SUBBOTIN AND CHERNOUSOV v. RUSSIA

DIRECȚIE DECIZIE NR. 59021/10 și 54373/11 Ivan Vladimovich SUBBOTIN împotriva Rusiei și Gennadiy Nikolayevich CHERNOUSOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 6 iulie 2021 ca comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Olga Chernishova, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse la 22 august 2010 și, respectiv, 3 octombrie 2011, având în vedere decizia de a notifica guvernului rus („ Guvernul”) plângerile referitoare la absența reclamanților de la procedurile de casă într-un caz penal și de a declara inadmisibilă restul cererilor, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Detaliile personale ale reclamanților și informațiile relevante pentru procedura penală împotriva acestora figurează în apendice. Guvernul rus a fost reprezentat de dl M. Galperin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl A. Fedorov. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 2009 și 2011, cele două reclamante au fost condamnate pentru diverse infracțiuni penale. Instanțele de casă au examinat cazurile în absența reclamanților și au respins apelurile de casă. Dl Subbotin (depunerea nr. 59021/10) a fost reprezentat de un avocat de asistență juridică în cadrul ședinței de casă, procurorul a fost prezent, de asemenea. Nu există informații privind dacă reclamantul a avut posibilitatea de a discuta cu avocatul înaintea ședinței de casă. Chernousov (depunerea nr. 54373/11) nu a fost reprezentat în timpul ședinței de casă, procurorul a fost, de asemenea, absent. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 și al articolului 3 litera (c) din Convenție cu privire la absența lor la ședințe de casă în cazurile lor penale. HOTĂRÂREA având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții se plângeau că nu au participat la audieri de casă în cazurile lor penale, în contravenție cu cerințele articolului 1 și literele (c) din Convenție, care, în măsura în care este relevant, au citit după cum urmează: „1. În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ... Oricine acuzat de o infracțiune penală are următoarele drepturi minime: ... (c) să se apere în persoană sau prin asistență juridică a alegerii sale sau, dacă nu are mijloace suficiente de a plăti pentru asistență juridică, să fie acordate liber atunci când interesele justiției o solicită; ...” 10. Guvernul a susținut că toate documentele relevante pentru procedurile penale împotriva dlui Chernousov (depunerea nr. 54373/11) a fost distrusă în momentul comunicării cauzei sale în 2019. Ei nu au formulat nicio observație în ceea ce privește plângerile dlui Subbotin (depunerea nr. 59021/10). 11. Reclamanții au menținut plângerile lor. 12. Curtea reiterează că cerințele art. 6 § 3 trebuie considerat ca aspecte speciale ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 1, prin urmare, acesta va examina plângerile reclamanților în temeiul acestor dispoziții luate împreună (a se vedea Van Geyseghem c. Belgia [GC], nr. 26103/95, § 27, CEDO 1999-I ). infracțiunea penală ar trebui, ca principiu general, să aibă dreptul de a fi prezentă și de a participa în mod eficient la audierea de primă instanță (a se vedea Colozza c. Italia , 12 februarie 1985, §§ 27 și 29, Seria A nr. ). Cu toate acestea, procedurile care implică doar chestiuni de drept, spre deosebire de chestiuni de fapt, pot îndeplini cerințele art. 6, chiar dacă Reclamantul nu a primit posibilitatea de a fi auzit în persoană de către instanța de apel sau cassare, cu condiția ca acesta să fi fost auzit de o instanță de primă instanță (a se vedea, de exemplu, Faig Mammadov c. Azerbaidjan , nr. 60802/09 , §§ 29-31, 26 ianuarie 2017; Monnell și Morris c. Regatul Unit , 2 martie 1987, § 58, Serie A nr. 115 13. În acest caz, Curtea constată că reclamanții și avocații lor au apărut și au prezentat cauzele lor în instanța de primă instanță și, în cazul dlui Chernousov, de asemenea în instanța de recurs, care avea competența de a se ocupa de chestiuni de drept și de fapte legate atât de răspundere penală, cât și de condamnare. Astfel, reclamanții au primit posibilitatea de a prezenta dovezi, materiale suplimentare și argumente relevante în fața instanțelor care au competența respectivă. 14. Procedura de reexaminare a cazării în cazurile penale ale reclamanților a fost, la rândul său, dedicată exclusiv interpretării dispozițiilor juridice, precum și pozițiile reclamanților și argumentele relevante au fost prezentate în declarațiile scrise ale recursului de cazare. Astfel, examinarea acestor argumente nu a necesitat o evaluare directă a dovezilor furnizate în persoană de către acuzat, iar absența reclamantului nu a dus la un dezavantaj al poziției de apărare (a se vedea Faig Mammadov , citat mai sus § 31). Prezenta cauză, în consecință, diferă de cazurile în care Curtea a constatat încălcarea articolului 6 din Convenția din cauza absenței de a face obiectul unei proceduri de apărare. reclamanții din proceduri în care ar putea fi examinate atât punctele de fapt și de drept (a se vedea, prin comparație, Kozlitin c. Rusia , nr. 17092/04 , §§ 55 și 65, 14 noiembrie 2013 și Kononov c. Rusia , nr. 41938/04 , §§§§ 32 și 45, 27 ianuarie 2011). Curtea constată, de asemenea, că reclamanții în cauză nu au susținut, de asemenea, că nu au avut ocazia de a prezenta instanțe de casare cu anumite alte argumente; nici nu au explicat în ce mod absența lor a influențat echitatea generală a procedurii. 15. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere materialul disponibil, Curtea concluzionează că prezentele cereri sunt întemeiate în mod evident și trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ § 3 a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara inadmisibil cererile. Olga Chernishova Darian Pavli Președintele Adjunct Registrul Apendice Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 §§ 1 și al articolului 3 litera (c) din Convenția (in absența aplicantului la audieri de cazare) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Hotărârea de primă instanță (court, date) Hotărârea de cassare (court, date) Comentarii 59021/10 22/08/2010 Ivan Vladimirovich SUBBOTIN 1973 Tribunalul Regional Novosibirsk 21/12/2009 Curtea Supremă a Federației Ruse 31/03/2010 Tribunalul de District Mineralnyye Vody 17/01/2011 Tribunalul Regional Stavropol 04/05/2011 Reclamantul a fost absent din ședința de la 04/05/2011

