut nicio bază juridică și nu a căzut în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție. În plus, detenția sa între 6 ianuarie și 21 aprilie 2017 a fost arbitrară, deoarece nu a fost justificată, autoritatea de imigrare a acționat în necredere și nu au fost luate în considerare alternative la detenția sa. Nabil și alții v Ungaria , 62116/12 , §§ 26-44, 22 septembrie 2015)?

Published on 21 June 2021

FIRST SECTION

Application no. 75727/17

G.H. against Hungary

lodged on 20 October 2017

communicated on 31 May 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the detention of an Iraqi national awaiting his deportation to his country of origin between 3 January and 21 April 2017.

The applicant’s asylum application was rejected by the asylum authority on 29 July 2016 and, at the same time, his expulsion to Iraq was ordered. The court decision rejecting his appeal was served on his representative on 6

January 2017. On 3 January 2017 the execution of his expulsion was suspended until the necessary travel documents and means for his travel were secured. At that point he was placed in administrative detention on the ground that there was a risk of him absconding and that no other, less coercive, measures could secure his cooperation with the authorities. Following two prolongations of the measure, his detention was terminated on 21 April 2017 as it became evident that his deportation could not be carried out within the time allowed for detention, due to the Iraqi embassy’s failure to issue a passport for him. The immigration authority ordered him to reside in his partner’s flat, which was designated as his compulsory place of residence following his release.

The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that his detention with a view to deportation was not lawful. He submits in particular that in the period 3 to 6 January 2017, in the absence of the decision rejecting his appeal being served on him, his detention had no legal basis whatsoever and did not fall under Article 5 § 1 of the Convention.

Furthermore, his detention between 6 January and 21 April 2017 was arbitrary, because it was not justified, the immigration authority acted in bad faith and no alternatives to his detention were genuinely considered.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the applicant deprived of his liberty between 3 January and 21 April 2017 in breach of Article 5 § 1 of the Convention (see,

mutatis mutandis

,

Nabil and others v Hungary

, 62116/12, §§ 26-44, 22 September 2015)?