ABURWIES c. FRANCE

Publicat: 22 septembrie 2025 CINCI SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI: 24300/24 Amil ABURWIES împotriva Franței, introdusă la 29 iulie 2024, comunicată la 1 septembrie 2025. Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru refuzul, în cursul unei detenții, de a se supune unei prelevări biologice în vederea înscrierii sale în registrul național automat al amprentelor genetice, precum și unei înregistrări a acestora în vederea înregistrării în registrul automat al amprentelor digitale.

Ca urmare a uciderii fratelui reclamantului, ziarul "Noua Republică" a publicat un articol în care victima a fost prezentată după cum urmează: a depus o plângere împotriva reclamantului, declarând că acesta a avut în repetate rânduri, în cursul unei vizite la fața locului (care a dus la intervenția jandarmilor), apoi o discuție telefonică, amenințat de a da foc spațiilor ziarului în cazul în care alte articole au fost publicate despre familia sa sau el, prin implicarea unor prieteni care erau deja în urmărire în acest scop. La 7 iulie 2022, reclamantul a fost arestat și pus în custodie și, în cursul acesteia din urmă, a refuzat să se supună unei prelevări de probe biologice și unei extrase de probe.

Reclamantul a fost ulterior pus sub control judiciar de către judecătorul pentru libertăți și detenție și a fost convocat în fața Tribunalului Corecțional. Prin hotărârea din 4 ianuarie 2023, tribunalul corecțional din Chatroux l-a condamnat la 4 luni de închisoare cu suspendare pentru faptele de amenințare de distrugere periculoasă, cu ordin de a îndeplini o condiție și de refuz al înregistrării. În ceea ce privește refuzul de a se supune unei prelevări biologice, el i-a aplicat o amendă de 200 Pe de altă parte, instanța își pronunță reținerea cu privire la încălcarea amenințărilor cu moartea și, pe de altă parte, a acordat părții civile, Noua Republică, 1 euro pentru daune-interese, precum și o sumă pentru cheltuielile și cheltuielile sale.

Prin hotărârea din 6 iulie 2023, Tribunalul de apel din Bourges a confirmat hotărârea, în timp ce a pronunțat sentința la 8 luni de închisoare cu suspendare pentru faptele de amenințare de distrugere periculoasă, cu ordinul de a îndeplini o condiție și de refuz al înregistrării și, respectiv, la 2 luni de închisoare cu suspendare pentru refuzul de a se supune unei prelevări biologice. În această ultimă privință, instanța de apel a menționat, printre altele, că amenințările erau precise și precise, în ceea ce privește incendierea spațiilor unui ziar prin implicarea terților care acționau în numele său. Prin urmare, Comisia a concluzionat că colectarea datelor biometrice și genetice ale reclamantului a fost cea mai eficientă modalitate de a identifica persoana care a comis un incendiere sau chiar de a-l exonera pe solicitant.

Aceasta a adăugat că încălcarea amenințărilor a fost suficient de gravă pentru a-i impune o pedeapsă cu închisoarea, susținând în același timp că reclamantul a fost condamnat penal, la 20 octombrie 2022, pentru fapte de hărțuire a prejudiciului unor persoane dintr-o comună și că profilul său psihologic prezenta o gravă tulburare de personalitate, precum și o lipsă totală de rejudecare. În special, reclamantul a invocat Directiva UE 2016/680 din 27 aprilie 2016 pentru a critica condamnarea sa pentru refuzul de a se supune unei prelevări biologice și unui extras de date, prin hotărârea din 4 aprilie 2024, Curtea de Casație și-a respins recursul.

Aceasta a considerat, în special, că instanța de apel a caracterizat proporționalitatea sancțiunii pentru refuzul acesteia de a se supune taxelor vamale, menționând că, în ceea ce privește viața sa privată, evidențele referitoare la datele cu caracter biologic la care a fost informat, era absolut necesar pentru prevenirea unei infracțiuni grave pe care o amenințase să o comită și pentru desfășurarea anchetei care ar putea rezulta din aceasta, în afară de faptul că elementele de context referitoare la personalitatea sa fuseseră luate în considerare. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de condamnarea sa penală pentru că a refuzat să se supună unei taxe biologice și unei declarații de judecată.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție În cadrul Convenției din 1991, ingerința în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, în special în lumina Hotărârilor Aycaguer c. France 8806/12, 22 iunie 2017) și M.K. Franța 1952/09, 18 aprilie 2013), condamnarea penală a reclamantului ca urmare a refuzului său de a face obiectul unei prelevări biologice și al unui extras de date este compatibilă cu cerințele articolului 8 din convenție