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 59021/10 and 54373/11

Ivan Vladimirovich SUBBOTIN against Russia and

Gennadiy Nikolayevich CHERNOUSOV against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 July 2021 as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Dmitry Dedov,

Peeter Roosma,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 22 August 2010 and 3

October 2011 respectively,

Having regard to the decision to give notice to the Russian Government (“the Government”) of the complaints concerning the applicants’ absence from cassation proceedings in a criminal case and to declare inadmissible the remainder of the applications,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicants’ personal details and information relevant to the criminal proceedings against them appear in the appendix.

2.

The Russian Government were represented by Mr M. Galperin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor in that office, Mr A. Fedorov.

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

Between 2009 and 2011 the two applicants were convicted of various criminal offences. The cassation courts examined the cases in the absence of the applicants and dismissed their cassation appeals.

5.

Mr Subbotin (application no. 59021/10) was represented by a legal aid counsel during the cassation hearing, the prosecutor was also present. There is no information as to whether the applicant had an opportunity to converse with the counsel before the cassation hearing.

6.

Mr

Chernousov (application no. 54373/11) was not represented during the cassation hearing, the prosecutor was also absent.

COMPLAINTS

7.

The applicants complained under Article

6

§§

1 and 3 (c) of the Convention about their absence from cassation hearings in their criminal cases.

THE LAW

8.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

9.

