MALININ v. RUSSIA and 1 other application

Publicat la 26 iulie 2021 SECȚIUNE TERZă Cerințele nr. 38105/17 și 42210/19 Ivan Aleksandrovich MALININ împotriva Rusiei și Karim Bekmirzayevich YAMADAYEV împotriva Rusiei depuse la 13 mai 2017 și, respectiv, 22 iulie 2019 comunicate la 8 iulie 2021 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, în cazul nr. 38105/17, a colectat semnături într-o „locație special desemnată” [1] folosind un stander de informații A-frame. Reclamantul în cazul nr. 42210/19 în două date diferite a stabilit două „instalații”, unul folosind manechini și altul folosind o piatră și un gard, pentru a protesta împotriva repressionilor politice și restricții privind libertatea de exprimare pe internet. În ultima ocazie, el a pus instalația sa în loc, a publicat poza sa pe contul său de rețea socială și a părăsit locația.

În fiecare caz, instanțele naționale au considerat că acțiunile reclamanților au constituit demonstrații individuale, recurgând la „obiecte rapide (de)samblate” și le-au condamnat în cadrul procedurilor administrative de nerespectare a notificării anterioare a demonstrațiilor lor către o autoritate locală competentă. În cazul în care procedura de infracțiune administrativă împotriva ambelor solicitări pentru neavizarea unei demonstrații individuale cu recurgere la un „objet rapid (de)asamblat” și arestarea administrativă a celui de-al doilea reclamant (denumită în continuare nr. 42210/19) încalcă dreptul lor la libertate de expresie, în contravenție cu art. 10 din Convenție, citit în funcție de art. 11 (compară Novikova și alții c. Rusia c. , nr. 25501/07 și altele 4, 26 aprilie 2016)? În special: (a) A fost „interferința” prescrisă de lege?

A fost o interpretare previzibilă și rezonabilă a legii (a se vedea, în măsura în care este relevant, Kudrevičius și alții v. Lituania [GC], nr. 37553/05, §§ 108-10, CEDH 2015, și Navalnyy c. Rusia [GC], nr. 29580/12 și altele 4, §§§ 113 și 117-18, 15 noiembrie 2018): clasificarea semnăturilor de colectare a primului reclamant într-o „locație special desemnată” ca eveniment public care necesită o notificare prealabilă, în cazul în care capacitatea maximă de 100 de persoane nu a fost depășită (cazul nr. 38105/17); pentru a clasifica acțiunile celui de-al doilea reclamant ca eveniment public sub formă de demonstrație solo, având în vedere, în special, că a părăsit imediat locația după ce a pus în aplicare „instalația” (cazul nr. 42210/19, evenimente din 10 martie 2019)? pentru a clasifica acțiunile ambele reclamante ca demonstrații solo, recurgând la „obiecte rapid (de)asamblate” ( A fost dispoziția internă referitoare la „obiecte rapide (de) montate” formulată cu suficientă precizie pentru a permite reclamanților să prevadă, într-un grad rezonabil în circumstanțele, consecințele pe care le-ar putea implica utilizarea unui stander într-o „locație special designată” (cazul nr. 38105/17) sau două „instalații” (cazul nr. 42210/19)?

(b) În fiecare caz, care dintre obiectivele legitime au fost urmărite atât de legislația aplicabilă, cât și impunerea sancțiunilor asupra reclamanților? A existat vreo „necesitate socială de presă” pentru astfel de cerințe legale și pentru urmărirea reclamanților? Instanțele interne au efectuat un echilibrare atentă între necesitatea de a pedepsi o încălcare a cerinței de notificare anterioară și dreptul reclamantului la libertate de expresie? A fost demonstrată „interferencia” a fost necesară și proporțională? În fiecare caz, au fost instanțele care au tratat cazurile reclamanților imparțiale, conform articolului 1 din convenție (a se vedea Karelin v. Rusia , nr. 926/08, §§ 38-85, 20 septembrie 2016)? Se face trimitere la procedurile de primă instanță din 12 martie 2019 (cazul nr. 42210/19, episodul 2) și la procedurile rămase la ambele nivele de competență.

