SIA MARNORI v. LATVIA

Publicat la 26 iulie 2021 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 22777/21 SIA MARNORI împotriva Letoniei depusă la 22 aprilie 2021 a comunicat la 6 iulie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cu amendamente, începând cu 10 iunie 1998, la dreptul civil ( Civillikums) ), lacul Mazais Kumpinišδu a fost inclus în lista lacurilor publice. Cu toate acestea, în urma unui proces de restaurare care a început înaintea acestor amendamente, în 1999 statul a restaurat drepturile de proprietate E.G. asupra proprietății, „îmenes”, care erau constituite istoric dintr-o parcela de teren și o parte a lacului Mazais Kumpinišδu. În 2000 drepturile de proprietate ale E.G. au fost înregistrate în Registrul Landului ( Zemesgrāmata ), și în 2016 a vândut proprietatea companiei solicitante.

La 26 noiembrie 2018 biroul procurorului a introdus proceduri de expropriare împotriva companiei solicitante susținând că drepturile E.G. la o parte a lacului Mazais Kumpinišδu nu ar fi trebuit să fi fost restaurat deoarece a fost un lac public. Prin decizia finală din 25 noiembrie 2020, instanța internă a permis această cerere de recunoaștere a drepturilor de proprietate ale lacului Mazais Kumpinišδu către stat. Restul proprietății „ δimenes” a rămas proprietatea societății reclamante. Societatea reclamantă se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la privarea proprietății fără nicio compensație și la cheltuielile sale. Întrebări către părți Societatea reclamantă A epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție?

A existat o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor societății reclamante, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? A implicat o privare a bunurilor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. A fost legală această interferență, a urmărit un obiectiv legitim în interesul public sau general și a fost proporțională cu obiectivul urmărit? A impus o sarcină disproporționată și excesivă societății reclamante (a se vedea Vistiδš și Perepjolkins c. Letonia [GC], nr. 71243/01, §§§ 108 14, 25 octombrie 2012; Dzirnis c. Letonia , nr. 25082/05, §§§ 79-80, 26 Ianuarie 2017; și Mifsud și alții c. Malta, nr. 38770/17, §§ 91, 101, 13 octombrie 2020)?

Published on 26 July 2021

FIFTH SECTION

Application no. 22777/21

SIA MARNORI

against Latvia lodged on 22 April 2021 communicated on 6 July 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

With amendments, effective from 10 June 1998, to the Civil Law ( Civillikums ), lake Mazais Kumpinišķu was included in the list of public lakes. Nevertheless, following a restoration process that had commenced prior those amendments, in 1999 the State restored E.G.’s property rights to the property “Ķimenes” that historically had consisted of a plot of land and a part of lake Mazais Kumpinišķu. In 2000 E.G.’s property rights were registered in the Land Register ( zemesgrāmata ), and in 2016 she sold the property to the applicant company. On 26 November 2018 the prosecutor’s office brought expropriation proceedings against the applicant company arguing that E.G.’s rights to a part of lake Mazais Kumpinišķu should not have been restored as it was a public lake.

By a final decision of 25 November 2020 the domestic courts allowed that claim recognising the property rights to lake Mazais Kumpinišķu to the State. The rest of the property “Ķimenes” remained the applicant company’s property. The applicant company complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the deprivation of the property without any compensation and at its expense.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant company exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? 2. Has there been an interference with the applicant company’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? Did it involve a deprivation of possessions, within the meaning of the Article 1 of Protocol No. 1? 3. Was that interference lawful, did it pursue a legitimate aim in the public or general interest and was it proportionate to the aim pursued? Did it impose a disproportionate and excessive burden on the applicant company (see Vistiņš and Perepjolkins v. Latvia [GC], no. 71243/01, §§ 108 ‑ 14, 25 October 2012; Dzirnis v. Latvia , no. 25082/05, §§ 79-80, 26 January 2017; and Mifsud and Others v. Malta, no. 38770/17, §§ 91, 101, 13 October 2020)?