The applicants complained that they had not participated in the cassation hearings in their criminal cases contrary to the requirements of Article

6

§§

1 and 3 (c) of the Convention, which, insofar as relevant, read as follows:

“1.

In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...

3.

Everyone charged with a criminal offence has the following minimum rights:

...

(c)

to defend himself in person or through legal assistance of his own choosing or, if he has not sufficient means to pay for legal assistance, to be given it free when the interests of justice so require; ...”

10.

The Government submitted that all documents relevant to criminal proceedings against Mr

Chernousov (application no. 54373/11) had been destroyed by the time of communication of his case in 2019. They did not make any observations with regards to the complaints of Mr Subbotin (application no. 59021/10).

11.

The applicants maintained their complaints.

12.

The Court reiterates that the requirements

of Article 6 § 3 are to be seen as particular aspects of the right to a fair trial guaranteed by Article

6

§

under these provisions taken together (see

Van Geyseghem v. Belgium

[GC], no.

26103/95, § 27, ECHR 1999-I

). It flows from the notion of fair trial that a

person charged with a

criminal offence should, as a general principle, be entitled to be present and participate effectively in the first-instance hearing (see

Colozza v.

Italy

, 12 February 1985, §§

27 and 29, Series A no.

89

). However, proceedings involving only questions of law, as opposed to questions of fact, may comply with the requirements of Article 6,

even though

the appellant was not given an opportunity of being heard in person by the appeal or cassation court, provided that he had been heard by a first

‑

instance court (see, for example,

Faig Mammadov v. Azerbaijan

, no.

60802/09, §§ 29-31, 26 January 2017;

Monnell and Morris v.

the

United Kingdom

, 2 March 1987, §

58, Series A no. 115

).

13.

In the present case, the Court notes that the applicants and their lawyers had appeared and presented their cases in the first-instance courts and, in a case of Mr Chernousov, also in the court of appeal, which had jurisdiction to deal with questions of law and fact pertaining both to criminal liability and sentencing. Thus, the applicants were given the opportunity to submit the evidence, additional materials and relevant arguments directly before the courts having respective jurisdiction.

14.

The cassation review proceedings in the applicants’ criminal cases in turn were devoted solely to the interpretation of the legal provisions and the applicants’ positions and relevant arguments were submitted in the written statements of cassation appeal. As such the examination of these arguments had not necessitated a direct assessment of the evidence given in person by the accused, and the applicant’s absence did not lead to a disadvantage of the defence position (see

Faig Mammadov

, cited above, § 31). The present case, accordingly, differs from the cases where the Court has found

a

violation of Article 6 of the Convention due to the

absence of

applicants

from proceedings where both the points of facts and law could be examined (see, by way of comparison,

Kozlitin v. Russia

, no. 17092/04, §§

55 and 65, 14 November 2013 and

Kononov v. Russia

, no. 41938/04, §§

32 and 45, 27 January 2011). The Court further notes that the applicants in present case also did not claim that they had no opportunity to present the cassation courts with certain other arguments; neither did they explain in which manner their absence influenced the overall fairness of the proceedings.

15.

In the light of the above and having considered the available material, the Court concludes that the present applications are manifestly ill

‑

founded and must be rejected under Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

inadmissible the applications.

Done in English and notified in writing on 29 July 2021.

Olga Chernishova

Darian Pavli

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention

(applicant’s absence from cassation hearings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

First instance judgment (court, date)

Cassation judgment (court, date)

Comments

59021/10

22/08/2010

Ivan Vladimirovich SUBBOTIN

1973

Novosibirsk Regional Court

21/12/2009

Supreme Court of the Russian Federation

31/03/2010

The applicant was absent from the hearing on 31/03/2010

54373/11

03/10/2011

Gennadiy Nikolayevich

CHERNOUSOV

1968

Mineralnyye Vody District Court

17/01/2011

Stavropol Regional Court

04/05/2011

The applicant was absent from the hearing on 04/05/2011