În cazul nr. 42210/19 (evenimentele din 10 martie 2019), a existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 5 din Convenția din cauza escortării sale la secția de poliție și a arestării în așteptarea procesului (a se vedea Navalnyy și Yashin Russia , nr. 76204/11, §§ 89-98, 4 decembrie 2014)? În cazul nr. 42210/19 (ambele episoade), absența unui recurs împotriva condamnării administrative subminează dreptul reclamantului de a-și revizui condamnarea, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea Tsvetkova și alții c. Rusia , nr. 54381/08 și altele 5 §§§ 179-91, 10 aprilie 2018)? APENDIX Nr. cerere nr. Logat pe numele reclamant Anul nașterii Locația de reședință Naționalitate reprezentată de demonstrație Solo, detalii Hotărârea finală (data, instanță) Convicție, condamnarea 38105/17 13/05/2017 Ivan Aleksandrovich MALININ 1997 Novocheboksarsk Rusă Aleksey Vladimirovich GLUKHOV 11/08/2016, Novocheboksarsk - colectarea semnăturilor întrerupte de poliție o oră mai târziu 15/11/2016 Curtea Supremă a Republicii Chuvashia art. 20.2 2 din amendă administrativă CAO de RUB 20.000 42210/19* 22/07/2019 Karim Bekmirzayevich YAMADAYEV 1981 Naberezhnyye Chelny Rusă Aleksey Vladimir Ovich GLUKHOV 20/01/2019,

Naberezhnyye Chelny - Reclamantul arestat până la examinarea cazului său de către o instanță de judecată la 21/01/2019 23/01/2019 Curtea Supremă a Republicii Tatarstan art. 20.2 § 2 din CAO Arestarea administrativă de opt zile 10/03/2019, Naberezhnyye Chelny (în afară de clădirea Comitetului investigativ) - reclamant arestat până la examinarea cazului său de către o instanță de judecată la 12/03/2019 19/03/2019 Curtea Supremă a Republicii Tatarstan art. 20.2 8 din arestarea administrativă a CAO de douăzeci și opt zile [1] „Locații special desemnate” pentru discuții colective cu privire la chestiuni importante și pentru reuniunile masive ale cetățenilor pentru exprimarea publică a avizului în materie de importanță socială și politică sunt definite de autoritățile regionale (secțiunea) 8(1.1) din Legea privind evenimentele publice.

Nu este necesară notificare pentru un eveniment public organizat într-o astfel de locație cu participarea la mai puțin de o sută de persoane (Legea nr. 77 din 30/11/2012 a Republicii Chuvashia).

Published on 26 July 2021

THIRD SECTION

Applications nos. 38105/17 and 42210/19 Ivan Aleksandrovich MALININ against Russia and Karim Bekmirzayevich YAMADAYEV against Russia lodged on 13 May 2017 and 22 July 2019 respectively communicated on 8 July 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant in case no. 38105/17 collected signatures in a “specially designated location” [1] using an A-frame information stander. The applicant in case no. 42210/19 on two different dates set up two “installations”, one using mannequins and another one using a gravestone and a fence, to protest against political repressions and restrictions on freedom of speech in the internet. On the latest occasion, he put his installation in place, published its photo to his social network account and left the venue. Domestic courts in each case considered that the applicants’ actions constituted solo demonstrations with recourse to “quickly (de)assembled objects” and convicted them in administrative proceedings of a failure to lodge a prior notification of their demonstrations to a competent local authority.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the administrative offence proceedings against both applicants for a failure to notify a solo demonstration with recourse to a “quickly (de)assembled object” and the second applicant’s administrative arrest (application no. 42210/19) violate their right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention read in the light of Article 11 (compare Novikova and Others v. Russia , nos. 25501/07 and 4 others, 26 April 2016)? In particular: (a) Was the “interference” prescribed by law? Was it a foreseeable and reasonable interpretation of the law (see, in so far as relevant, Kudrevičius and Others v. Lithuania [GC], no. 37553/05, §§ 108-10, ECHR 2015, and Navalnyy v. Russia [GC], nos.

