Z v. CROATIA

Publicat la 21 iunie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 21347/21 împotriva Croației depusă la 12 aprilie 2021 comunicată la 2 iunie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile de returnare a copiilor în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor în care instanța internă a refuzat să ordone returnarea celor patru copii ai reclamantului în Germania după ce mama lor le-a păstrat în Croația. Aceste instanțe au instituit: (a) faptul că copiii s-au născut în Croația, dar au avut înainte de reședința lor în Germania, (b) reclamantul și mama copiilor nu s-au căsătorit și (c) în temeiul legii germane, care se aplică datorită reședinței obișnuite a copiilor, custodia copiilor de părinți necăsătorite aparține numai mamei.

Întrucât, în temeiul legii germane, tatăl nu avea astfel dreptul de a avea custodie asupra copiilor, reținerea lor de către mama lor în Croația nu a fost încălcată de dreptul său de custodie și, prin urmare, nu a fost nedrept în sensul Convenției de la Haga. Reclamantul, ca părinte dobândit, în mod automat dreptul de custodie a copiilor în temeiul legii croate, deoarece s-au născut în Croația. El susține că nu ar fi putut pierde acest drept prin faptul că el și copiii s-au mutat în Germania, deoarece acest lucru ar fi fost contrar Convenției de la Haga privind responsabilitatea parentală și protecția copiilor, care este obligatorie pentru ambele țări. A fost ingerința în dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie în conformitate cu legea în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție?

În special, a fost concluzia instanțelor interne că reținerea copiilor nu a fost indreptată în sensul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copilului, deoarece nu a fost încălcat dreptul de custodie al reclamantului, în contravenție cu art. 16 § 3 din Convenția de la Haga privind jurisdicția, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea în ceea ce privește responsabilitatea parentală și măsurile de protecție a copiilor? Dacă interferența era legală, a urmărit un scop legitim și a fost necesară în ceea ce privește art. 2 din Convenție? Mai ales, instanța internă a constatat echilibrul necesar între interesele concurente în joc și, mai ales, au luat în considerare interesul superior al copiilor ca fiind o atenție primordială?

Published on 21 June 2021

FIRST SECTION

Application no. 21347/21 Z against Croatia lodged on 12 April 2021 communicated on 2 June 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns proceedings for the return of children under the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction in which the domestic courts refused to order the return of the applicant’s four children to Germany after their mother had retained them in Croatia. Those courts established: (a) that the children had been born in Croatia but had before their retention had habitual residence in Germany, (b) the applicant and the children’s mother had never married and, (c) under German law, which was applicable because of the children’s habitual residence, the custody of children of unmarried parents belonged only to the mother. Since under the German law the father had thus not had the right of custody over the children, their retention by their mother in Croatia had not been in breach of his right of custody and thus had not been wrongful within the meaning of the Hague Convention.

The applicant automatically, as a parent acquired, the right of custody of the children under the Croatian law because they were born in Croatia. He argued that he could not have lost that right by the fact that he and the children had moved to Germany, as this would have been contrary to the Hague Convention on parental responsibility and protection of children, which was binding on both countries.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the interference with the applicant’s right to respect for his family life in accordance with the law in terms of Article 8 § 2 of the Convention? In particular, was the domestic courts’ finding that the retention of the children was not wrongful within the meaning of the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction because it was not in breach of the applicant’s right of custody, contrary to Article 16 § 3 of the Hague Convention on Jurisdiction, Applicable Law, Recognition, Enforcement and Co-operation in Respect of Parental Responsibility and Measures for the Protection of Children? 2. If the interference was lawful, did it pursue a legitimate aim and was it necessary in terms of Article 8 § 2 of the Convention?

In particular, did the domestic courts strike the requisite balance between the competing interests at stake and, more specifically, did they take into account the children’s best interests as a primary consideration?