VERNAY c. FRANCE

Publicat la 25 octombrie 2021 SECȚIUNEA CINQUER: 12398/21 Leo VERNAY împotriva Franței, introdusă la 2 martie 2021, comunicată la 4 octombrie 2021. Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru refuzul de a se supune unei prelevări biologice în vederea înscrierii sale în registrul național automatizat al amprentelor genetice (FNAEG), în timp ce: a fost suspectat că a comis o infracțiune care a dus la înregistrarea în acest fișier. La 21 iunie 2017, tribunalul corecțional din Rennes l-a declarat pe reclamant vinovat de acte de violență agravată urmată de decădere de mai mult de opt zile, refuzând să se supună operațiunilor de evidențiere integrate într-un fișier de poliție pe persoană suspectată de infracțiune sau infracțiune recurentă și refuzând să se supună prelevării biologice destinate identificării amprentei genetice de către o persoană suspectată de a fi arestată care a dus la înscrierea în FNAEG recurentă.

La 8 noiembrie 2017, Tribunalul de apel din Rennes, în lumina cauzei Aycaguer c. France 8806/12 din 22 iunie 2017), a infirmat în special hotărârea în măsura în care a recunoscut vinovăția reclamantului pentru refuzul prelevării de probe biologice și l-a relaxat pentru aceste fapte. La 15 ianuarie 2019, Curtea de Casație, considerând că raționamentul instanței de recurs a fost greșit, refuzul de a lua o taxă a fost opus de o persoană care nu a fost condamnată, ci împotriva căreia existau indicii grave sau care au pus la îndoială faptul că a comis una dintre infracțiunile care antrenau înscrierea în FNAEG, astfel încât a avut posibilitatea concretă, în cazul înregistrării amprentei sale genetice în fișier, de a solicita în acest sens, desa și de a lua o hotărâre numai cu privire la relaxare.

La 22 septembrie 2020, Curtea a confirmat hotărârea Curții a Curții, cu excepția dispozițiilor privind pedepsele. Invocând art. 8, reclamantul consideră că condamnarea sa pentru refuzul de a se supune unei prelevări biologice, care ar fi condus la înscrierea sa în FNAEG, constituie o ingerință disproporționată în dreptul său de a duce o viață privată și familială normală. În special, acesta susține că durata de conservare a profilurilor genetice nu este modulată în funcție de natura și gravitatea Ö cui și că procedura de Õ Õ cu privire la datele nu este efectivă. Întrebări cu privire la părți A fost încălcată dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție?

În sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție, în special în lumina hotărârii Aycaguer c. Franța 8806/12, 22 iunie 2017), condamnarea penală a reclamantului pentru refuzul de a se supune unei prelevări biologice în vederea înscrierii sale în registrul național automatizat al amprentelor genetice (FNAEG) este compatibilă cu cerințele prevăzute la art. 8 din convenție Reclamantul este invitat să furnizeze memoriul său amplificativ produs în fața Curții de Casație.

Publié le 25 octobre 2021

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 12398/21 Leo VERNAY contre la France introduite le 2 mars 2021 communiquée le 4 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant pour refus de se soumettre à un prélèvement biologique en vue de son inscription au fichier national automatisé des empreintes génétiques (FNAEG) alors qu’il était soupçonné d’avoir commis une infraction entraînant l’inscription dans ce fichier. Le 21 juin 2017, le tribunal correctionnel de Rennes déclara le requérant coupable de faits de violence aggravée suivie d’incapacité n’excédant pas huit jours, refus de se soumettre aux opérations de relevés signalétiques intégrés dans un fichier de police par personne soupçonnée de crime ou délit en récidive et refus de se soumettre au prélèvement biologique destiné à l’identification de son empreinte génétique par une personne soupçonnée d’infraction entraînant l’inscription au FNAEG en récidive.

Le 8 novembre 2017, la cour d’appel de Rennes, à la lumière de l’affaire Aycaguer c. France (n o 8806/12 du 22 juin 2017) infirma notamment le jugement en ce qu’il avait reconnu la culpabilité du requérant pour refus de prélèvement biologique et le relaxa pour ces faits. Le 15 janvier 2019, la Cour de cassation, jugeant que le raisonnement de la cour d’appel était erroné, le refus de prélèvement ayant été opposé par une personne qui n’était pas condamnée mais à l’encontre de laquelle il existait des indices graves ou concordants rendant vraisemblable qu’elle ait commis l’une des infractions entrainant l’inscription au FNAEG, de sorte qu’elle avait la possibilité concrète, en cas d’enregistrement de son empreinte génétique au fichier, d’en demander l’effacement, cassa et annula l’arrêt en ses seules dispositions relatives à la relaxe.

Elle renvoya l’affaire devant la cour d’appel d’Angers. Cette dernière, le 22 septembre 2020, confirma le jugement du tribunal correctionnel, sauf en ses dispositions relatives aux peines. Invoquant l’article 8, le requérant estime que sa condamnation pour avoir refusé de se soumettre à un prélèvement biologique, qui aurait conduit à son inscription au FNAEG, constitue une ingérence disproportionnée dans son droit de mener une vie privée et familiale normale. En particulier, il fait valoir que la durée de conservation des profils génétiques n’est pas modulée en fonction de la nature et de la gravité de l’infraction et que la procédure d’effacement des données n’est pas effective.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ? En particulier, à la lumière de l’arrêt Aycaguer c. France (n o 8806/12, 22 juin 2017), la condamnation pénale du requérant pour refus de se soumettre à un prélèvement biologique en vue de son inscription au fichier national automatisé des empreintes génétiques (FNAEG) est-elle compatible avec les exigences de l’article 8 de la Convention ? Le requérant est invité à fournir son mémoire ampliatif produit devant la Cour de cassation.