29580/12 and 4 others, §§ 113 and 117-18, 15 November 2018): - to classify the first applicant’s collecting signatures in a “specially designated location” as a public event requiring a prior notification, where the maximum capacity of 100 persons was not exceeded (case no. 38105/17); - to classify the second applicant’s actions as a public event in the form of solo demonstration, given, in particular, that he had allegedly immediately left the venue after having put his “installation” in place (case no. 42210/19, events of 10 March 2019)? - to classify both applicants’ actions as solo demonstrations with recourse to “quickly (de)assembled objects” ( быстровозводимые сборно ‑ разборные конструкции )? Was the domestic provision concerning “quickly (de)assembled objects” formulated with sufficient precision to enable the applicants to foresee, to a degree that was reasonable in the circumstances, the consequences which their use of a stander in a “specially designated location” (case no. 38105/17) or two “installations” (case no. 42210/19) could entail?

(b) In each case, which of the legitimate aims were pursued by both the applicable legislation and the imposition of the sanctions on the applicants? Was there any “pressing social need” for such statutory requirement and for prosecuting the applicants? Did the domestic courts perform a careful balancing exercise between the need to punish a breach of the prior notification requirement and the applicant’s right to freedom of expression? Was the “interference” shown to have been necessary and proportionate? 2. In each case, were the courts which dealt with the applicants’ cases impartial, as required by Article 6 § 1 of the Convention (see Karelin v. Russia , no. 926/08, §§ 38-85, 20 September 2016)? Reference is being made to the first-instance proceedings of 12 March 2019 (case no. 42210/19, 2 nd episode); and to the remaining proceedings at both levels of jurisdiction.

3. In case no. 42210/19 (events of 10 March 2019), has there been a violation of the applicant’s rights under Article 5 of the Convention on account of his escorting to the police station and arrest pending trial (see Navalnyy and Yashin v. Russia , no. 76204/11, §§ 89-98, 4 December 2014)? 4. In case no. 42210/19 (both episodes), did the absence of suspensive effect of an appeal against the sentence of administrative detention undermine the applicant’s right to have his conviction reviewed, as required by Article 2 of Protocol no. 7 to the Convention (see Tsvetkova and Others v. Russia , nos.

54381/08 and 5 others, §§ 179-91, 10 April 2018)? APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant name Year of birth Place of residence Nationality Represented by Solo demonstration, details Final judgment (date, court) Conviction, sanction 38105/17 13/05/2017 Ivan Aleksandrovich MALININ 1997 Novocheboksarsk Russian Aleksey Vladimirovich GLUKHOV 11/08/2016, Novocheboksarsk - collecting signatures discontinued by the police one hour later 15/11/2016 Supreme Court of the Republic of Chuvashia Article 20.2 § 2 of the CAO Administrative fine of RUB 20,000 / 42210/19* 22/07/2019 Karim Bekmirzayevich YAMADAYEV 1981 Naberezhnyye Chelny Russian Aleksey Vladimirovich GLUKHOV 20/01/2019, Naberezhnyye Chelny - applicant arrested until the examination of his case by a trial court on 21/01/2019 23/01/2019 Supreme Court of the Republic of Tatarstan Article 20.2 § 2 of the CAO Eight days’ administrative arrest 10/03/2019,

Naberezhnyye Chelny (behind the Investigative Committee building) - applicant arrested until the examination of his case by a trial court on 12/03/2019 19/03/2019 Supreme Court of the Republic of Tatarstan Article 20.2 § 8 of the CAO Twenty-eight days’ administrative arrest [1] “Specially designated locations” for collective discussion of important issues and for mass gatherings of citizens for the public expression of opinion on matters of social and political importance are defined by regional authorities (section 8(1.1) of the Public Events Act). No notification is required for a public event held in such a location with participation of less than one hundred persons (Law No. 77 of 30/11/2012 of the Chuvashia Republic).