Publié le 22 septembre 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 24300/24 Amil ABURWIES contre la France introduite le 29 juillet 2024 communiquée le 1 er septembre 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant pour avoir refusé, au cours d’une garde à vue, de se soumettre à un prélèvement biologique en vue de son inscription au fichier national automatisé des empreintes génétiques, ainsi qu’à un relevé signalétique en vue d’un enregistrement dans le fichier automatisé des empreintes digitales. À la suite du meurtre du frère du requérant, le quotidien La Nouvelle République publia un article dans lequel la victime fut présentée comme suit : « on l’appelait le Taliban ». Par la suite, la directrice de La Nouvelle République déposa plainte contre le requérant, déclarant que celui-ci avait à plusieurs reprises, au cours d’une visite sur place (qui avait provoqué l’intervention des gendarmes), puis d’une discussion téléphonique, menacé de mettre le feu aux locaux du journal si d’autres articles étaient publiés sur sa famille ou lui, en faisant intervenir des amis qui étaient déjà en repérage à cette fin.

Le 7 juillet 2022, le requérant fut interpellé et placé en garde à vue. Au cours de cette dernière, il refusa de se soumettre à un prélèvement biologique et au relevé signalétique. Le requérant fut par la suite placé sous contrôle judiciaire par le juge des libertés et de la détention, et convoqué devant le tribunal correctionnel. Par un jugement du 4 janvier 2023, le tribunal correctionnel de Châteauroux le condamna à 4 mois d’emprisonnement avec sursis pour les faits de menace de destruction dangereuse avec ordre de remplir une condition et de refus de relevé signalétique. S’agissant du refus de se soumettre à un prélèvement biologique, il lui infligea une amende de 200 euros (EUR) avec sursis.

En revanche, le tribunal prononça sa relaxe concernant l’infraction de menaces de mort. Par ailleurs, il accorda à la partie civile, La Nouvelle République , 1 euro au titre des dommages-intérêts, ainsi qu’une somme pour ses frais et dépens. Le requérant interjeta appel. Par un arrêt du 6 juillet 2023, la cour d’appel de Bourges confirma le jugement, tout en portant les peines à respectivement 8 mois d’emprisonnement avec sursis pour les faits de menace de destruction dangereuse avec ordre de remplir une condition et de refus de relevé signalétique, et à 2 mois d’emprisonnement avec sursis pour le refus de se soumettre à un prélèvement biologique. Sur ce dernier point, la cour d’appel releva notamment que les menaces étaient précises et circonstanciées, s’agissant de faire incendier les locaux d’un journal en faisant intervenir des tiers agissant pour son compte.

Elle en déduisit que la collecte des données biométriques et génétiques du requérant apparaissait comme le moyen le plus efficace d’identifier le ou les auteurs d’un incendie criminel, voire d’innocenter le requérant. Elle ajouta que l’infraction de menaces était suffisamment grave pour lui faire encourir une peine d’emprisonnement, tout en relevant que le requérant avait été pénalement condamné, le 20 octobre 2022, pour des faits de harcèlement au préjudice d’élus d’une commune et que son profil psychologique présentait un grave trouble de la personnalité, ainsi qu’une absence totale de remise en cause. Le requérant se pourvut en cassation. Il invoqua notamment la directive UE 2016/680 du 27 avril 2016 pour critiquer sa condamnation pour refus de se soumettre à un prélèvement biologique et à un relevé signalétique.

Par un arrêt du 4 avril 2024, la Cour de cassation rejeta son pourvoi. Elle jugea notamment que la cour d’appel avait caractérisé la proportionnalité de la sanction de son refus de se soumettre aux prélèvements, en relevant que l’atteinte portée à sa vie privée, par les relevés signalétiques et prélèvements biologiques auxquels il s’était soustrait, était absolument nécessaire à la prévention d’une infraction pénale grave dont il avait menacé qu’elle soit commise et à la conduite de l’enquête pouvant en résulter si elle était commise, outre le fait que les éléments de contexte relatifs à sa personnalité avaient été pris en compte. Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint de sa condamnation pénale pour avoir refusé de se soumettre à un prélèvement biologique et à un relevé signalétique.

Il estime que cette condamnation n’était ni nécessaire ni proportionnée au regard des circonstances de l’espèce.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ? En particulier, à la lumière des arrêts Aycaguer c. France (n o 8806/12, 22 juin 2017) et M.K. c France (n o 19522/09, 18 avril 2013), la condamnation pénale du requérant en raison de son refus de se soumettre à un prélèvement biologique et au relevé signalétique est-elle compatible avec les exigences de l’article 8 de la Convention ?